de Peter Latos,
Partener, liderul EY-Parthenon România
România este de mult timp integrată în lanțurile europene de producție prin competitivitatea costurilor, însă Studiul EY Attractiveness Survey Romania 2026 indică un model investițional mai amplu. Țara trece de la execuția eficientă din punctul de vedere al costurilor către o propunere hibridă, care combină amploarea producției cu serviciile pentru afaceri, cercetare și dezvoltare (C&D), infrastructură digitală și proiecte intensive în tehnologie. Schimbarea este reală, dar inegală: anul 2025 a rămas puternic orientat către producție, astfel încât evoluția centrală este sofisticarea și diversificarea propunerii investiționale, nu simpla înlocuirea fabricilor de asamblare cu laboratoare sau centre de servicii.
Un ciclu mai puternic al investițiilor străine directe (ISD)creează o platformă pentru modernizare
România a înregistrat 109 proiecte de ISD anunțate în 2025, în creștere anuală cu 16%, în timp ce Europa a scăzut cu 7%. Locurile de muncă asociate ISD au crescut cu 39%, la 5.710, comparativ cu o scădere de 25% în Europa. Proiectele de investiții în extindere au reprezentat 55% din ISD, demonstrând încrederea investitorilor familiarizați cu competențele, infrastructura și baza existentă de furnizori a țării. Aceștia sunt canalul cel mai credibil pentru modernizare, deoarece proiectele de investiții existente pot adăuga mai ușor funcții de inginerie, digitale, C&D, testare, servicii partajate și coordonare regională.
Motivațiile investitorilor indică, de asemenea, o schimbare. Accesul la piețe și clienți noi s-a clasat pe prima poziție cu 44%, urmat de condițiile fiscale cu 39%, iar oportunitățile generate de tehnologiile noi și accesul la competențe au înregistrat fiecare câte 37%; costurilereduse s-au situat mai jos, la 27%. Operațiunile planificate au inclus servicii suport pentru afaceri (41%), producție (34%), C&D (29%) și lanțuri de aprovizionare și logistică (27%). Propunerea pentru România devine astfel un pachet de acces la piață, talente, tehnologie, eficiență fiscală și reziliență, nu doar o ofertă bazată pe costul mai redus al forței de muncă.
Totuși, intențiile nu devin automat proiecte. Studiul arată că 52% dintre investitori planificau alocări de capital în Business Support Services (BSS) în 2025, dar aceasta a reprezentat doar 17% din proiectele efective; în C&D, decalajul a fost de 41% intenții față de 8% realizări. Producția a fost excepția, cu 43% intenții transformate în proporție de 47% înproiecte. Studiul nu atribuie fiecărui proiect nerealizat o cauză, însă anumite particularități, precum impredictibilitatea politicilor publice, infrastructura deficitară, subfinanțarea și barierele de implementare explică în mod credibil pragul mai ridicat de execuție a investițiilor complexe și pe termen lung, față de producția convențională, respectiv asamblarea la costuri reduse.
România într-o perspectivă comparativă în Europa de Sud-Est
ISD trebuie analizate împreună cu structura exporturilor. România combină producția tradițională, de dimensiuni considerabile și eficientă ca preț, cu exporturi tot mai importante de vehicule, produse electronice, utilaje și servicii bazate pe tehnologie. Modelul emergent leagă producția cu valoare adăugată de activități mai sofisticate de inginerie, tehnologie, servicii și cunoaștere. Ajutorul de stat poate consolida tranziția prin prioritizarea producției intensive în importuri, aprofundarea lanțurilor interne, automatizare și digitalizare, recompensând tehnologia, productivitatea și capabilitățile locale, nu doar extinderea capacităților.
Această platformă mai amplă nu înseamnă că întreaga valoare a exporturilor cu valoare adăugată este creată intern. Ca în alte hub-uri regionale din sectoarele auto și electronice, exporturile românești includ componente importate cu valoare ridicată. Distincția relevantă este între unitățile limitate la execuție și cele care adaugă treptat inginerie, testare, software, dezvoltarea furnizorilor și luarea deciziilor. Complexitatea exporturilor indică, așadar, amploarea oportunității, nu valoarea adăugată internă în sine.
| Țară | Exporturi (mld. USD) | Capabilități cu valoare ridicată | Expunere la valoare redusă | Poziție strategică |
| România | 140.0 | Electronice, sector auto avansat, inginerie și producție tehnologică | Subcontractare limitată în auto și componente electrice | Lider regional; cea mai diversificată bază cu valoare ridicată |
| Bulgaria | 63.2 | Producție în creștere cu complexitate medie și ridicată | Agricultură, metale și activități intensive în forță de muncă | Modernizare constantă, însă sub România în ceea ce privește sofisticarea |
| Serbia | 47.0 | Extinderea exporturilor electronice și industriale complexe | Asamblare auto și electrică semnificativă | Progres rapid, cu expunere mai mare la asamblare |
| Macedonia de Nord | 11.7 | Nișe în produse chimice și echipamente electrice | Dependență de asamblare și inputuri importate | Complexitate ridicată, captare internă redusă |
| Albania | 11.7 | Complexitate limitată; diversificare incipientă | Textile, îmbrăcăminte, agricultură și procesare alimentară | Economie cu costuri reduse și potențial prin servicii |
| Moldova | 6.4 | Potențial în servicii comercializabile | Textile, îmbrăcăminte și procesare agricolă | Bunuri cu valoare redusă; potențial prin servicii |
Sursa: Harvard Atlas of Economic Complexity[1]
Separarea activităților cu valoare adăugată ridicată de asamblarea produselor finale la costuri reduse modifică substanțial clasamentul regional. România are cea mai solidă poziție din perspectiva portofoliului industrial: un sector larg de export de vehicule cu complexitate moderată și produseelectronice cu complexitate ridicată. Harvard Atlas subliniază, în cazul României, creșterea recentă în produse cu complexitate moderată și ridicată din cuantumul total al exporturilor.România are deja o bază industrială și de export suficient de diversificată pentru a urca în lanțul valoric, dar această bază trebuie folosită pentru a dezvolta local funcțiile cu valoare adăugată mare (inginerie, C&D, software etc.), nu doar pentru a extinde producția cu cost redus.
Bulgaria și Serbia formează următorul eșalon din motive diferite. Bulgaria rămâne ancorată în agricultură și metalele, cu complexitate redusă sau moderată, în timp ce electronicele și produsele chimice indică o modernizare treptată. Serbia combină agricultura cu complexitate redusă cu electronicele cu complexitate ridicată. Cu toate acestea, în ciuda unui profil promițător de creștere, lanțurile sale de aprovizionare în sectoarele electrice și auto sunt mai expuse investițiilor orientate spre asamblare internă.
Produsele chimice și electronice ale Macedoniei de Nord sunt sofisticate și generează creștere, dar depind de inputuri importate și operațiuni intensive în asamblare.
Albania și Moldova rămân mai sensibile la costuri, fiind dominate de textile, îmbrăcăminte, agricultură și procesare agricolă. Cu toate acestea, sectorul de servicii în creștere poate reprezenta o fereastră către un portofoliu de export cu valoare mai ridicată.
Avantajul regional al României este amploarea bazei sale industriale pe care proiectele pot evolua de la producție către funcții complexe. Aceastaar trebui să se concentreze asupra sectoarelor cu scară relevantă a exporturilor și prezență multinațională, să identifice capabilitățile lipsă și să alinieze stimulentele, competențele, parteneriatele de cercetare și infrastructura în jurul acestor lacune. Astfel, România s-ar diferenția de locațiile mai mici, cu costuri reduse și de competitorii cu nișe mai înguste de complexitate ridicată.
Ce urmează: de la avantajul de cost, la avantajul bazat pe capabilități
Următorul model trebuie definit ca o trecere „de la cost, la capabilitate”, nu doar prin „cost redus”. Costurile competitive ale forței de muncă și ale produselor intermediare rămân un avantaj pentru 33% dintre investitori, dar disponibilitatea și calitatea forței de muncă obțin 36%, iar competitivitatea fiscală 35%. Costurile, calitatea forței de muncă și fiscalitatea influențează decizia inițială de localizare; profunzimea competențelor, normele predictibile, infrastructura fizică și digitală, pregătirea tehnologică și execuția determină dacă funcțiile complexe pot fi amplasate și extinse în România. Politicile industrialetrebuie să păstreze avantajele economice la intrare și să consolideze capabilitățile care determină calitatea și longevitatea proiectelor de investiții planificate.
1. Utilizarea ISD generate de extinderi drept principal canal de modernizare
Ponderea de 55% a proiectelor ISDde extindere este cel mai puternic mecanism practic al tranziției. În 2025, aceste proiecte s-au concentrat în producție (33), urmată de logistică (11), servicii pentru afaceri (6) și C&D (5). Asistența ulterioară acordată investitorilor trebuie să devină o politică națională de modernizare industrială. Analizele sectoriale în auto și mobilitate, electronică, tehnologie industrială și anumite funcții de inginerie trebuie să identifice blocajul următorului mandat în tranziția de la asamblarea sensibilă la costuri, la producția cu valoare adăugată: competențe specializate, furnizori puțini sau nesiguri, capacitate limitată de testare sau cercetare, constrângeri ale rețelei ori centrelor de date sau autorizare lentă. Stimulentele trebuie să elimine aceste constrângeri și să recompenseze funcțiile, proprietatea intelectuală, productivitatea și conținutul furnizorilor locali.
2. Transformarea intențiilor cu valoare mai ridicată în proiecte realizate
Decalajele dintre investițiile planificate și cele realizate în servicii suportși C&D indică o problemă de execuție. Investitorii menționează reglementarea, infrastructura, procedurile administrative și finanțarea printre dezavantajele României. Aceste fricțiuni afectează cel mai mult proiectele care necesită talente specializate, infrastructură de date, parteneriate de cercetare, certitudine în autorizare și bugete multianuale. Implementarea mai rapidă, normele fiscale predictibile, stimulentele transparente, ajutorul de stat țintit și absorbția mai bună a fondurilor UE ar îmbunătăți nu doar numărul, ci și structura ISD, favorizând productivitatea și efectele locale.
3. Integrarea tehnologiei și a IA în propunerea investițională principală
IA a sporit deja atractivitatea României pentru 53% dintre respondenți, dar 44% prioritizează o infrastructură tehnologică mai bună, 41% competențe tehnologice mai solide, iar 40% accesul la capital pentru companiile de IA în extindere. România are nevoie de o agendă de implementare: conectivitate de mare capacitate, racordări la rețea și autorizarea infrastructurii de date și calcul; cofinanțarea inițiativelor de IA ale angajatorilor; granturi și credite fiscale pentru C&D și parteneriate întreindustriiși universități; finanțare pentru extindere prin co-investiții susținute de UE, precum și spații de testare reglementate și seturi de date publice. Sprijinul trebuie legat de locuri de muncă specializate, cheltuieli private de C&D, brevete sau active software, furnizori locali și servicii exportabile.
Interesul investitorilor pentru serviciile pentru afaceri și C&D a persistat, dar proiectele realizate rămân concentrate în producție. Aceasta nu indică lipsa potențialului pentru valoare mai ridicată, ci un portofoliu insuficient de fiabil. Următoarea etapă trebuie să combine ajutorul de stat țintit, finanțarea UE, stimulentele fiscale pentru C&D, programele pentru forța de muncă și administrația mai rapidă, concentrându-se asupra constrângerilor care împiedică platformele industriale și de servicii să obțină mandate mai complexe.
România poate oferi o evoluție pe care puține locații cu costuri reduse o pot egala: condiții economice competitive pentru proiectele de investiții în momentul luării deciziilor de intrare pe piața românească, urmate de capabilități de inginerie, digitale, de cercetare și de afaceri regionale la scară largă. Succesul trebuie măsurat nu doar prin numărul proiectelor de ISD, ci prin funcțiile suplimentare orientate spre valoare adăugată și creșterea productivității pe care aceste proiecte le creează în România.
[1]Notă metodologică. Harvard Atlas măsoară compoziția brută a exporturilor și complexitatea economică, nu valoarea adăugată internă. „Valoarea adăugată ridicată” este dedusă din capabilitățile cu complexitate ridicată, iar „asamblarea la costuri reduse” din activitățile intensive în forță de muncă.
