Interviu cu Ion Stancu – director general ISF
Cum se regăsește dascălul în structura Institutului de Studii Financiare în raport cu nevoia de educație financiară la nivelul întregii societăți?
Profesor de finanțe la Academia de Studii Economice cu ștate mai vechi, decan al Facultății de Finanțe și prorector la această instituție. Sigur educația financiară am gândit-o pentru studenții noștri în prima mea misiune. Această ultimă misiune de la Institutul de Studii Financiare completează ceea ce am ca intenții, respectiv să dezvoltăm cu personalul destul de frumos calificat al Institutului de Studii Financiare acest proces mai larg de educație financiară. Este adevărat că ne regăsim aici cu instituții centrale cum este Autoritatea de Supraveghere Financiară, Banca Națională, Bursa de Valori. Sper să ne armonizăm aceste eforturi de educație financiară, însă profilul nostru este de formare profesională în domeniul piețelor nebancare. Să precizăm că este vorba de piața de capital, de piața de asigurări și piața pensiilor.
Domeniul asigurărilor pare a fi un domeniu în care societatea românească merge mai mult cu forța, dacă ne gândim la genul de asigurări pe care publicul larg le practică. Ce este de făcut?
În domeniul asigurărilor sigur că au prevalat asigurările obligatorii în natura lucrurilor și pe fondul unei lipse de educație financiară aș spune sau a unei educații precare în această zonă, pentru că asigurările facultative se dezvoltă destul de firav deocamdată. Sigur, este și un grad de economisire care se dispersează poate prin depozitele bancare, prin câteva investiții, dacă sunt, la bursa de valori și marginal să avem și o înclinare spre asigurările facultative, asigurări de viață, asigurări de locuințe. Sunt convins că asigurarea obligatorie de locuințe nu este realizată în proporție corespunzătoare în cadrul populației din România pentru că nu știu de ce nu este conștientă populația că se poate ajunge la evenimente neacoperite prin polițele respective. Pe piața de capital poate că înclinația populației care are o oarecare economisire de bani este spre depozite bancare. Mai curând decât o investiție cu ceva mai mult risc. Este adevărat, adică să se asume un risc, dar natural că la un risc mai mare și rentabilitatea așteptată este mai mare. Lucrul acesta trebuie să-l insuflăm tuturor celor interesați. De ce să ascundem, am avut pe fondul lipsei de educație financiară niște experiențe de investiții riscante sau să spunem scandaloase. Modelul Madoff l-am avut replicat și în piața românească. Pensiile private este un alt domeniu de mare nevoie a fi abordat din perspectiva educației financiare. Cred că chiar de la guvern în jos ar trebui să înțelegem cu toții ce înseamnă oportunitatea pilonului de pensii private, fie el facultativ, fie el obligatoriu.
Pilonul de pensii private se adresează sigur segmentului de populație mai tânără, cei care și lucrează și de la ei sunt mai multe cunoștințe despre valorificarea sumelor din Pilonul III. Pentru că intră iarăși pe piața de capital cu aceste investiții și pot să aducă randamente frumoase, randamente mari. E adevărat că guvernul a spus un lucru care este un pic nefiresc, cum că Pilonul I ar avea randament mai mare decât Pilonul II. Sigur că s-a revenit asupra acestei chestiuni, dar societățile de administrare a fondurilor private tocmai această misiune au – de gestiune eficientă a acestor fonduri.
Care sunt programele de educație financiară pe care Institutul de Studii Financiare le dezvoltă astăzi?
Noi am desfășurat de fapt programe de educație financiară pe segmente de profesii liberale, este adevărat, care implicit au tangență cu piața financiară. Deci, să luăm cazul magistraților. Ei, prin complexitatea activităților pe care le desfășoară, automat intră și în procese sau în proceduri juridice privind operațiunile de capital, operațiunile pe piața financiară. Și am avut un astfel de curs, să spunem o astfel de ședință de educație financiară, împreună cu Institutul de Magistratură București – aplicarea dreptului, spre exemplu, pieței de capital. Noutăți legislative cu impact în domeniu asigurărilor am avut de asemenea în parteneriat cu KPMG, societatea de audit internațională, și laborator academic – Piață de capital de la teorie la practică – de asemenea, eveniment desfășurat cu Universitatea Alexandru Ioan Cuza.
Cât de mult iese Institutul de Studii Financiare din București și se îndreaptă spre profunzimea societății românești?
Prin formația mea de acum o să intensific această legătură. Exista dinainte să ajung aici, că nu sunt decât de o lună, un parteneriat pe master de tehnici actuariale pentru asigurări, dar odată având acord de parteneriat între Institutul nostru de Studii Financiare și Academia de Studii Economice, vom dezvolta și alte parteneriate pe master.
Adică este posibil să regăsim module de master în mai multe centre universitare din țară?
Cu siguranță. Proiectul nostru este acum să apropiem mediul academic de mediul de business din piața nebancară. Avem un proiect pilot, deocamdată pentru universitățile din București. Toți profesorii implicați în piețele nebancare dorim să avem dezbatere și dorim să realizăm cursuri împreună, să avem conferințe și bineînțeles să ne adresăm studenților pentru a crește atractivitatea lor pe job-uri din piața nebancară, îndeosebi asigurări.
De unde vă atrageți trainerii?
Evident că cea mai mare parte din trainerii noștri sunt specialiști cu foarte bună captare a domeniului de specialitate, dar și cu libertatea sau ca să spunem așa cu lejeritatea de a se adresa publicului interesat. Avem însă și cadre didactice din cele care au fost de mai multe ori implicate în piață, în piața nebancară spre exemplu. Cei care sunt în domeniul asigurărilor, cei care sunt în domeniul pieței de capital și de ce nu chiar manageri, manageri de succes din companii. Deci avem o îmbinare între specialiști din business și cadre didactice universitare.
Țin minte niște repere statistice. 70% analfabetism economico-financiar la nivelul întregii societăți românești. Cum vedeți soluțiile de a reduce drastic aceste procente?
Cum vă spuneam, proiectul acela pilot de apropiere a cadrelor didactice și a specialiștilor noștri și bineînțeles prezența în fața studenților ar fi o modalitate pe care am vrea să o dezvoltăm și la nivelul liceelor. Mi-e foarte greu să spun la nivelul claselor primare pentru că din câte cunosc sunt astfel de proiecte dezvoltate și de Bursa de Valori, de Banca Națională. Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) de asemenea dezvoltă în această zonă. Dar cred că trebuie făcute și după o programă care din păcate nu prea mai are loc în mulțimea de discipline la nivelul liceelor, dar mai ales la nivelul școlilor primare. De ce? Sunt multe cerințe. Este adevărat poate că nu este o bună înțelegere a nevoii de educație financiară la nivelul corpului profesoral din licee, din școlile primare.
Cum facem ca la nivelul de decizie să se înțeleagă că este un imperativ creșterea educației, sporirea educației în domeniul economic și în domeniul financiar la nivelul întregii societăți?
Sigur că ar fi necesar să ajungem cu această discuție de educație financiară la nivelul Ministerului Educației și cu persoanele responsabile de dezvoltarea curriculară. Asta este o chestiune pe termen foarte lung. Pe termen scurt, acestea sunt acțiuni pe care și noi ni le propunem, dar și celelalte instituții centrale.
Ce ar trebui să se întâmple ca decizie, ca strategie și cam care ar fi orizontul de timp, pe termen lung? Ce înseamnă asta ca ani, ca generații care intră în activitatea economică curentă a societății?
Dacă apreciem că acum educația financiară, cum ați spus, este scăzută la nivelul întregii populații ar trebui să începem cu cei tineri, cu cei mai mici. Acolo avem nevoie de o apropiere a cadrelor didactice care predau economia în principal. Aceste cadre să fie pregătite de către specialiști – și noi asigurăm acest lucru – să fie pregătite pentru cunoașterea și aplicarea acestor metode, tehnici de investire pe piața de capital și de conștientizare a câștigului care se obține din aceasta.
Chiar dumneavoastră ați menționat că sunteți de puțină vreme în mandatul de conducere al Institutului de Studii Financiare. Ce vreți să faceți în mandatul dumneavoastră, ce doriți să aduceți nou în activitatea ISF? Ce construcție vedeți pentru misiunea Institutului?
Sigur că în primul rând avem preocupare pentru certificarea calificărilor din piața nebancară și nomenclatorul de calificări este destul de bogat și dinamic. Avem acum, mai nou, calificările de constatator de daune, de evaluator, de toate cele care se impun prin chiar recomandările de la Uniunea Europeană. Odată ce le-am identificat pe cele care sunt deja în aplicare trebuie să dezvoltăm o acreditare europeană a lor. O calificare financiară de la institutul nostru trebuie să fie compatibilă cu se ce face în Europa. Și echivalentă și echivalată pentru persoana care ar putea să aibă contact cu organizații nebancare din Europa.
Cum vedeți dumneavoastră corelarea dintre cerere și ofertă, dintre nevoia economiei reale de a primi la finalul procesul educațional resursa, forța de muncă bine, corect pregătită în domeniile de care economia reală are nevoie cu produsul educațional în sine?
Piața de formare profesională nebancară este vastă. Noi, Institutul de Studii Financiare, nici nu avem prin statut aceasta legitimitate a cursurilor de formare pe piața nebancară, pentru că este Asociația Brokerilor, este Asociația Asiguratorilor, ceva și la pensii private, și au acolo o mulțime de centre de formare profesională care realizează acest lucru. Noi avem ca misiune să vedem în cele din urmă dacă această calificare este suficientă pe baza unor evaluări pe care le realizăm așa încât și calificarea care se obține și certificarea să aibă substanță, să aibă consistență.
