România electorală a lui 2024: toate detaliile pe care trebuie să le cunoști ca să nu mai cauți în altă parte

Date:


de Radu Delicote (foto)

Contextul privit de sus

Orice articol de analiză începe cu prezentarea contextului macro în care ne situăm. Suntem la final de 2023, în crepusculul sau în zorii electorali ai lui 2024, an care va fi interesant, dinamic și complex. Nu întâmplător am folosit aceste trei cuvinte aparent generice. Să le luăm pe rând:

1. 2024 interesant deoarece sunt șanse reale să asistăm la unul dintre cele mai mari succese ale diplomației (și clasei politice) românești de după intrarea în UE – accederea în Schengen. Realist, dacă avem o fereastră de oportunitate (cum se zice în fotbal), în 2024 o vom avea deschisă. Așteaptă-te ca această temă să fie folosită intens de toate partidele politice relevante în cursa pentru un succes electoral. România în spațiul Schengen va deveni o temă de discurs mai prezentă decât dispariția și căutarea Elodiei în vremurile de amintire ale televiziunii analogice. Și pe bună dreptate, România (alături de Bulgaria) va câștiga mult – social, economic, pe planul clasificării europene, la capitolul imagine.

2. 2024 dinamic, căci orice predicție referitoare la prezența la vot, anumite rezultate electorale sau posibili candidați este în van. Agenda publică a subiectelor politice lui 2024 va fi conform celebrului dicton văzând și făcând (mai degrabă văzând și reacționând). Sigur, toți actorii politici relevanți vor încerca să dicteze agenda, dar cred că vom asista la primul an electoral atipic de când se organizează alegerile democratice
(voi explica pe larg mai jos).

3. 2024 complex întrucât realitatea politică, cea socială și cea economică de astăzi vor fi foarte diferite de cele din decembrie 2024. Vom asista la multe centrifugi, unele cu cauză directă externă, altele internă, cert este că trebuie să ne cam punem centura de siguranță. Va fi un an denivelat, cu hopuri.

Contextul privit din lateral

Dacă am stabilit cadrul general pentru 2024, cifrele din ultimele sondaje de opinie le cunoști (dacă nu, o simplă căutare pe Google te va edifica). Fiecare partid testează reacția populară și încearcă să se calibreze pe ce spune lumea. De aceea, cronologic, o să avem parte de câteva momente de testare a popularității: cifrele în martie/aprilie (înainte de campania de la europarlamentare, testarea intenției de vot pe partide), cifrele din iulie/august (înaintea alegerilor locale din toamnă – testarea intenției de vot pe partide, pe potențiale alianțe locale și vom vedea primele nume pentru alegerile prezidențiale), cifrele din noiembrie (calibrarea pentru parlamentare și/sau prezidențiale).

Sunt multe, așa-i? Într-adevăr sunt și într-o societate în care există o majoritate tăcută (oameni cu drept de vot care nu se exprimă electoral) de undeva la +/- 50%, sondajele de opinie aruncate pe piață constant pot să demotiveze și mai mult votanții nehotărâți sau dezamăgiți. Sau nu?

Ce știm până acum? Două date de alegeri stabilite,
o potențială alianță electorală de dreapta și o decantare politică

Europarlamentarele vor fi în iunie, la începutul lunii, pe 9 (duminica), localele vor fi pe 29 septembrie (tot duminica). Celelalte trei rânduri de alegeri se negociază. Scenarii posibile de alegeri:

S1. Alegerile parlamentare în noiembrie. S2. Alegerile parlamentare la sfârșit de noiembrie odată cu primul tur de prezidențiale. S3. Alegerile prezidențiale în noiembrie și alegerile parlamentare odată cu turul doi de prezidențiale în decembrie. Le luăm pe rând:

În scenariul S1 data stabilită ar trebui să fie undeva la începutul lunii pentru ca mai apoi parlamentul să se poată reuni cât mai repede posibil, să se formeze o majoritate parlamentară funcțională și să voteze un guvern în cel mai scurt timp posibil. Miza principală nu ar fi organizarea alegerilor prezidențiale, ci dezbaterea și votul bugetului care în contextul Schengen va trebui să treacă cât mai repede cu putință. Probabilitate: 3/5.

În scenariul S2 presiunea pe parlament este și mai mare, iar în lipsa unei majorități parlamentare stabile, riscul ca guvernul să nu poată lucra cu un buget nou votat și stabilit este crescut. Probabilitate: 2/5.

În scenariul S3 presiunea pe parlament aparent scade, dar crește presiunea pe instituția prezidențială, care va trebui să convoace parlamentul la lucru în prima sesiune (deci, după alegerile parlamentare). Istoric, din 1990 încoace, toate alegerile generale s-au ținut duminica, o dată în mai, o dată în septembrie și de două ori în noiembrie. Dar pentru un scenariu S3 care să se desfășoare fără probleme, este nevoie de o majoritate parlamentară care să se formeze foarte repede (în maximum o săptămână de la alegeri). Probabilitate: 4/5, pentru că avem o lebădă neagră care zâmbește frumos. Lebăda în cazul de față este turul doi al alegerilor prezidențiale. Istoric, acestea sunt singurele care mobilizează cel mai mare număr de alegători către urnele de vot. În cele două săptămâni de campanie dintre turul 1 și turul 2 de alegeri se creează cea mai mare emoție electorală, toată țara (și diaspora) asistă la spectacolul politic dintre candidați și chiar se pot câștiga sau pierde alegeri în mai puțin de 48 de ore. Or, pe această tendință de vot un partid care își are candidatul în turul doi de alegeri cu șanse de câștig poate obține mai multe voturi în parlament (valul emoțional vine la pachet), același caz fiind și viceversa, partidul care pierde alegerile prezidențiale va pierde voturi la alegerile parlamentare. Și în acest punct ne lovim de prima dilemă moral-electorală: toate partidele pot avea acces teoretic în turul doi al prezidențialelor, dar unele au șansa mai mare. Ce vrei să faci, în acest caz? Să intri cu un candidat în turul doi și să pierzi la parlamentare, să pierzi în turul 1 la prezidențiale, dar să conservi voturi la parlamentare (risc mai mic) sau să susții politic un candidat pentru prezidențiale (poate chiar împotriva unor principii politice) doar pentru a-ți păstra o marjă la parlamentare? Complicat, nu-i așa? Da, dar alegerile sunt un festival al emoției și, deci, votul este rezultanta directă a acțiunii emotive. Probabilitate: 4/5.

Scenarii posibile de alianțe electorale:

O alianță electorală NU este o alianță politică. Aceasta poate funcționa doar conjunctural, în timpul alegerilor sau într-un anume moment specific (vot pentru guvern, moțiune de cenzură etc.). Pentru anul de grație 2024 te invit să ne uităm la două poze – înainte de alegeri/în timpul alegerilor și după alegeri.

Scenariul 1: PSD candidează singur, PNL candidează singur (liberalii au anunțat deja oficial divorțul), USR se aliază cu FD, PMP și alte partide mici de dreapta, UDMR candidează singur, AUR candidează singur, SOS candidează singur (am pus aici toate partidele menționate în sondajele de opinie recente). După alegeri: se reface alianța PSD și PNL, USR (alături de celelalte partide deja coagulate) devine un pol de opoziție, AUR și SOS devin alt pol de opoziție, UDMR se poziționează neutru, conjunctural lucrând cu guvernarea. Probabilitate – 4/5.

Scenariul 2 – PSD candidează singur, PNL candidează împreună cu USR și celelalte forțe deja coagulate, UDMR candidează singur, AUR candidează cu SOS. După alegeri: PNL reface guvernarea cu USR, alături de UDMR, PSD devine un pol de opoziție, AUR și SOS devin alt pol de opoziție. Probabilitate – 2/5.

Scenariul 3 – nu există nicio alianță electorală, fiecare partid candidează singur. După alegeri: partidul cu cel mai mare scor electoral va propune guvernul (în cazul de față, conform sondajelor este PSD) și va invita un alt partid la guvernare pentru o minimă stabilitate electorală (în cazul de față șansele cele mai mari le are UDMR). După alegeri: PNL, USR, AUR și SOS rămân în opoziție parlamentară, instabilitatea politică fiind crescută, dar conjunctural anumite partide se pot alia pentru a trece anumite proiecte de lege. Probabilitate – 1/5.

Dacă ai ajuns cu cititul până aici este clar ca apa de izvor că te interesează România lui 2024 mai mult decât burtierele de breaking news de la TV. După cum ai văzut până aici, nu am pus nimic în scenă legat de europarlamentare și candidații de la prezidențiale. Europarlamentarele vor fi interesante dintr-o perspectivă aparte: ar trebui să ofere o tendință, un curent pentru alegerile locale. Dar cred că această teorie nu se va aplica dintr-un motiv relativ simplu: psihologia rezultatului localelor va fi un curent pentru parlamentare. Iar miza reală a oricărui partid din România este (ar trebui să fie) alegerile parlamentare. Relevanța națională, prezența în agenda publică și eventualul succes de imagine se construiesc în parlament, nu de la tribuna Bruxelles-ului sau din Cotroceni. De aceea, cred că vom asista la o serie de schimbări de tendințe electorale în aprilie, mai și iunie, și din iulie, august. Adică de la europarlamentare până la locale și de la locale până la parlamentare. Tendința de vot din mai va fi alta comparativ cu iulie, iar din august/septembrie va fi alta comparativ cu noiembrie.

În loc de concluzie – ce facem cu președintele?

Sunt ferm convins că fiecare partid sau alianță își va prezenta candidatul pentru prezidențiale foarte târziu, poate din frică de eroziune, poate din alte considerente tactice, dar alegerile prezidențiale se vor juca (dacă îmi permiți colocvialismul de față) până în ultimul moment. Și aici mă refer la ambele tururi. În orice caz, președintele nou-ales va avea de lucru cu moștenirea imaginii curente a instituției prezidențiale și va trebui să lucreze cu unul dintre cele mai eterogene parlamente din 2000 încoace.

Las acest articol ca moștenire scrisă și vreau să îl dezbatem împreună la finalul lui 2024, să vedem câte din aceste previziuni astral-electoral-strategice s-au împlinit și câte nu. În locul tău nu m-aș hazarda să pariez pe vreun rezultat, pentru că vom avea parte de multe macazuri de imagine, multe macazuri politice și, ca să închei cu un ultim termen din fotbal, important este totuși să se joace fair-play. Așa mi-ar plăcea să știm că a decurs anul electoral 2024: cu nevoile reale ale cetățeanului cu drept de vot ca pilon central.


Radu Delicote lucrează în comunicare de la 18 ani. Are un doctorat magna cum laude în studiul mecanismului de vot și influențatorii acestuia, a absolvit două masterate în comunicare electorală și comercială.Predă la Masteratul de Leadership și Comunicare Politică din cadrul SNSPA de peste 5 ani. Este strateg de comunicare, consultant și analist, fiind implicat de-a lungul timpului în numeroase campanii locale, naționale și internaționale. A lucrat împreună cu președinți de parlamente, numeroși deputați (inclusiv europeni), cu miniștri, cu președinți de consilii județene și primari din 3 continente și este autorul a două cărți de campanie politică ce au fost traduse în 6 limbi diferite.

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Abonamentele Netflix bazate pe reclame sunt profitabile

Netflix este incontestabil numărul unu în sectorul divertismentului. Cele...

Consiliul Național al IMM susține orientările politice ale Ursulei von der Leyen

Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din...