Interviu cu Bogdan Constantinescu – director general Printec România
Pornim de la o ușoară imagine de ansamblu, apropo de industria plăților și de procesul de digitizare. Cum stă România?
Avem avantajul că plecăm fără un bagaj foarte încărcat din trecut și putem să acceptăm și să adoptăm metode noi și moderne de plată. Populația României are un apetit destul de crescut în a folosi tehnologia și asta ne ajută foarte mult. Pe de altă parte, sigur că lucrurile sunt balansate de o prezență hai să spunem incipientă a infrastructurii care să permită lucrurile acestea. Și, în același timp, dacă vorbim despre plățile digitale trebuie să remarcăm de la bun început că există o discrepanță enormă între oraș și provincie, localitățile mici, iar mergând spre sate dispare aproape în totalitate conceptul.
Știm foarte bine poziția de vârf pe care regăsim România în viteza de transfer de date. În același timp, suntem într-un decalaj uriaș între ce am putea face cu această viteză de transfer de date și ce face de fapt nivelul de penetrare a tehnologiilor către fiecare individ din populație. Digitizarea plăților bănuiesc că se regăsește în acest efort de penetrare cât mai profundă în România. Care sunt factorii care pot influența favorabil ritmul de penetrare?
Sunt două dimensiuni. În primul rând, cea a utilizatorului, în care mă uit la disponibilitate, la ușurință și la viteza cu care reușesc să-mi rezolv anumite probleme pe care le închid așa. Și de aici este presiunea venită dinspre client, dinspre utilizator. Sigur, există și viteza de adaptare a furnizorilor de astfel de servicii, în ce măsură, dacă vrei modelul de business, capacitatea de a investi la un moment dat și viteza cu care îmbrățișează niște direcții le permit să implementeze soluțiile respective. Dacă vorbim de zona financiar-bancară, în mod clar disponibilitatea și ușurința în folosire sunt elementele care împing spre așa ceva revin dinspre utilizator. Dinspre bancă motivatorul principal este acela de a eficientiza activitatea. De ce? Pentru că o mare măsură din tranzacțiile care se desfășurau în trecut la ghișeu se mută spre zona de așa-zis self-service, în care cu un automat folosind tehnologia pot să-mi fac o serie de servicii care pentru bancă nu aduc neapărat o valoare adăugată foarte mare, dar pentru mine, client, sunt foarte necesare și importante.
O bună parte dintre români fug în ziua de salariu cu cardul la ATM ca să scoată cash și să purceadă la plata diverselor obligații comerciale sau fiscale pe care le au. Cum sărim din paradigma asta într-una a României modernizate?
Deși se vorbește de societăți de tip cash-less, adevărul e că și în Europa și în România masa monetară în circulație crește. Deci, în continuare, „cash is king!”. E o zonă legată de cultură, așa
ne-am obișnuit, așa am trăit, așa am crescut, ne simțim mult mai confortabil având bani în buzunar decât pe un card. Dar lucrurile astea se rezolvă, pentru că iarăși trebuie să fac comparația între orașele mari și restul țării. În orașele mari cred că proporția a început să încline din ce în ce mai mult spre zona de plată cu cardul. S-a dovedit ușor de făcut, disponibilitate, prezență, peste tot poți să plătești de la o tranzacție de 2 lei la o tranzacție mare cu cardul, este la îndemână, nu te expui, nu pierzi banii, nu ți-i fură nimeni, nu te încurci, n-ai nici un fel de problemă. Crește încrederea, este la îndemână, mergi pe linia asta. Pentru că, într-adevăr, este eficient. Problema în restul țării cred că e legată de prezența dispozitivelor de plată, prezența POS-ului. Îmi închipui, iau acum un sat ca exemplu, se dă pensia, se dă venitul de orice natură este el…
…Nici primăria nu are POS pentru taxe și impozite, nici cârciuma satului, nici biserica…
Mai rău! Cârciuma încă are caiet, pe care se trec tranzacțiile și le plătești din când în când. Deci este o diferență mare. Nu există POS. Băncile într-adevăr sunt într-o situație extrem de dificilă pentru că ele evident că își doresc să fie acolo, sunt atâția clienți potențiali pe care îi pot deservi. Costul pe care îl ai pentru a deservi acești clienți este destul de mare și atunci se uită la soluții eficiente. Te uiți la echipamente foarte ieftine. Noi lucrăm cu băncile și înțelegem și această realitate, sunt comercianți la care veniturile unei bănci pe lună scad probabil sub 2 euro pe POS-ul pe care se fac tranzacții. Cum să plătești totul din acel FI. E dificil, deci e un model de business care trebuie bine calibrat și care să facă sens și pentru zonele în care într-adevăr volumul de tranzacții încă nu-ți permite. Sau soluții de mobilitate, sau autoritățile locale să se implice în a facilita până la urmă.
În ce măsură subdezvoltarea economică e legată de o înfrânare a procesului de digitizare?
În mod evident că situația asta are un impact și influențează în mod negativ viteza de dezvoltare. E logic că orice afacere care își face un business pe an se gândește la ce flux de venituri poate să aibă și la cât investește în a dezvolta soluții de orice fel. Că este vorba de tehnologie, că este vorba de personal, că este vorba de brand, orice ar fi are în spate un calcul de genul acesta. Evident că rezolvarea problemei e una care se întinde în timp, în care prognozezi într-adevăr o creștere a bunăstării financiare a populației la o creștere a volumului tranzacțiilor care să-ți permită să investești din nou în a tehnologiza. Pe de altă parte, situația nu este așa cum o vedem noi și cum o percepem, nu e deloc atât de neagră. Adică în ciuda faptului că poate venitul pe client în România față de alte țări e mult mai mic, totuși mediul de afaceri permite băncilor din România o profitabilitate destul de bună. Pentru varii motive. Și băncile folosesc lucrul acesta ca să investească. În ultimi 3-4 ani vedem o creștere susținută a investițiilor, retehnologizare, reînnoire a parcului de mașini, noi soluții. Din ce în ce mai mult există tendința aceasta de a împinge anumite servicii către automat. Adică dacă până acum câțiva ani vedeam ATM-uri care aveau doar funcțiunea de a elibera cash – și probabil balanța era undeva 70-30, chiar mai mare dacă ne ducem mai mult în urmă –, în ultimi 2-3 ani cred că balanța s-a inversat total: 70% sunt mașinile multifuncționale care îți permit să depui, să scoți cash, să-ți plătești facturi, să transferi bani către alte conturi ș.a.m.d.
Printec este compania care a instalat în 2000 primul ATM cashing, Printec este compania care a avut primul proiect Mobile payment bazat pe tehnologie NFC, Printec este compania care a adus primul proiect contactless în 2009 sau primul chioșc de plată cu cardul a taxelor și impozitelor în 2011. Ce altă premieră clocește astăzi Printec?
Sunt mai multe lucruri într-adevăr. Aș face aici o paralelă – am ajuns în zona de ATM-uri și de POS-uri, într-o zonă de comoditizare. Lumea se uită în primul rând la eficientizare, la infrastructuri, la câteva idei noi. Există un efort și o dorință de a optimiza lucrurile, dar părerea noastră este că au o capacitate la un moment dat limitată. Și atunci ne-am uitat în jur în ce zone ne putem dezvolta și cum putem folosi experiența pe care o avem în această zonă. La Printec, ne găsiți la locul de muncă, știm să ne facem treaba, vă puteți baza pe noi, dar acesta este businessul. Mergând mai departe, în zone de inovație, în zone de diferențiere în competiția din piață, între diverși jucători suntem nevoiți să venim cu lucruri noi și să adresăm industrii noi. O primă direcție de dezvoltare în care ne dorim să avem din nou premieră este în a integra zona de comerț cu zona financiar-bancară, retailer-ul și banking-ul se apropie foarte tare unele de altele. Deja au început să aibă tipuri de servicii pe care le oferă oarecum împreună.
Cu ce soluții veniți să inovați relația dintre retailer și banking?
De la lucruri simple, cum ar fi posibilitatea, de exemplu, ca în zona rurală să am un singur dispozitiv pe care am și casa de marcat, și plata electronică, și imprimarea chitanței, și raportarea către FISC, până la lucruri mai complicate – a-ți cunoaște clientul, a putea defini niște modele, niște obiceiuri ale clienților, cum trebuie să-i tratezi, cu ce produse, când, la ce intervale, care este situația lor. Deci o parte de analytics, de business intelligence. Lucrurile astea încep să fie din ce în ce mai mult integrate. În plus, un standard al pieței noastre, și l-ați văzut foarte bine ca un consumator, este că fiecare comerciant are pe masă un număr destul de mare de dispozitive. Și cel care finalizează tranzacția poate alege, cu cardul la banca X, mă duc cu POS de banca Y ș.a.m.d. Lucru care nu generează foarte multă eficiență. Ba din contră. Ideea de a uni și a oferi comerciantului un singur dispozitiv – pe care, indiferent de card, de bancă ș.a.m.d., îl poate folosi, și în spate să existe rutarea de fapt a tranzacțiilor într-un mod inteligent – cred că este un deziderat. Sunt lucruri simple, lucruri naturale, care vin ca pași următori. Probabil nu o să vă surprind cu o veste fantastică despre noua soluție care apare. Adăugând la lucrul acesta experiența lucrului cu ATM-ul ne-a arătat că zona aceasta de self-service este extrem de interesantă pentru utilizatori. Și am început să folosim experiența noastră în zone mai puțin obișnuite. Probabil ați trecut prin oraș și ați văzut acele stații de biciclete cu lumini multicolore. Reprezintă un proiect pe care l-am pornit împreună cu o bancă și o asociație, un serviciu de bay sharing, de fapt despre asta vorbim, în care am pornit de la designul conceptului, la execuție, la partea de plată cu cardul, card-abonament. Plata cu card bancar va deveni posibilă în perioada imediat următoare.
Interviu preluat de pe ProfitLive
