din Raportul asupra inflației realizat de BNR, august 2023
Multiplele șocuri inflaționiste care au atins economia locală în ultimii ani s-au datorat, în bună măsură, unor evenimente transnaționale, însă impactul local a fost puternic, dat fiind caracterul de economie deschisă a României. În ce măsură aceste șocuri au alterat procesele de producție locale, ce influență inflaționistă a provenit pe filiera bunurilor din import, dar și cum s-a modificat preferința consumatorilor pentru bunurile locale și cele importate, reprezintă informații utile pentru decidenții de politică monetară, chiar dacă datele disponibile se opresc la 2021.
Prezenta analiză încearcă să deceleze proveniența bunurilor din coșul de consum, căutând să stabilească unele repere cu privire la inflația asociată importurilor în anii 2018-2021. Demersul nu poate fi unul exhaustiv, întrucât disponibilitatea limitată a datelor nu permite replicarea evoluției prețurilor de consum așa cum rezultă din IPC, însă este util pentru trasarea câtorva coordonate generale. Metodologia aplicată are la bază descompunerea utilizată de Carluccio, Gautier și Guilloux-Nefussi[1] pentru explicarea impactului dezinflaționist al importurilor Franței din țările în curs de dezvoltare.
Coșul pe baza căruia este compilat indicele prețurilor de consum este alcătuit din produsele achiziționate de gospodăriile rezidente din România pentru consumul lor final și conține bunuri, considerate, în general, a fi tranzacționabile între piața autohtonă și cele externe (tradables), și servicii, furnizate de obicei pe plan local, care nu pot fi importate sau exportate (non-tradables)[2]. În funcție de structura cheltuielilor gospodăriilor, fiecărui bun și serviciu inclus în coșul de consum îi este atribuită o pondere direct proporțională cu importanța relativă a elementului respectiv în consumul final. Indicele prețurilor de consum poate fi scris, simplificat.(Vezi cele 4 reprezentări mai jos.)
În această reprezentare, primele trei elemente reprezintă canalele de interes pentru prezenta analiză, prin care bunurile, importate sau nu, pot determina inflația din România:
- canalul substituției cuantifică măsura în care o schimbare a preferințelor consumatorilor între bunuri autohtone și bunuri importate (modificare a coeficientului η) va avea impact asupra inflației;
- canalul intern reflectă dinamica prețurilor bunurilor produse pe plan local; aceasta este însă rezultanta mai multor evoluții, inclusiv externe, de exemplu ca răspuns la presiunea competițională exercitată de importuri sau la fluctuația prețurilor unor inputuri provenite din import;
- canalul importurilor reprezintă rezultanta modificării efective a prețurilor bunurilor de import, proporțională cu ponderea deținută de acestea în preferințele consumatorilor.
Celelalte două elemente din ecuația (4), care nu vor fi tratate în acest articol, încapsulează efectul modificării tarifelor serviciilor (componenta netranzacționabilă din IPC), respectiv al reorientării populației dinspre consumul de bunuri spre cel de servicii. Acest din urmă canal este cu atât mai important în cazul unei economii emergente, unde, în general, se manifestă o tendință de a consuma mai multe servicii în detrimentul bunurilor, pe măsură ce puterea de cumpărare crește.
(va continua)
[1] Carluccio Juan, Gautier Erwan, Guilloux-Nefussi Sophie – „Impact des importations des pays à bas salaire sur l’inflation française”, Document de travail no. 672, Banque de France, aprilie 2018.
[2] Pentru scopul prezentei analize, vom considera toate bunurile industriei prelucrătoare din coșul de consum ca fiind tranzacționabile, iar serviciile ca fiind netranzacționabile.
