MEGAN GREENE
Senior Fellow la Universitatea Harvard
Școala de Guvernare John F. Kennedy
Având în vedere amploarea riscurilor economice și financiare prezentate de schimbările climatice, băncile centrale pur și simplu nu pot ignora problema. Propriile mandate de stabilitate a prețurilor cer ca aceștia să înceapă să joace un rol activ în împingerea sectorului privat și a economiei în general către decarbonizare și o mai mare rezistență la schimbările climatice.
așa cum nu există nicio îndoială că schimbările climatice aduc riscuri economice și financiare enorme, nu ar trebui să existe nicio îndoială că băncile centrale pot și trebuie să joace un rol în abordarea celui mai mare dintre toate eșecurile pieței. Pe măsură ce băncile centrale din Statele Unite și Europa oferă din ce în ce mai greu credite pentru a recâștiga controlul asupra inflației, acestea ar trebui să își utilizeze, de asemenea, instrumentele de supraveghere și de politică monetară pentru a cataliza și stimula tranziția către o economie neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon. Lipsa de reacție nu este o opțiune, chiar dacă majoritatea băncilor centrale nu au încorporat oficial gestionarea riscurilor climatice în mandatele lor.
Majoritatea băncilor centrale acceptă deja ideea că vor trebui să contribuie la tranziția către emisii nete de carbon zero. Conform noilor norme de raportare stabilite de Banca Angliei – prin Autoritatea de Reglementare Prudențială – peste 1.300 dintre cele mai mari companii și instituții financiare înregistrate în Marea Britanie trebuie să dezvăluie acum „informații financiare legate de climă”. În mod similar, Banca Centrală Europeană încurajează dezvăluirile legate de climă anunțând că va accepta ca și garanție numai activele care respectă viitoarea sa directivă de raportare în domeniul sustenabilității corporative.
Chiar și Rezerva Federală a SUA – una dintre ultimele bănci centrale majore care s-au alăturat Rețelei băncilor centrale și autorităților de supraveghere financiară pentru ecologizarea sistemului financiar – acceptă acum că trebuie să joace un rol de supraveghere și de atenuare a riscurilor atunci când vine vorba de schimbările climatice. Anul trecut, a înființat comitetul pentru supraveghere climatică pentru a evalua nivelul de pregătire microprudențială al instituțiilor financiare din SUA, precum și comitetul pentru stabilitate financiară în domeniul climatic, pentru a evalua riscurile macroprudențiale impuse de schimbările climatice.
Însă băncile centrale ar trebui să mai facă un pas. În loc de a reacționa pur și simplu la tranziția ecologică, acestea ar trebui să o impulsioneze prin crearea de stimulente pentru sectorul privat. În luna mai, BOE a lansat rezultatele testelor de stres climatic care arată că băncile din Marea Britanie ar putea suporta pierderi de 225 miliarde de lire sterline (265 miliarde de dolari) până în 2050 și că asigurătorii se vor confrunta cu o scădere de 15% a valorii activelor (în scenariul cel mai sumbru). În testele sale de stres inaugurale, BCE a raportat în iulie că băncile din zona euro ar putea înregistra pierderi de 70 miliarde de euro (70 miliarde de dolari) în cazul unei tranziții neorganizate către o economie cu emisii scăzute de carbon.
De fapt, aceste rezultate subestimează semnificativ riscurile reprezentate de schimbările climatice, deoarece doar portofoliile specifice au fost supuse testelor de stres, iar șocurile care au fost modelate nu au luat în calcul recesiuni economice mai ample. În plus, niciun set de teste nu a fost încă utilizat pentru a influența cerințele de capital. Dar acest lucru se va schimba probabil în viitor, iar atunci când se va întâmpla acest lucru, băncile vor fi motivate suplimentar să își alinieze portofoliile la obiectivele climatice globale.
În timp ce Rezerva Federală se află doar în „etape foarte timpurii”, în care ia în considerare aplicarea unor teste de stres climatic, așa cum a declarat anul trecut președintele Jerome Powell în fața comitetului pentru servicii financiare al Camerei, BOE și BCE avansează și în alte moduri. Pentru a-și face bilanțul mai ecologic, BOE a început să își orienteze achizițiile de obligațiuni corporative către firme cu performanțe mai bune din punct de vedere ecologic, având scopul de a reduce intensitatea carbonului din portofoliul său de obligațiuni corporative cu 25% până în 2025, iar BCE a anunțat recent un sistem similar de decarbonizare a portofoliului său de obligațiuni corporative, începând cu luna octombrie.
Atunci când băncile centrale anunță că achiziționează anumite active, apetitul pentru aceste active crește, iar costurile de împrumut ale emitenților lor scad. Prin urmare, BOE și BCE înlesnesc condițiile de finanțare pentru companiile mai ecologice tocmai într-un moment în care energia a reapărut ca factor cheie al inflației. Deși băncile centrale nu pot reduce costurile energiei, ele pot contribui la reducerea dependenței sectorului privat de combustibilii fosili. Dacă acest lucru este efectuat în mod corect, el va susține, de asemenea, inițiativele lor de asigurare a stabilității prețurilor. Ecologizarea economiei doar prin intermediul prețurilor sau al reglementărilor privind emisiile de carbon ar încorpora costul carbonului în prețuri, lucru care ar duce la accelerarea inflației. Dar, prin subvenționarea alternativelor mai curate la energia poluantă, băncile centrale pot limita inflația, sprijinind, în același timp, dezvoltarea.
O modalitate de a face acest lucru este prin utilizarea ratelor duble ale dobânzilor pentru a stimula creditarea „verde” în sectorul privat. Atât BOE, cât și BCE au explorat deja această opțiune ca răspuns la pandemie. BOE a redistribuit finanțarea din sistemul de creditare pentru a sprijini economia Regatului Unit, iar BCE utilizează operațiunile dedicate de refinanțare pe termen mai lung în același scop. Dar, în loc să vizeze pur și simplu împrumuturile acordate de băncile centrale sectorului privat, aceste sisteme ar trebui să fie utilizate pentru a oferi băncilor rate preferențiale (negative) în cazul în care direcționează fondurile către investiții ecologice.
Deși Rezerva Federală nu a folosit niciodată rate duble ale dobânzii, structura necesară pentru a face acest lucru este deja existentă. Aceasta ar putea pur și simplu să își stabilească rata de scont (rata percepută de la bănci pentru împrumuturi directe) la un nivel mai mic decât rata pentru fonduri federale (rata pe care băncile o percep unele de la celelalte pentru a-și împrumuta peste noapte rezervele excedentare) și apoi să ofere băncilor rata de scont dacă utilizează fondurile pentru împrumuturi verzi.
Evident, astfel de propuneri ridică întrebări politice. Oficialii aleși nu doresc ca bancherii centrali nealeși să ia decizii cu privire la modul de alocare a resurselor în economie. Nici majoritatea bancherilor centrali nu își doresc această responsabilitate, deoarece știu că le-ar putea amenința în cele din urmă independența. Dar chiar dacă ratele duble ale dobânzilor nu sunt un răspuns ideal la schimbările climatice, acestea ar putea fi singura opțiune viabilă. Dacă politicienii ar fi fost capabili să mobilizeze capital privat pentru tranziția ecologică, ar fi făcut-o până acum.
Forțând băncile să includă schimbările climatice în modelele lor de risc, efectuând teste de stres climatic pentru a îmbunătăți ratele de capital, reducând costurile de împrumut pentru firmele ecologice și utilizând ratele duble ale dobânzilor pentru a subvenționa investițiile ecologice, băncile centrale pot ajuta la creșterea rezilienței economiei și a sistemului financiar.
Creșterea prețurilor la energie din acest an a arătat cum dependența noastră de combustibilii fosili poate submina stabilitatea prețurilor pe termen scurt. Atunci când ne facem planurile pe termen mediu și lung, ar trebui să recunoaștem că și tranziția ecologică va fi inflaționistă, dacă se realizează în principal prin stabilirea prețurilor și reglementarea carbonului. Băncile centrale ar trebui să utilizeze instrumentele de care dispun pentru a influența cererea și prețurile pentru activele ecologice. Acest lucru nu este o distragere a atenției de la obiectivul lor de bază de a atinge stabilitatea prețurilor, ci este esențial pentru succesul în acest sens.
Megan Greene, senior fellow la John F. Kennedy School of Government din cadrul Universității Harvard, este membră a Comitetului de Răspuns la Criza Regenerativă.
©Project Syndicate 2022
