Tot noi suntem de vină?

Zilele trecute mă aflăm într-un platou de televiziune, invitat acolo să-mi dau cu părerea asupra „revoluției fiscale” pe care guvernul o tot anunță. În fața mea, un ilustru profesor universitar, vedetă de televiziune și unanim recunoscut ca atotștiutor (pe indiferent ce temă), care explica la tablă cum stăm cu trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat și ne povestea cum a vorbit el cu toți miniștrii României și a aflat de ce avem nevoie de acest tămbălău. Conducătorii României, spunea Domnia sa, îi întăriseră propria convingere că totul este necesar pentru că mediul de afaceri este, de fapt, borfaș. La intervenția mea indignată și rugămintea de a nu îi băga pe toți în aceeași oală, a venit și corectura : 50% dintre noi suntem evazioniști și nu ne pasă câtuși de puțin de angajați, pe care vrem să-i exploatăm până la sânge fără să-i plătim cât de cât rezonabil. Pe alte posturi și în același timp erau identificate multinaționalele ca fiind răul pe pământ, pentru că, vezi Doamne, fac profituri mari și le duc în străinătate, acolo de unde provin de altfel și investițiile cele mai multe. Iar alții au descoperit că băncile sunt răul pe pământ, pentru că, nu-i așa?, în ultimii 10 ani (aceia de după criza financiară mondială) au avut multe pierderi și așa ceva nu se poate (ca și cum la ei nu se poate, dar la Tarom sau SNCFR se poate – sic!). Mai auzim din alte surse că impozitarea cifrei de afaceri cu 1% versus impozit pe profit ar fi necesară.. de ce? Tot pentru că suntem borfași și punem tot felul de cheltuieli nejustificate pe firmă, care apoi necesită corecții din partea ANAF. Și, atunci, nu-i mai simplu să ia statul ceva din start și totul să fie bine ? Mi-am permis să opresc avântul  ilustrului profesor pentru faptul că Domnia sa, ca intelectual și profesor, contribuie la cel mai mare rău pe care îl trece acum România: POLARIZAREA și DIVIZAREA SOCIETĂȚII. De acum, suntem buni și răi, bugetari și privați, politicieni și mediu de afaceri, români și străini, antreprenori și multinaționale. Și nu știu cum se face, indiferent cu cine vorbești, el este în tabăra bună.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament