Caracterul ciclic al riscului sistemic în sectorul bancar: câteva observații empirice

Date:

Pentru istorici fiecare eveniment este unic. Spre deosebire, economiștii susțin că există tipare în date și evenimente particulare care pot induce răspunsuri similare. Istoria se referă la evenimente particulare; economia are în vedere evenimentele în general. (Kindleberger și Aliber, 2005, p. 24)

Dacă ciclurile economice (sau de afaceri) sunt în general definite ca fluctuații nonsezoniere în activitatea economică agregată a unei țări (Burns și Mitchell, 1946; Zarnowitz, 1992), unde PIB-ul real este în mod obișnuit folosit ca principal indicator în caracterizarea acestora, subiectul ciclurilor financiare a fost mai puțin dezbătut și, prin urmare, investigat empiric. Motivația decidenților politici și a cercetătorilor de a încorpora factorii financiari în analiza lor derivă în principal din evenimentele petrecute în primul deceniu al anilor 2000. Borio (2014) punctează că nu există o definiție a ciclului financiar care să fie larg acceptată, însă consensul este că aceste fluctuații sunt declanșate de schimbările în variabile precum creditul acordat la nivelul unei economii și prețurile proprietăților (Drehmann et al., 2012; Borio et al., 2018), în timp ce prețurile acțiunilor joacă un rol mai puțin important, fiind mai puțin sincronizate cu ciclurile de afaceri.

În condiții economice propice băncile, având un grad de îndatorare ridicat, sporesc excesiv de mult creditarea, finanțând proiecte de investiții nerentabile și riscante (din cauza excesului de lichiditate, resursele împrumutate au un preț scăzut, iar valoarea colateralului este umflată artificial), asumându-și riscuri mult prea mari care devin ulterior sistemice din cauza corelării expunerilor acestora. Acest comportament poate fi indus de un acces facilitat la fonduri externe, derivat din sporirea creditării în sectorul bancar și de nivelul crescut al datoriilor din economie, în condițiile expansiunii cererii agregate.

În contextul unei creșteri a valorii colateralului, băncile își vor relaxa criteriile de selecție a clienților, ceea ce va conduce la o deteriorare a calității debitorilor. În fundalul acestui proces, dezechilibrele financiare se vor amplifica, iar riscul sistemic[1] se va dezvolta neobservabil. Atunci când un șoc exogen lovește economia și valoarea colateralului se prăbușește, iar prețurile activelor intră pe o pantă descendentă, profitabilitatea debitorilor se înrăutățește și băncile intră într-un proces de reducere a gradului de îndatorare (deleverage) vânzând simultan active la prețuri sub valoarea lor contabilă (fire sales). În consecință, se acumulează credite neperformante, rata de adecvare a capitalului se diminează semnificativ dând naștere unui nivel crescut al pierderilor în sectorul bancar, cu efecte de contagiune la nivelul economiei reale.

Magnitudinea acestui fenomen este mai mare în sistemele financiare unde predomină intermedierea bancară întrucât deținătorii de acțiuni și obligațiuni sunt mai puțin îndatorați decât băncile, ceea ce le permite să absoarbă pierderile mult mai ușor, fără o reducere simultană a gradului de îndatorare care să afecteze economia în ansamblu.

În acest studiu ne-am propus să îmbunătățim cunoașterea curentă cu privire la comportamentul prociclic al băncilor. Prociclicitatea este înțeleasă aici ca tendința de mișcare în aceeași direcție cu PIB-ul real sau orice alt agregat macroeconomic sau financiar (creștere în perioade de expansiune și scădere în perioade de recesiune), i.e. o corelație constantă și pozitivă cu PIB-ul real sau orice alt agregat macroeconomic sau financiar. Mai specific, abordarea noastră este orientată către contribuția și expunerea băncilor la riscul sistemic (și implicit stabilitatea financiară) și modul în care acestea fluctuează pe parcursul ciclurilor economice și financiare.

Fundamentul în analizarea riscului sistemic rezidă, de obicei, în analizarea sistemului bancar. Acest lucru se datorează rolului semnificativ jucat de bănci în intermedierea financiară, transformarea maturității și a operațiunilor ce implică resurse mari împrumutate. Astfel, riscul sistemic nu poate fi definit ca o simplă instabilitate financiară, ci ca un șoc financiar neobișnuit care cauzează șocuri puternice negative către economia reală: ocuparea forței de muncă, nivelul bogăției dintr-o țară și nivelul tuturor bunurilor și serviciilor produse și furnizate în acea țară (Freixas et al., 2015).

Utilizând un eșantionat format din 780 de bănci din 36 de țări membre ale OCDE și UE pentru o perioadă care se întinde din 2000:Q1 până în 2017:Q4, rezultatele empirice ale analizei noastre relevă o legătură pozitivă și semnificativă a contribuției și a expunerii băncilor la riscul sistemic și ciclul economic. Cu alte cuvinte, riscul sistemic începe să se acumuleze în sectorul financiar în timpul perioadelor de boom, i.e. când deviația PIB-ului de la trendul pe termen lung (output gap) este pozitivă. Mai mult, în timpul perioadelor de creștere economică robustă, nivelul creditului din economie crește într-un ritm alert, fiind în tandem cu prețurile activelor și ale proprietăților. Aceste variabile descriu ciclurile financiare, iar comportamentul lor amplifică ciclul de afaceri rezultând, în anumite condiții, crize financiare.

Contribuția băncilor la riscul sistemic evoluează prociclic în timpul ciclurilor de creditare, a prețurilor imobiliarelor și a prețurilor acțiunilor, însă rezultatele nu sunt semnificative din punct de vedere statistic pentru ciclurile de creditare. După cum menționează Peydró (2013), dacă expansiunea creditului are fundamente economice și este datorată cererii din partea consumatorilor, aceasta nu influențează negativ riscul de ansamblu al sectorului bancar. În ceea ce privește expunerea la riscul sistemic, aceasta fluctuează prociclic de-a lungul ciclurilor de creditare și a prețurilor imobiliarelor și anticiclic când au loc cicluri ale prețurilor acțiunilor. Analiza empirică mai sugerează că riscul sistemic este influențat atât de factori macroeconomici, cât și financiari. Mai precis, mărimea băncii (total active), provizioanele pentru pierderi din împrumuturi și inflația afectează pozitiv riscul sistemic, în timp ce capitalizarea (capitalul total/total active), raportul credite/active, alte venituri decât cele din dobânzi/total venituri, deschiderea contului de capital și gradul de libertate economică reduc importanța sistemică a băncilor.

Rezultatele analizei noaste sunt relevante îndeosebi pentru organismele de supraveghere și reglementare, care trebuie să cunoască caracterul ciclic al riscului sistemic din sectorul bancar întrucât sistemele financiare dominate de bănci sunt mult mai expuse riscului sistemic (Langfield și Pagano, 2016), în special în vremuri dominate de scăderi abrupte ale prețurilor activelor, iar costurile directe ale falimentelor bancare sunt cu mult mai mari decât costurile companiilor nefinanciare (James, 1991). Deoarece piața financiară este un cadru care se schimbă încontinuu, riscul sistemic, la rândul său, variază în timp, fiind dependent de o serie de factori specifici sectorului financiar, cum ar fi lichiditatea pieței interbancare sau volatilitatea pieței de capital. În perioade de boom economic instituțiile financiare tind să își subevalueze riscul și să se angajeze în activități care sporesc riscul sistemic. Când economia este în expansiune, atât contribuția cât și expunerea băncilor la riscul sistemic sporesc, iar când economia se contractă, acestea au o tendință de scădere, ceea ce denotă natura prociclică a riscului sistemic în relație cu ciclul economic.

Așa cum menționează Borio et al. (2001), riscul tinde să se acumuleze în vremuri de boom economic, iar materializarea pierderilor în recesiune nu necesită neapărat o creștere a riscului. Astfel, un indicator adecvat care să cuantifice riscul sistemic trebuie să detecteze în avans contribuția sporită a anumitor instituții la riscul sistemic, astfel încât autoritățile să poată din timp aplica reglementări prudențiale sau băncile să-și ajusteze, în cazul unei expuneri ridicate la riscul sistemic, elementele bilanțiere astfel încât să fie cât mai puțin afectate. Acest aspect vizează, de asemenea, și ciclurile de creditare și cele ale prețurilor imobiliarelor în contextul ciclurilor financiare. Totuși, expunerea la riscul sistemic s-a dovedit, în analiza noastră, a avea un caracter anticiclic în relație cu ciclul prețurilor acțiunilor. Astfel, când deviația prețurilor acțiunilor de la trendul pe termen lung crește, expunerea băncilor la riscul sistemic scade, mărindu-se după materializarea șocului, i.e. când prețurile acțiunilor scad în comparație cu trendul. Din acest motiv ciclul prețurilor acțiunilor, ca proxy pentru ciclul financiar, nu este un indicator util care să semnaleze în avans sporirea contribuției băncilor la riscul sistemic. În plus, pentru reducerea caracterului sistemic al băncilor, autoritățile trebuie să introducă cerințe de capital suplimentare (buffer) pentru băncile mari, să le supravegheze îndeaproape pe cele care și-au constituit provizioane pentru pierderi din împrumuturi ridicate și să asigure un cadru macroeconomic stabil.

***

[1] Una dintre cele mai comprehensive definiții pentru riscul sistemic a fost dată de Fondul Monetar Internațional, Consiliul de Stabilitate Financiară și Banca Reglementelor Internaționale în 2009, la cererea grupului G20, stipulând că acesta poate fi definit ca „riscul perturbării serviciilor financiare cauzat de deteriorarea unei părți sau a tuturor componentelor sistemului financiar, având potențialul de a crea consecințe negative asupra economiei reale” (IMF, FSB și BIS, 2009).

Referințe bibliografice
Borio, C., 2014. The financial cycle and macroeconomics: What have we learnt? Journal of Banking & Finance 45, 182–198.
Borio, C., Drehmann, M., Xia, D., 2018. The financial cycle and recession risk. BIS Quarterly Review.
Borio, C., Furfine, C., Lowe, P., 2001. Procyclicality of the financial system and financial stability: issues and policy options, in: Bank for International Settlements (ed.), Marrying the macro- and micro-prudential dimensions of financial stability.
Burns, A.F., Mitchell W.C., 1946. Measuring business cycles. National Bureau of Economic Research, New York.
Drehmann, M., Borio, C., Tsatsaronis, K., 2012. Characterising the financial cycle: don’t lose sight of the medium term! BIS Working Paper No. 380.
Freixas, X., Laeven, L., Peydró, J.-L., 2015. Systemic Risk, Crises, and Macroprudential Regulation. MIT Press.
International Monetary Fund (IMF), Bank for International Settlements (BIS) și Financial Stability Board (FSB), 2009. Guidance to Assess the Systemic Importance of Financial Institutions, Markets and Instruments: Initial Considerations. Disponibil la: https://www.bis.org/publ/othp07.htm.
James, C., 1991. The Losses Realized in Bank Failures. The Journal of Finance 46, 1223–1242.
Kindleberger, C.P., Aliber, R.Z., 2005. Manias, Panics, and Crashes. A History of Financial Crises. Fifth Edition, John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey.
Langfield, S., Pagano, M., 2016. Bank bias in Europe: effects on systemic risk and growth. Economic Policy 31, 51–106.
Peydró, J.-L., 2013. Credit cycles and systemic risk. CREI Opuscles No. 35.
Zarnowitz, V., 1992. Business Cycles: Theory, History, Indicators, and Forecasting. The University of Chicago Press, Chicago.

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Financial Intelligence organizează cea de-a șasea ediție a evenimentului Forumul Energiei

Financial Intelligence organizează cea de-a șasea ediție a evenimentului...

Profitul net ajustat al Xiaomi se dublează în primul trimestru și ajunge la 6,5 miliarde RMB

Traiectorie robustă de creștere, catalizată de multipli factori  Corporația...

ASF aprobă începerea ofertei publice inițiale pentru listarea a 28,5% din capitalul JT Grup Oil la Bursa de Valori București

Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) a aprobat în ședința...