_________________
de Laurențiu Stan
consultant financiar (foto)
La finalul anului 2022 a intrat în vigoare Directiva (UE) 2022/2041 a Parlamentului European și a Consiliului privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană, cu care statele membre trebuie să se conformeze până la 15 noiembrie 2024, cel târziu. Ca urmare, autoritățile române ar trebui să se asigure că vom adopta și implementa această nouă legislație europeană până la această dată limită.
Titlul directivei ne poate duce cu gândul și la faptul că va exista un salariu minim reglementat la nivel european, însă trebuie să ținem cont de forma la plural „salariile minime adecvate”. Fiecare țară membră a UE va avea propriul nivel al salariului minim, adaptat puterii economice specifice.
Scopul declarat al acestei legislații comunitare este de a asigura îmbunătățirea nivelului de trai și de muncă la nivelul Uniunii, prin stabilirea unui nivel minim legal al salariului și implementarea unor proceduri de actualizare periodică a acestuia.
Deși directiva europeană are putere de lege și trebuie implementată de fiecare țară membră UE, autoritățile naționale au libertatea de a-și institui propriile proceduri pentru stabilirea și actualizarea salariilor ghidate de anumite criterii, printre care puterea de cumpărare a salariilor minime legale, luând în considerare costul vieții, nivelul general al salariilor și distribuția acestora, rata de creștere a salariilor sau nivelurile și evoluțiile productivității la nivel național pe termen lung. De asemenea, Directiva recomandă statelor membre să folosească un mecanism automat de ajustare a indexării salariilor minime legale, cu condiția ca aplicarea mecanismului respectiv să nu conducă la o scădere a salariului minim legal.
Sunt exemplificate și variante de indicatori pe baza cărora să se stabilească nivelul salariului minim legal. Cea mai complicată pare a fi aceea de a raporta câștigul salarial minim la un coș de bunuri și servicii la prețuri reale stabilite la nivel național. Dificultatea este dată de faptul că acest cost minim pentru atingerea unui nivel de trai decent include, pe lângă necesitățile materiale, cum ar fi hrana, îmbrăcămintea și locuințele, și necesitatea de a participa la activități culturale, educaționale și sociale, factori subiectivi care cu greu pot fi cuantificați.
Alte variante, ceva mai ușor de aplicat la nivel național, ar fi stabilirea salariului minim prin aplicarea unor indicatori utilizați în mod uzual la nivel internațional, ca 60% din salariul median brut sau 50% din salariul mediu brut, și/sau prin indexarea cu indicatori de referință utilizați la nivel național, cum este rata anuală a inflației. Dintre aceste trei variante, cel mai plauzibil a fi utilizată în România este cea prin care salariul minim este calculat ca procent din salariul mediu pe economie, deoarece în țara noastră nu există statistici adecvate cu privire la o mediană a salariilor, iar indexarea cu rata inflației ar însemna de fapt o creștere nominală, nu reală, deci doar o menținere a nivelului de trai, nu o îmbunătățire a acestuia, așa cum îi propun autoritățile UE prin Directiva adoptată.
Rămâne de văzut dacă procentul de 50% (sau mai mult) va avea ca referință nivelul realizat al salariului mediu într-o anumită lună, publicat de către Institutul Național de Statistică, sau se va lua în considerare salariul mediu previzionat pentru anul următor de Comisia Națională de Strategie și Prognoză (CNSP). Cu toate că estimările CNSP nu sunt întotdeauna cele mai exacte, această sursă pare a fi cea mai potrivită, din rațiuni de predictibilitate pentru mediul de afaceri și pentru a nu folosi un nivel istoric al salariului mediu de referință, neluând astfel în considerare evoluția inflației.
Singurele țări din Uniunea Europeană care au deja implementate mecanisme de indexare automată sunt Belgia, Franța și Luxemburg, acestea fiind declanșate atunci când rata de creștere a prețurilor depășește anumite praguri.
În Franța, salariul minim este indexat automat la fiecare început de an cu rata inflației, dar modificări pot avea loc și în cursul anului, dacă inflația depășește 2%. În 2024, salariul minim brut în Franța a crescut cu 1,1%, de la 11,52 euro la 11,65 euro pe oră, o creștere mai mică decât rata inflației de la finalul anului 2023, de 4,1%.
În Belgia, salariul minim a fost majorat cu 2% în 2024, față de o creștere de 0,5%, iar în Luxemburg salariului minim a crescut de două ori mai repede decât prețurile, cu 7,7% față de o inflație de 3,2%. În Germania, unde lucrează peste 800 de mii de români, salariul minim brut se actualizează anual și nivelul acestuia este anunțat chiar și cu doi ani înainte. Astfel, de la 1 ianuarie 2024, salariul minim în Germania a crescut la 12,41 euro brut pe oră, iar de la începutul anului 2025 va crește din nou cu 3,3%, până la 12,82 euro. Specific Germaniei este faptul că salariul minim brut se poate stabili la nivelul fiecărui stat (land) component, acesta variind în funcție de specificul socio-economic al fiecăruia.
Unele țări din Uniunea Europeană au legat deja nivelul salariului minim de cel al salariului mediu pe economie. Astfel, Slovacia a stabilit prin lege ca salariul minim să reprezinte 57% din salariul mediu, cu excepția cazurilor în care sindicatele solicită o creștere suplimentară, ceea ce s-a și întâmplat, în 2024. În Bulgaria, începând din 2023, nivelul salariului minim este de 50% din salariul brut. Și alte țări și-au luat angajamentul să adopte raportarea la salariul mediu în următorii doi ani, printre care Cehia, Estonia, Irlanda, Cipru și Malta.
Dacă luăm ca referință creșterea prețurilor de consum, anul acesta, cele mai mari creșteri ale salariilor minime s-au înregistrat în Polonia, Croația și Bulgaria, cu mult peste rata inflației înregistrată în aceste țări la finalul anului trecut. Astfel, În Polonia salariul minim a crescut cu 21,5%, față de o rată a inflației de 6,2%, iar în Croația și Bulgaria cu 20%, de patru ori mai mult decât creșterea prețurilor.
În România, salariul minim brut a crescut cu 10%, până la 3.300 lei, rata inflației în 2023 fiind de 7%.Guvernul a aprobat încă o creștere, de 12,1%, de la 1 iulie 2024, până la 3.700 lei.
Având în vedere că rata inflației se află în scădere în această perioadă, raportarea la salariul mediu pe economie pentru stabilirea nivelului salariului minim legal ar putea fi avantajoasă pentru angajații aflați în această categorie salarială. Spre exemplu, pentru 2025, salariul mediu brut a fost estimat deComisia Națională de Strategie și Prognoză la 8.241 lei, iar rata inflației, la final de an, la 3,4%. Jumătate din salariul mediu brut ar însemna aproximativ 4.100 lei, în timp ce indexarea cu rata previzionată a inflației a salariului minim brut care va intra în vigoare de la 1 iulie va conduce la 3.800 lei, deci cu 300 lei mai puțin.
Dacă pentru salariați și pentru partenerii sociali acest mecanism s-ar putea dovedi benefic, pentru mediul de afaceri ar fi o presiune suplimentară pe bugete. Primul pas la care se vor gândi angajatorii în momentul creșterii salariului minim va fi creșterea prețurilor de vânzare pentru acoperirea, măcar parțială, a costurilor salariale suplimentare. Să nu uităm că România este campioană la impozitarea muncii, pentru un salariu minim brut actual, de 3.300 lei, statul încasând taxe de aproape 40%. Un alt gând al unui antreprenor adus la limita răbdării ar putea fi să renunțe la o parte din angajați și să își reducă activitatea, pas care ar conduce nu doar la mai puține taxe salariale încasate de stat, dar și la sume mai mici pentru TVA sau impozit pe venit sau profit. Ce înseamnă asta? Venituri mai mici la bugetul de stat, deficit și datorie publică mai mari, presiune pe creșterea impozitelor și adăugarea unora noi. Și, dacă nu era de ajuns, având o economie bazată preponderent pe consum, o creștere susținută, dar nesustenabilă a salariilor poate conduce rapid la o spirală inflaționistă din care am văzut cu toții cât de greu este să ieșim.
Orice creștere de taxe este interpretată de antreprenori ca pe o nouă piedică în demersul lor de a crește propriile afaceri. Practic, având în vedere ultimele modificări legislative, mediul antreprenorial nu este încurajat, ci dimpotrivă, pare că este pus la finalul listei de priorități. Nu spun că o creștere a salariului minim pe economie nu este un demers care ar putea crește nivelul de trai al celor cu venituri mici, însă nu trebuie tratată ca pe o măsură izolată, ci în contextul posibilităților economiei românești. De asemenea sunt necesare inițiative de susținere a mediului de afaceri pentru ca antreprenorii să își dorească în continuare să fie antreprenori, să poată contribuie la creșterea economiei românești și să nu aleagă calea cea mai accesibilă, a angajării în administrația publică, așa cum se întâmplă frecvent în ultimii ani.
_________________
De la începutul acestui an, Laurențiu Stan este certificat ca Exit Planning Advisor (CEPA) de către The Exit Planning Institute (SUA). Este cunoscut în domeniu ca evaluator autorizat de aproape 20 de ani. De 15 ani s-a specializat în evaluarea de afaceri şi active intangibile, cum ar fi licenţe, patente, software, drepturile de proprietate intelectuala, mărcile comerciale, iar în prezent dezvoltă în România conceptul de Value Growth Advisory, menit să ajute antreprenorii care doresc să crească valoarea propriei afaceri în vederea unei eventuale vânzări şi nu numai. Este certificat de organizaţii naţionale şi internaţionale importante din domeniul evaluărilor – Membru Acreditat ANEVAR (MAA) pentru specializarea Evaluarea întreprinderilor şi activelor necorporale, Certified Valuation Analyst – CVA™, de către The European Association Of Certified Valuators And Analysts – EACVA™, Recognised European Valuer – REV®, de The European Group Of Valuers’ Associations – TEGoVA şi membru al The Royal Institution of Chartered Surveyors – RICS.
