Institutul de Economie Mondială împlinește 50 de ani de la înființarea sa, prin HCM 907/1967. Momentul apariției sale poate fi considerat unul fast pentru România: 1967 este momentul în care România a înțeles necesitatea ancorării sale pe piața internațională, dincolo de piața planificată a CAER, pentru un debușeu sporit capacităților sale de producție create prin industrializarea socialistă.
Sarcinile unui demers atât de amplu, practic de integrare a României în circuitul mondial extins, dincolo de piața CAER, caracterizat prin competiție și restricții de standarde ridicate, avea nevoie, în primul rând, de îmbunătățirea relaționării politico-economice a României cu partenerii occidentali, unul din instrumentele puse în valoare fiind Comisiile mixte guvernamentale.
Tema îmbunătățirii relaționării politico-economice a României cu partenerii occidentali avea nevoie stringentă și de analize de conjunctură economică internă, studii de piață și marketing, studii privind evoluția prețurilor (cotații la bursele internaționale de materii prime, prețuri reprezentative pentru produse prelucrate, indici de prețuri pentru bunuri de investiții, cursuri valutare) și studii pe țări, componente ale piețelor internaționale privite prin prisma dinamicii consumului și producției interne și ofertei și cererii externe. Aceste lucrări, pentru credibilitatea abordărilor și concluziilor, s-au făcut în parametrii metodologici internaționali, pentru a se asigura compatibilizarea înțelegerii lor în cadrul discuțiilor sau dezbaterilor avute cu partenerii occidentali, ambasadori, reprezentanți ai ministerelor de resort în vizită în România, experți FMI sau ai Băncii Mondiale, institute academice de profil etc.
Demersul menționat, privit însă prin necesitatea fundamentării lui științifice necesar unor decizii luate la cel mai înalt nivel și de analiză integrată și continuă, conform sistemului totalitar al vremii privind informarea și comunicarea, a fost acordat Institutului pentru Cercetarea Conjucturii Economice Internaționale (ISCEI), prima denumire a actualului Institut de Economie Mondială (IEM), prin atribuțiile stabilite prin actul de înființare. Este și momentul în care în România a achiesat, ca politică de stat, la teza impactului benefic al participării active la comerțul internațional ca factor de dezvoltare economică. Trebuie menționat că, prin pozițiile exprimate de România în cadrul abordărilor relativ mai ferme cu privire la necesitatea unui nou mecanism economic și de cooperare în cadrul CAER, beneficiile apartenenței la această formă de integrare, cu o conotație accentuat ideologică, au fost semnificatv mai mici în comparație cu celelalte „țări frățești”. Dacă luăm domeniul cel mai sensibil, cel al energiei, România importa țiței brut din URSS practic la prețurile internaționale și mult sub necesar, iar restul (pentru consum intern si producția de export) trebuia completat prin importuri pe valută din alte surse (Orientul Mijlociu).
În egală măsură, ISCEI avea sarcina de a elabora studii specifice acoperind problematica economiei mondiale de interes major, dincolo de conjunctura economică, pentru relaționarea optimă a României cu partenerii externi. În sinteză, obiectul de activitate al ISCEI includea, ca și acum în ceea ce privește IEM, identificarea de surse credibile și culegerea de informaţii de piață și pe țări partenere (se specifica, cu mijloace moderne şi rapide), în vederea elaborării de studii de caz şi prognoze asupra factorilor fundamentali, determinanți ai tendinţelor conjuncturale pe pieţele externe, precum și studierea problemelor economiei mondiale (inclusiv sub impactul unor decizii politice) şi a formelor de organizare și promovare a relaţiilor economice și financiare internaţionale. În perioada 1967-1990, ISCEI (și apoi IEM, schimbarea denumirii intervenind în 1976, după celebra Declarație a OSCE de la Helsinki, semnată și de România) a funcţionat în subordinea Ministerului Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale, care aviza și finanța cercetările/studiile, sintezele din domeniul conjuncturii economiei internaționale, în sistemul de autofinanțare în conceptul vremii.
În această perioadă, au fost elaborate sute de studii şi sinteze de poziționare a României față de evoluțiile economiei mondiale, tendințe și perspective ale economiei mondiale pentru promovarea: (1) relaţiilor economice și comerciale internaţionale ale României; (2) creşterii accesibilității produselor româneşti pe pieţele externe, prin reducerea costului acesteia și îmbunătăţirea competitivităţii produselor destinate exportului; (3) deschiderilor către organismele financiare internaţionale (FMI, Sistemul Băncii Mondiale); (4) implicării directe în negocieri comerciale multilaterale dedicate liberalizării comerţului internaţional (GATT, SGP); (5) sprijinirii demersurilor dezvoltării economiei mondiale, în special a țărilor în curs de dezvoltare, prin programele ONU (conferințele UNCTAD).
Primii angajați ai ISCEI au fost o parte din lucrătorii de la Camera de Comerț (denumirea vremii, Cameră condusă de Prof. Titus Cristureanu, care ținea cursurile de statistică internațională la ASE), implicați, până la acea dată, în furnizarea de informații de prețuri internaționale și studii de piață la cerere, și în editarea unor reviste ale Camerei adresate întreprinderilor de stat și străinătății. Completarea echipei de cercetare în formare a fost făcută cu câte 10 cei mai buni absolvenți ai ASE, anual (începând cu promoția anului 1967), existând o exceptare expresă în acest sens, în cercetare fiind admiși, atunci, numai absolvenți care au trecut prin producție minimum doi ani, conform repartizărilor obligatorii. ISCEI și apoi IEM a fost o veritabilă școală de metodă de cercetare și comunicare în scris și oral pentru generațiile tinere în devenire ca cercetători calificați, cu o bună expertiză a domeniului. Formarea acestora a urmat schimbările din economia modială, problematică deosebit de importantă a momentului pentru România, respectiv întărirea, pe bază de cunoaștere științifică (și nu ideologică), a dimensiunii economice a politicii externe a statului. Obsesia plății datoriei externe (în valută forte) de după anul 1980 și existența unor secvențe de posibilă încetare a plăților în contul datoriei externe, au fost unele din cele mai mari provocări ale cercetătorilor IEM, alături de experții MCCEI și ai BRCE.
IEM a fost şi este și în prezent un institut de autentică cercetare a conjuncturii economiei globale, misiune focalizată, direcţionată, instituită şi nemodificată până în prezent prin actul său constitutiv (HCM 904-1967). Conjunctura economică, ceea ce numim în prezent generic „Business Cycle”, ca ştiinţă și concept specific de analiză a fenomenologiei creșterii și dezvoltării economice, a fost o materie predată cu mult devotament de către profesorul Alexandru Zamfir, cu doctorat la Berlin, la Facultatea de Comerţ Exterior din cadrul ASE. Acesta a inspirat, de altfel, crearea în anul 1967 a ISCEI, precursor al IEM, el fiind primul director și mentor al institutului nou creat.
Paşii iniţiali de manifestare şi implicarea a IEM în argumentarea unor decizii majore legate de politicile publice interne și de politică externă ale României au fost extrem de stimulativi pentru pregătirea profesională a cercetătorilor și asumarea de responsabilități de către aceștia. Un inventar al implicărilor corpului de cercetare al IEM relevă o listă întreagă de acțiuni absolut necesare României în spiritul ancorării ei, chiar și ca stat socialist, în economia mondială reală. În acest fel, au fost fundamentate și argumentate negocierea unor acorduri de comerţ bilateral tehnice (CEE) și generale (SUA); s-a fundamentat aderarea României la FMI şi Sistemul Băncii Mondiale (1971); s-a fundamentat și s-a calculat angajamentul cantitativ al României pentru aderarea la GATT (azi denumit GATT 1949, după crearea OMC); s-a participat, în calitate de experți, la pregătirea şi desfășurarea lucrărilor unor comisii guvernamentale și inter-guvernamentale; s-a participat la pregătirea mandatelor de participare ale României la reuniunile UNCTAD, Comisiile permanente ale CAER, grupurilor de analiză a prețurilor și prognozelor de comerț exterior (cu institute similare din țările socialiste); s-a participat cu mandate la reuniunile altor organizaţii internaţionale cu vocaţie economică şi financiară universală (OCDE, FMI, GATT).
În materia elaborării de mandate, preocupările din domeniu au dat naştere unor exerciţii de simulare de anvergură a posibilelor poziţii ale ţărilor implicate, partenere sau concurente. Simulările de acest fel au fost făcute sub bagheta regretatului prof. Costin Murgescu, Membru Corespondent al Academiei, pe atunci directorul IEM. Exerciţiul simulărilor a fost una din cele mai bune căi de a învăța și de a valorifica experiența profesională a cercetătorilor IEM. Recunoscând beneficiile unei experințe profesionale anterioare, metoda simulării a fost preluată şi dezvoltată în timp sub auspiciile noului Grup de Reflecţie G-3, creat la nivel IEM, în acest think tank fiind dezbătute teme de interes major pentru România, cu participarea cercetătorilor IEM şi a experţilor invitaţi. Prin studiile de piaţă şi, pe cât posibil, studii de marketing, sinteze economice şi de conjunctură politică, cercetătorii din cadrul IEM au fundamentat decizii majore de politică de promovare a unor investiții. Astfel, pentru exemplificare, sunt de enumerat studiile de piață pentru minereul de fier, care au fundamentat investiția pentru Combinatul siderurgic de la Galați; studiile de piață pentru țițeiul brut care au fundamentat creșterea capacităților de rafinare (Rafinăria Petromidia); studiile pe produse chimice destinate creșterii gradului de prelucrare a materiilor prime de bază din țară (exporturile din domeniu au ajuns la o pondere de 7-8% comparabilă cu cele ale țărilor dezvoltate); studiile pentru bunurile de larg consum au orientat producția de fibre textile, textile și confecții, produse din lemn prelucrate (în special mobilă), au pus bazele unor investiții semnificative în domeniu, constând în extinderi de capacități, capacități noi pentru accesorii (acest grup combinat de industrii a ajuns la cea mai mare pondere în exporturile pe valută convertibilă); studiile de piață pe autovehicule, autoturisme, tractoare, motoare diesel pentru nave, construcții navale au fundamentat exporturile întreprinderilor Dacia (Colibași), Autotractorul și Fabricii de camioane și utilitare (Brașov), Centralei industriale a lemnului (București), Fabrica de motoare navale (Reșița), Șantierele navale (Constanța și Mangalia); studii de piață pentru aprovizionarea cu materie primă a industriei de aluminiu (bauxită, alumină); studii de optimizare a producțiilor de materii prime nemetalifere (cupru, zinc, cositor, plumb) etc. Este de menționat și abonamentul Reuters, IEM fiind analistul și prelucrătorul inițial și unicul distribuitor de informații economice, de piață, conjuncturale și de bursă (cotații) transmise de agenția respectivă către autorități (zilnic, aceste informații luau forma a două sinteze, una de ora 9.00 și alta de ora 16.00), către ministere, centrale industriale, întreprinderi de comerț exterior, și biblioteci universitare din sistemul depozitului legal. Zilnic se elabora și transmitea abonaților buletinul „Piața Internațională”, în peste 2.000 de exemplare, trimestrial „Conjunctura economică a principalelor state dezvoltate cu impact asupra evoluțiilor din economia mondială”, actualul Grup G-7, anual lucrarea „Conjuctura Economiei Mondiale”, cuprizînd rapoarte pe țări și piețe internaționale cu previziuni pentru anul următor, precum și o serie „Caiete” anuale cuprinzând serii de cotații multianuale la principalele burse internaționale de mărfuri, metale prețioase, cursuri valutare, indici de prețuri la produsele manufacturate. Studiile de anvergură, pentru cunoaștere largă, inclusiv publicului, erau publicate în colecția „Biblioteca de Economie Mondială”, cca. 10 numere anual. Începând cu anul 1978, prelucrările statistice și econometrice ale IEM au fost asistate de calculator, adăugându-se plusvaloare analizelor; a fost creată prima Bancă publică de date de economie mondială, aprovizionată cu seriile de date asigurate de Reuters, Reuters Monitor, OCDE și Centrul de Comerț Internațional de la Geneva și alte publicații periodice ajunse în Biblioteca IEM.
Un alt canal de documentare, dar și de valorificare a expertizei IEM a fost participarea la evenimente internaționale ale organismelor internaționale menționate deja, și la seminarii bilaterale și internaționale ținute în România și în străinătate. Un rol deosebit al IEM a fost urmărirea pe etape a proiectelor economice, unele de mare anvergură, finanțate de Banca Mondială în țările din „Lumea a Treia”, și transmiterea acestor informații în timp real la întrepriderile de comerț exterior pentru a participa la licitații. MCCEI asigura sumele necesare achziționării caietelor de sarcini și a garanțiilor de bună execuție. Acest tip de informare realizată de IEM a fost una din căile angajării României în construcția unor mari combinate chimice, rafinării, fabrici de ciment, fabrici de îngrășăminte și produse chimice de bază, microhidrocentrale la cheie și a realizării unor importante exporturi de echipamente complexe (turbine electrice, componente de aviație, centre de prelucrare a metalului etc.).
Sursele de documentare pe canalele menționate și, mai ales fondul de carte al Bibliotecii IEM, au contribuit în mod semnificativ la formarea și pregătirea profesională individuală a corpului de cercetare al IEM, cu impact în calitatea analizelor și valorificării acestora în sinteze, proiecte de mandate, recomandări de politică comercială, articole în literatura de specialitate a vremii (Tribuna Economică, Viața Economică), prezentări la conferințele naționale și internaționale, participări la reuniuni guvernamentale. Structura de organizare a IEM, pe sectoare de cercetare (Prețuri, Statistică, Materii prime, Bunuri de consum, Produse chimice, Economia diverselor grupe de țări – cu economie de piață, în curs de dezvoltare, socialiste, cu latura poziționării pe continente – Organisme și organizații internaționale, Noua ordine economică) a contribuit major la cunoașterea practică a caracteristicilor statului de drept în termenii valorilor occidentale, drepturilor omului, proprietății private și manifestării inițiativei private, funcționării economiei de piață și a piețelor internaționale, formelor de integrare care puteau potența dezvoltarea (zonelor de comerț liber, zonelor economice libere, a sistemului de politici publice și de reglementare a funcționării economiei de piață, modelul negocierilor comerciale multilaterale – Runda Kennedy, Runda Uruguay, Sistemul generalizat de preferințe vamale, acordurile de comerț ale CEE etc. – a celor de dezvoltare globală – programele specifice ONU, UNCTAD), abordărilor de securitate economică etc.
După 1990
IEM a trecut sub coordonarea ştiinţifică a Academiei Române, obiectul său principal de activitate rămânând intact. Ceea ce s-a schimbat în mod necesar, pornind de la experiența și expertiza profesională dobândită de către IEM și de multe alte institute de științe economice și politice, a fost o aplecare imediată spre cercetarea fundamentală și practică concentrată pe sprijinirea tranziţiei sistemice a României la democrație și la o economie de piaţă funcţională, întărirea politicilor publice, a competitivității internaționale a bunurilor și serviciilor oferite de economia națională, integrarea activă a economiei naţionale în economia mondială şi fundamentarea poziţiilor României faţă de provocările integrării europene, de securitate colectivă și ale globalizării.
Calitatea bună a implicării instituționale a IEM în fundamentarea tranziției României a făcut ca un număr mare și dintre cercetătorii din cadrul IEM cu expertiză și experiență să fie prezenți la elaborarea tuturor strategiilor formalizate ale României (1990, 1995, 2000), iar unii dintre aceștia să fie promovați în demnități publice importante. Cercetători formați în IEM și promovați în funcții de miniștri, secretari de stat, directori generali etc. exclusiv pe recunoașterea calităților lor profesionale și de profundă expertiză, au contribuit la formularea noilor politici economice, fiscal-bugetare, comerciale și monetare ale României (Constantin Fota, Eugen Dijmărescu, Aurel Ghibuțiu, Napoleon Pop, Mugur Isărescu, Victor Babiuc, Adrian Constantinescu), au fost implicaţi ca negociatori în procesele de integrare europeană şi atlantică şi în susţinerea desfășurării acestora (Victor Babiuc, Napoleon Pop, Constantin Fota, Adrian Constantinescu, Nicolae Idu, Eugen Dijmărescu), România devenind astfel un autentic partener cu drepturi egale al comunităţii euro-atlantice, au contribuit la legislaţia dezvoltării mediului de afaceri (Aurel Ghibuțiu, Theodor Nicolaescu, Eugen Dijmărescu, Napoleon Pop), au reprezentat România în calitate de diplomaţi/ambasadori (Eugen Dijmărescu, Adrian Constantinescu, Mugur Isărescu, Nicolae Idu, Napoleon Pop, Ileana Popa, Ovidiu Mălureanu, Radu Vasile), au făcut carieră în România în cadrul unor firme internaționale (Radu Titircă).
Credem că prin ceea ce a realizat IEM în mod instituțional prin corpul propriu de cercetare în cei 50 de ani de activitate, singura noastră raportare o putem face numai la reflecțiile unor personalități care au vorbit despre cercetare, inspirație și pasiune. Da, IEM a fost condus de ideea că „cercetarea științifică transcende ideile și teoriile bine bătătorite și testate care fomează baza cunoașterii științifice. De-a lungul timpurilor, lucrările oamenilor de știință au ajuns la rezultate unele fiind considerate bune, altele greșite. Timpul a demonstrat că cele bune vor ieși mereu la suprafață” (Lisa Randall – fizician american), de pasiunea că „munca noastră a umplut o mare parte din viața noastră, dar singura cale de a fi cu adevărat satisfăcuți este să faci o lucrare despre care să crezi că este măreață” (Steve Jobs – cofondatorul firmei Apple Computer) și de intuiția continuă că „a cunoaște nu este suficient; trebuie să aplici. Dorința de a face nu este de ajuns; trebuie să acționezi” (Johann Wolfgang Goethe – ilustru gânditor și poet german). Aceasta a fost călăuzirea noastră, a cercetătorilor din IEM, nu numai profesională, ci și una din conștiință față de țară.
