Nouriel Roubini
Profesor de economie la Stern School of Business din NYU
Până la sfârșitul anului 2020, piețele financiare – în special în Statele Unite – au atins noi maxime, din speranța că un vaccin iminent împotriva COVID-19 va crea condițiile pentru o recuperare rapidă în formă de V. Și cu marile bănci centrale din economiile avansate menținând rate de politică extrem de scăzute și politici monetare și de credit neconvenționale, acțiunile și obligațiunile au primit un impuls suplimentar.
Dar aceste tendințe au mărit decalajul dintre Wall Street și Main Street, reflectând o redresare în formă de K în economia reală. „Gulerele albe” cu venituri stabile, care pot lucra de acasă și se pot întreține din rezervele financiare existente, se descurcă bine; cei care sunt șomeri sau parțial angajați în locuri de muncă precare cu salarii mici se descurcă prost.
Pandemia seamănă astfel semințele pentru mai multe neliniști sociale în 2021.
În anii care au precedat criza COVID-19, 84% din bogăția bursieră din SUA a fost deținută de 10% din acționari (și 51% de primii 1%), în timp ce 50% din partea inferioară dețineau abia acțiuni la toate. Primii 50 de miliardari din SUA erau mai bogați decât cei 50% din populație (o cohortă de aproximativ 165 de milioane de oameni).
COVID-19 a accelerat această concentrare a bogăției, deoarece ceea ce este rău pentru Main Street este bun pentru Wall Street. Prin renunțarea la locuri de muncă bine plătite și apoi reangajarea lucrătorilor pe o bază independentă, part-time sau orară, companiile își pot crește profiturile și prețul acțiunilor; aceste tendințe se vor accelera în timp cu aplicarea mai largă a inteligenței artificiale și a învățării automate (AI / ML) și a altor tehnologii de înlocuire a forței de muncă, cu capital intensiv, orientate spre abilități.
În ceea ce privește piețele emergente și țările în curs de dezvoltare, COVID-19 a declanșat nu doar o recesiune, ci ceea ce Banca Mondială numește o „depresiune pandemică”, lăsând peste 100 de milioane de oameni în pragul sărăciei extreme (mai puțin de 2 dolari pe zi).
După ce a intrat în cădere liberă în prima jumătate a anului 2020, economia mondială a început să fie supusă unei redresări în formă de V în al treilea trimestru, dar asta numai pentru că multe economii au fost redeschise prea curând. Până în al patrulea trimestru, o mare parte din Europa și Regatul Unit se îndrepta către o recesiune în formă de W cu dublă scădere, după reluarea blocărilor draconice. Și chiar și în SUA, unde există mai puțin apetit politic pentru noi restricții pandemice, creșterea de 7,4% în al treilea trimestru este probabil urmată de o creștere de 0,5% în cel mai bun caz în ultimul trimestru al anului 2020 și în primul trimestru al anului 2021 – o recuperare mediocră în formă de U.
Noua aversiune la risc în rândul gospodăriilor americane s-a tradus prin cheltuieli reduse – prin urmare, asta înseamnă mai puține angajări, mai puțină producție și cheltuieli mici de capital. Iar datoriile ridicate din sectorul corporativ și din multe gospodării implică o descreștere a efectului de îndatorare – ceea ce va reduce cheltuielile –, dar implică și mai multe situații de neplată – ceea ce va produce o scădere a creditului, urmare a accentuării creditelor neperformante care pun la încercare bilanțurile băncilor.
La nivel global, datoria publică și privată a crescut de la 320% din PIB în 2019 la 365% din PIB la sfârșitul anului 2020. Până în prezent, politicile banilor ușori au împiedicat un val de falimente ale firmelor, gospodăriilor, instituțiilor financiare, fondurilor suverane și chiar ale unor țări întregi, dar aceste măsuri vor duce în cele din urmă la o inflație mai mare ca urmare a îmbătrânirii demografice și a șocurilor negative de aprovizionare care decurg din decuplarea chinezo-americană.
Indiferent că economiile majore se confruntă cu o recuperare în formă de W sau în formă de U, vor exista cicatrici de durată. Scăderea cheltuielilor de capital va reduce la sigur potențialul de producție, iar muncitorii care se confruntă cu perioade lungi de șomaj sau subocupare vor fi mai puțin căutați în viitor. Aceste condiții vor alimenta apoi o reacție politică a noului „precariat”, care ar putea submina și mai mult comerțul, migrația, globalizarea și democrația liberală.
Vaccinurile împotriva COVID-19 nu vor ameliora aceste forme de mizerie, chiar dacă pot fi administrate rapid și echitabil celor 7,7 miliarde de oameni din lume. Dar nu ar trebui să mizăm pe acest lucru, având în vedere cerințele logistice (inclusiv depozitarea frigorifică), apariția „naționalismului vaccinului” și teama de vaccin alimentată de dezinformarea publicului. Mai mult, anunțurile conform cărora vaccinurile de vârf sunt eficiente cu peste 90% s-au bazat pe date preliminare incomplete. Potrivit oamenilor de știință pe care i-am consultat, vom avea noroc dacă prima generație de vaccinuri împotriva COVID-19 este chiar 50% eficientă, așa cum este cazul vaccinurilor anuale împotriva gripei. Într-adevăr, oamenii de știință serioși exprimă scepticism cu privire la pretențiile de eficiență de 90%.
Mai rău, există, de asemenea, riscul ca la sfârșitul anului 2021 cazurile de COVID-19 să crească din nou, pe măsură ce persoanele „vaccinate” (care încă pot fi contagioase și nu sunt cu adevărat imune) încep să se angajeze în comportamente riscante, cum ar fi adunări interioare aglomerate, fără măști. În orice caz, dacă vaccinul Pfizer ar trebui să fie cheia mântuirii noastre, de ce CEO-ul său a scăpat de acțiuni de milioane de dolari în aceeași zi în care compania sa și-a anunțat rezultatele de testare avansată?
În sfârșit, avem și marele eveniment politic din 2020: alegerea lui Joe Biden pentru președinția SUA. Din păcate, acest lucru nu va face o mare diferență pentru economie, deoarece obstrucția republicanilor din Congres vor împiedica SUA să implementeze genul de stimul pe scară largă pe care situația îl cere. Nici Biden nu va fi capabil să cheltuiască mult pentru infrastructura ecologică, să crească impozitele pe corporații și pe cei bogați sau să adere la noi acorduri comerciale precum succesorul Parteneriatului Trans-Pacific. Chiar și cu SUA urmând să se alăture acordului climatic de la Paris și să-și repare alianțele, noua administrație va fi limitată în ceea ce poate realiza.
Noul război rece dintre SUA și China va continua să escaladeze, putând duce la o ciocnire militară pe chestiunea Taiwanului sau pe cea a controlului Mării Chinei de Sud. Indiferent de cine este la putere la Beijing sau Washington, DC, „Capcana lui Tucidide” a fost pusă în scenă, pregătind lumea pentru o confruntare între hegemonia stabilită, dar slăbită, și noua putere în creștere. Pe măsură ce cursa pentru controlul industriilor viitorului se intensifică, va exista și mai multă decuplare a datelor, informațiilor și fluxurilor financiare, valutelor, platformelor de plăți și comerțului cu bunuri și servicii care se bazează pe 5G, AI / ML, big data, „internetul obiectelor”, cipuri de calculator, sisteme de operare și alte tehnologii de frontieră.
De-a lungul timpului, lumea va fi împărțită ferm între două sisteme concurente – unul controlat de SUA, Europa și câteva piețe democratice emergente; celălalt controlat de China, care până atunci își va domina aliații strategici (Rusia, Iran și Coreea de Nord) și o gamă largă de piețe emergente dependente și economii în curs de dezvoltare.
Între balcanizarea economiei globale, amenințarea persistentă a autoritarismului populist pe fondul inegalităților adânci, amenințarea șomajului tehnologic condus de AI, a conflictelor geopolitice în creștere și a dezastrelor din ce în ce mai frecvente și grave provocate de om, provocate de schimbările climatice globale și de „pandemiile zoonotice” (care sunt cauzate în parte de distrugerea ecosistemelor animale), următorul deceniu va fi o perioadă de fragilitate, instabilitate și, eventual, haos prelungit. Anul 2020 a fost doar începutul.
Nouriel Roubini, CEO al Roubini Macro Associates și gazda emisiunii NourielToday.com, este profesor de economie la Școala de Afaceri Stern a Universității din New York.
