Se discută mult în ultima perioadă despre Securitatea Aprovizionării cu Energie în iarna următoare, pe care le vom analiza în continuare:
Mitul depozitelor. Gazele din depozitele de înmagazinare sunt la un nivel ridicat, dar nu este cel mai ridicat din istoria funcționării acestor depozite. Depozitele de înmagazinare au fost concepute pentru a îndeplinii trei funcționalități: necesitatea comercială licit speculative (achiziția de gaze vara când sunt mai ieftine pentru a putea fi utilizate iarna când sunt mai scumpe), tehnologică (necesitatea asigurării continuității producției, necesita depozitarea gazelor pentru perioada în care nu era cere) și volatilitate a cererii (de a constitui o rezervă pentru perioada în care cererea este foarte mare). Aceste funcționalități a determinat ca depozitele să nu fie gândite cu funcționalități strategice (doar în Ungaria există astfel de depozite), care să poată asigura aprovizionarea cu gaze pe perioada unei ierni în situația în care o sursă de aprovizionare cu gaze dispare (se oprește importul de gaze pe timpul iernii). Adică nu au fost dimensionate astfel încât depozitele de gaze să poată să înlocuiască 100% gazele din Rusia. Conform Bloomberg depozitele de gaze din Europa, la gradul de încărcare de astăzi, pot acoperii cererea de gaze doar pentru două luni și jumătate, în scenariul lipsei totale a livrărilor din Rusia și a unei ierni similare cu iarna 2021/2022.
Factorul vreme. Vremea este factorul cel mai imprevizibil. Iarna trecută a fost o iarnă blânda, iar Europa a ieșit din sezonul rece cu stocuri de combustibil mari. În plus, prognozele pentru noiembrie 2022, când de obicei erau deja folosite gazele pentru încălzire, arată temperaturi peste cele normale.
Dar dacă Europa se va confrunta cu o iarnă similară cu cea din anul 2012, când a fost cea mai rece iarnă din ultimii zece ani, atunci cererea de gaze nu va putea fi acoperită.
Condițiile climatice favorabile. Alături de riscul de imprevizibilitatea ale regimului termic din iarna următoare, un nou factor de risc care trebuie luat în vedere și care poate influența foarte mult cererea viitoare de gaze a Europei (inclusiv a României) îl reprezintă variabilitatea condițiilor climatice care pot să reducă simțitor energia electrică produsă din surse regenerabile și să solicite mari cantități de gaze care să compenseze energia electrică cerută. Astfel, un număr mai mic de ore cu iluminare solară, curenți ai aerului prea puternici sau reduși ca intensitate, lipsa precipitaților pot să determine reducerea cantităților de energie solară, eoliană și hidro, comparativ cu anii anteriori, energie care va trebui acoperită în special cu gaze naturale. Aspect care poate schimba radical cererea zilnică de gaze.
Întreruperi neplanificate. Reprezintă un mare risc în aprovizionarea Europei. Gazele lichefiate care vin de peste ocean sunt supuse diferitelor riscuri și pot conduce la întreruperi neplanificate. Situația este cu atât mai gravă dacă aceste accidente se întâmplă la instalații mari, cum s-a întâmplat la uzina Freeport LNG din Statele Unite, care a fost avariată de un incendiu în iunie 2022. Incidentul a redus considerabil exporturile țării, fapt peste care Europa a trecut cu ușurință în vară, pe fondul cererii reduse de gaze din China.
Competiția cu Asia. Politica zero-Covid a Beijing-ului, dar și prețurile spot ridicate, au redus importurile de gaz natural lichefiat (GNL) ale Chinei cu 20% în acest an, ceea ce a lăsat resurse semnificative pentru Europa. Bloomberg se așteaptă ca China – cel mai mare cumpărător de GNL din lume anul trecut – să crească achizițiile până în decembrie 2022, dar să le mențină sub volumele din 2021. Totuși, o creștere bruscă a cererii din Asia va amplifica criza globală a ofertei.
Situația concretă din sistemul energetic European. Chiar dacă industriile au redus consumul de gaze, cererea de combustibil pentru generarea de energie electrică a fost mai mare decât se aștepta. Valurile de căldură și secetele aproape au redus producția de hidroenergie în această vară, în timp ce temperatura mai ridicată a apelor râurilor și întreruperile centralelor din Franța au redus producția de energie nucleară.
Conform graficelor de mai sus, în acest an Rusia a furnizat Europei cca 25% din gazele necesare, mare parte din gazele înmagazinate fiind gaze rusești, rămase din ciclul 2021 sau înmagazinate anul acesta. Cele cca 2.700 mil mc de gaze importate în medie săptămânal din Federația Rusă în anul 2021, au fost înlocuite anul acesta cca 1.500 mil mc LNG, cca. 300 mil mc din Norvegia, restul de până la cca. 800 mil mc au fost totuși importante din Federația Rusă.
Necesarul minim de import zilnic la nivelul UE într-o iarnă blândă așa cum a fost iarna 2021/2022, în luna februarie 2022, a fost la un nivel de cca. 1.300 mil mc/zi (pe lângă regimul termic favorabil, este important să existe și condiții climatice care să favorizeze producerea de energie regenerabilă la un nivel optim), care poate fi acoperit teoretic:
- cca. 550 mil mc/zi – LNG
- cca. 400 mil mc/zi – Norvegia
- cca. 100 mil mc/zi – Algeria
- cca. 80 mil mc/zi – Rusia
- cca. 40 mil mc/zi – Azerbaijan
- cca. 130 mil mc/zi – necesar de gaze din import neacoperit (grad de insecuritate de 10%)
Necesarul de import zilnic la nivelul României, într-o iarnă blândă, în luna februarie 2023 (luna statistic cea mai friguroasă), la un nivel de consum maxim estimat de cca. 50 – 55 mil mc/zi, acesta poate fi acoperit teoretic:
- cca. 25 mil mc/zi – producție internă
- cca. 22 mil mc/zi – gaze din depozitele de înmagazinare
- cca. 3 – 8 mil mc/zi – necesar de gaze din import (grad de insecuritate de 6-14%)
Necesarul de import zilnic la nivelul României, într-o iarnă extremă, similar iernii 2012, luând în considerare reducerea estimată a consumului de energie în această iarnă datorită prețurilor ridicate la gaze, în luna februarie 2023, ar putea aduce un nivel de consum de cca 66 mil mc/zi, ceea ce ar face ca necesarul de import al României să fie de 30%, respectiv să fi pus în situația de a alimenta cu gaze exclusiv consumatorii protejați.
