de Alexandru Petrescu,
președinte al Autorității pentru Supraveghere Financiară
Implementarea reglementărilor europene este una dintre responsabilitățile fundamentale ale unei autorități de supraveghere, însă cred că adevărata miză este mai largă. Pentru România, alinierea la standardele europene și internaționale înseamnă credibilitate instituțională, acces la cele mai bune practici și, în cele din urmă, capacitatea de a participa cu mai multă greutate la construcția piețelor financiare europene.
Piețele financiare sunt astăzi profund interconectate. Capitalul, produsele, tehnologia și riscurile circulă dincolo de frontiere, iar supravegherea trebuie să țină pasul cu această realitate. Din această perspectivă, aplicarea coerentă a cadrului european și convergența practicilor de supraveghere sunt esențiale. Pentru un investitor, un participant la un fond de pensii sau un consumator de produse de asigurare, standardele de protecție, transparență și integritate a pieței trebuie să fie solide și predictibile.
În același timp, cred că România trebuie să depășească postura de simplu receptor al reglementării europene. Avem nevoie de expertiză și de o prezență instituțională suficient de puternică pentru a participa activ la dezbaterile europene, pentru a ne susține argumentele și pentru a contribui la definirea soluțiilor care vor guverna piețele financiare în anii următori. Într-o Europă care își propune piețe de capital mai integrate și o legătură mai eficientă între economisire și investiție, România trebuie să își valorifice propriul potențial și să își facă vocea auzită.
Procesul de aderare la OCDE are, în acest context, o semnificație aparte. Obținerea de către România a Avizului Formal al Comitetului OCDE pentru Piețe Financiare reprezintă o confirmare importantă a progreselor realizate în ceea ce privește cadrul legislativ, instituțional și de supraveghere. Pentru ASF, evaluările OCDE au însemnat un exercițiu riguros de analiză și de raportare la standarde internaționale exigente, dar și un accelerator al reformelor și al modernizării.
Cred că aici se află, de fapt, valoarea profundă a procesului de aderare. OCDE nu trebuie privită ca o destinație administrativă, iar standardele sale nu sunt simple criterii pe care le bifăm pentru a încheia o evaluare. Ele reprezintă o disciplină instituțională care trebuie păstrată în timp. Adoptarea unei norme este doar începutul. Contează calitatea aplicării sale, consecvența supravegherii și capacitatea instituțiilor de a produce rezultate vizibile în piață.
Pentru România, următoarea etapă trebuie să fie transformarea acestei alinieri într-un avantaj de dezvoltare. O piață financiară bine reglementată, predictibilă și compatibilă cu cele mai înalte standarde internaționale poate atrage capital, poate stimula investițiile și poate oferi companiilor românești mai multe posibilități de finanțare. În același timp, standardele ridicate înseamnă mai multă protecție pentru consumatori și mai multă încredere în sistemul financiar.
Îmi doresc ca ASF să fie parte activă a acestei evoluții. România are nevoie de instituții care aplică standardele europene cu rigoare și, în egală măsură, de instituții capabile să contribuie la elaborarea lor. Consolidarea rolului nostru în arhitectura financiară europeană va depinde de competență, continuitate și credibilitate. Pentru că, în lumea financiară, influența instituțională se câștigă prin expertiză și se păstrează prin rezultate.
