Legea promulgată în octombrie ridică scutirea de accize la 200 de litri pe gospodărie, însă condițiile concrete așteaptă normele metodologice, iar compatibilitatea cu directiva europeană privind accizele la alcool nu a fost lămurită public.
Gospodarii care duc în aceste săptămâni prunele la cazan au aflat din presă că vor putea distila de patru ori mai multă țuică fără să plătească acciză, fără să afle și ce acte vor avea de prezentat, cui și în ce termen. Răspunsurile depind de normele pe care Ministerul Finanțelor nu le-a emis încă și de o întrebare pe care dezbaterea parlamentară a lăsat-o deschisă, cea a temeiului european al noului plafon. Textul de față parcurge, pe rând, întrebările pe care le pune legea celui care face țuică pentru propria familie.
Ce s-a schimbat față de regula veche?
Legea nr. 204/2026 completează articolul 342 din Codul fiscal cu o scutire de accize pentru băuturile alcoolice tradiționale, în limita a 200 de litri pe an pentru fiecare gospodărie evidențiată în Registrul agricol, cu condiția ca băutura să nu fie vândută. Până acum, Codul fiscal scutea alcoolul din fructe obținut de persoana fizică din livada proprie în limita a 50 de litri pe an, tot fără drept de vânzare, iar normele introduse prin HG nr. 1.106/2022 reglementau declararea producției, calculul accizei pentru cantitatea care depășea limita și emiterea deciziei de impunere.
Plafonul nou se raportează la gospodărie, nu la fiecare membru al familiei, iar cantitățile produse pentru consum propriu nu se adaugă limitelor stabilite pentru micii producători independenți de băuturi fermentate.
Cine poate folosi scutirea?
Beneficiază gospodăriile înscrise în Registrul agricol, ținut de primării, care distilează băuturi tradiționale pentru consumul propriu. Legea nu definește încă „băutura alcoolică tradițională”, noțiune mai largă decât alcoolul din fructe din vechea reglementare, iar de definiția pe care o vor da normele metodologice depinde dacă scutirea acoperă numai țuica și pălinca sau și alte produse.
Cazanul se mai declară?
Scutirea privește acciza, nu și formalitățile legate de producția de alcool. După regimul juridic aplicabil, gospodarul poate avea de înregistrat instalația de distilare, de notificat producția, de declarat cantitățile obținute și de păstrat documentele justificative, iar înscrierea în Registrul agricol nu ține loc acestor obligații fără un temei legal expres. Până la publicarea normelor, cerințele concrete se verifică la autoritatea vamală teritorială.
Dar TVA?
Distilarea pentru consum propriu nu generează, prin simplul fapt al producției, obligația de colectare a TVA. Situația se schimbă în momentul vânzării, când țuica devine produs al unei activități economice, iar scutirea de acciză nu funcționează nici ca scutire de TVA, nici ca autorizație de comercializare.
De ce a întors Președintele legea în Parlament?
Scutirea a fost introdusă de Camera Deputaților în proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 22/2025, act care privea TVA și obligații europene. Președintele Nicușor Dan a cerut reexaminarea, cu argumentul că măsura fiscală nu avea legătură cu obiectul ordonanței și că Senatul, prima cameră sesizată, nu o dezbătuse. La reexaminare, Senatul a votat legea fără scutire, Camera Deputaților a reintrodus-o, iar legea a fost promulgată, astfel încât obiecția privind procedura parlamentară s-a încheiat fără să atingă problema compatibilității europene, care este una distinctă.
Ce spune Bruxelles-ul?
Directiva 92/83/CEE privind armonizarea structurilor accizelor la alcool, modificată prin Directiva (UE) 2020/1151, admite la articolul 22 alineatul (8) un regim fiscal favorabil pentru alcoolul din fructe produs de pomicultori pentru consum propriu, în limita a 50 de litri de băuturi spirtoase din fructe pe gospodărie și an. Statele membre aleg forma și mijloacele prin care transpun o directivă, potrivit articolului 288 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, fără a putea modifica singure limitele ei cantitative, iar articolul 148 alineatul (2) din Constituție dă prioritate normelor europene obligatorii față de legile interne contrare.
Notificarea unei măsuri naționale către Comisie nu echivalează cu o derogare, iar până la publicarea notificării și a eventualului răspuns al Comisiei rămâne neclar pe ce temei poate fi conciliat plafonul românesc cu cel european. Ungaria a mai trecut prin această discuție, atunci când Curtea de Justiție a constatat, în cauza C-115/13, Comisia împotriva Ungariei, că scutirea totală acordată pălincii distilate pentru consum propriu contravenea directivei.
De ce contează prunul?
România a produs în 2024 aproximativ 600.000 de tone de prune, potrivit datelor FAO citate de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni, sau circa 655.000 de tone după INS, pe aproximativ 67.000 de hectare, aproape jumătate din suprafața cu pomi fructiferi, iar presa de specialitate estimează că până la 80% din recoltă ajunge la distilare. Pentru multe gospodării, cazanul este singurul mod de a valorifica fructele care nu se vând proaspete și nu devin magiun.
Prunul din grădină și livada familiei țin în viață soiuri locale, cunoștințe transmise între generații și o parte din diversitatea peisajului rural, pe care abandonarea terenurilor și uniformizarea culturilor o reduc an de an. Un regim fiscal care descurajează distilarea casnică ar împinge o parte din aceste livezi spre abandon, după cum un plafon care nu rezistă unei proceduri europene ar lăsa aceleași gospodării, peste câțiva ani, cu o facilitate retrasă și cu obligații fiscale recalculate.
CE SĂ ȘTIE GOSPODARUL:
–Plafonul: 200 de litri pe an de băuturi alcoolice tradiționale, pe gospodărie înscrisă în Registrul agricol.
–Condiția: băutura nu se vinde nicăieri, nici ocazional.
–Ce nu acoperă scutirea: TVA în caz de vânzare, înregistrarea instalației și declararea producției, dacă normele le cer.
–Ce urmează: normele metodologice ale Ministerului Finanțelor și poziția Comisiei Europene față de notificarea României.
