de Cory Doctorow,
scriitor de science fiction, activist și jurnalist
Companiile de tehnologie au fost odată cunoscute pentru fabricarea de produse de înaltă calitate și tratamentul bun al angajaților lor. Acum ei fac produse inferioare și își tratează angajații într-un mod îngrozitor. Acest lucru nu este întâmplător. Este un prim exemplu de enshittification, un termen pe care l-am inventat în 2022 pentru a descrie procesul prin care platformele tehnologice monopoliste decad, în absența oricărei verificări a celor mai rele impulsuri ale liderilor lor.
Din punct de vedere istoric, companiile de tehnologie au fost disciplinate de patru forțe: concurența (teama că utilizatorii ar putea trece la serviciile rivalilor); reglementarea (teama că sancțiunile guvernamentale vor depăși profiturile pe care firma se așteaptă să le realizeze din practici discutabile); autoajutorare (teama de modificări postvânzare, cum ar fi blocatorii de anunțuri sau clienții terților, care subminează capacitatea firmei de a profita de pe urma utilizatorilor, posibil în mod permanent); și angajații firmei – în special, teama că personalul-cheie ar renunța, mai degrabă decât să se supună anumitor directive.
Aceste forțe sunt interconectate. O industrie cu adevărat competitivă, cu zeci sau sute de firme care își distrug reciproc în mod agresiv marjele de profit, este mai puțin capabilă să surprindă autoritățile de reglementare. O industrie concentrată dominată de o mână de firme se poate alinia cu ușurință priorităților politice și poate prezenta un front unificat autorităților de reglementare, judecătorilor și legiuitorilor. Dar unei industrii constituite ca un roi de firme concurente i-ar fi aproape imposibil să realizeze o astfel de unitate.
Big Tech demonstrează perfect această dinamică, fuziunile și achizițiile dând naștere unui oligopol consangvinizat, care apoi și-a surprins autoritățile de reglementare. Pe de o parte, puterea monopolului a eliberat aceste firme de teama reacției autorităților de reglementare, permițându-le să ne calce în picioare, cu impunitate, intimitatea, munca și drepturile consumatorilor. Pe de altă parte, le-a permis să asigure adoptarea de noi legi și interpretări favorabile ale celor existente, făcând autoajutorarea efectiv ilegală.
Pe vremea când internetul era dominat de platforme deschise, cum ar fi webul, utilizatorii recurgeau în mod obișnuit la măsuri de autoajutorare. Chiar și astăzi, aproape jumătate dintre utilizatorii de internet folosesc blocatori de anunțuri, care îmbunătățesc confidențialitatea. Dar, deși este legal să modificați un site web fără permisiunea producătorului său pentru a vă proteja de supraveghere, modificarea unei aplicații în același scop este o potențială infracțiune. De fapt, doar actul de decriptare a unei aplicații înainte de ingineria inversă ar putea încălca secțiunea 1201 din Digital Millennium Copyright Act, rezultând o pedeapsă de cinci ani de închisoare sau o amendă de 500.000 de dolari pentru o primă infracțiune. În esență, o aplicație poate fi privită ca un site web înfășurat în suficientă proprietate intelectuală pentru a incrimina blocatorii de anunțuri.
Firmele de tehnologie s-au eliberat astfel de disciplina impusă de concurență, reglementare și autoajutorare, lăsând forța de muncă ca ultima potențială verificare a puterii lor. Din punct de vedere istoric, sectorul tehnologic a avut una dintre cele mai scăzute rate de densitate a sindicatelor. Lucrătorii din domeniul tehnologiei s-au considerat antreprenori care se angajează în negocieri de la egal la egal cu alți antreprenori care au nevoie de lucrători, la fel de mult cum lucrătorii au nevoie de salarii.
Această mentalitate a încurajat o cultură a dedicării pedepsitoare, glorificând faptul că ești „extrem de dur” – muncind ore epuizante din punct de vedere fizic și mental. Elaboratele „campusuri” pe care companiile de tehnologie le-au construit pentru angajații lor, echipate cu centre de zi, facilități de fitness și cantine de lux, au fost un șiretlic evident pentru a stoarce orele suplimentare neplătite de la lucrători. Dar mulți angajați s-au autosugestionat că aceste facilități au fost oferite ca recunoaștere a valorii lor pentru angajatorii lor.
Acest etos a încurajat lucrătorii din domeniul tehnologiei să se vadă ca o breaslă ascetică aflată într-o misiune de digitalizare a lumii, chiar și cu prețul somnului și al familiei. Între timp, pe măsură ce condițiile lucrătorilor s-au deteriorat, averea șefilor lor a crescut. Dar lucrătorii din domeniul tehnologiei nu sunt proști. Perspectivele lor s-au diminuat atât de semnificativ într-o singură generație, încât nu este de mirare că mulți se văd acum ca angajați, ceea ce îi determină să scrie manifeste, să renunțe la locul de muncă și să formeze sindicate.
Când am intrat în domeniu, acum două decenii, credința predominantă în rândul lucrătorilor din domeniul tehnologiei era că erau baroni miliardari în devenire ai tehnologiei, care ar putea petrece câțiva ani la o companie mare, înainte de a fonda în cele din urmă o companie de tip startup, capabilă să răstoarne giganții industriei. În timp, visul s-a micșorat. În loc să urmărească să perturbe industria, lucrătorii din domeniul tehnologiei au început să aspire să-și părăsească locurile de muncă din Big Tech, să lanseze companii de tip startup care fac produse false și să fie „preluați și angajați” de foștii lor angajatori – o modalitate ineficientă, la fel ca cea a lui Rube Goldberg, de a-și asigura o promovare și un bonus.
Apoi, visul s-a restrâns și mai mult: rămâneți cu o companie mare pe viață, cu salarii bune, opțiuni de acțiuni și masaje gratuite săptămânale. Dar acest vis a murit atunci când Google a redus 12.000 de locuri de muncă la începutul anului 2023, la doar câteva luni după o răscumpărare de acțiuni care ar fi putut plăti salariile acestor lucrători pentru următorii 27 de ani.
Lucrătorii și utilizatorii din domeniul tehnologiei merită mai mult decât atât. Împreună, putem obține aceste lucruri. În zilele noastre, locurile de muncă din domeniul tehnologiei sunt centre fierbinți de organizare a muncii, deoarece angajații se reinventează din ce în ce mai mult ca lucrători în primul rând și tehnicieni în al doilea rând. Această schimbare de perspectivă îi determină, de asemenea, să-și alinieze luptele cu cele ale lucrătorilor „cu guler albastru” din domeniul tehnologic, cum ar fi șoferii de ridesharing, ambalatorii de depozite, etichetatorii de date IA și reprezentanții serviciului pentru clienți.
Lucrătorii din domeniul tehnologiei aspirau odată să „facă o gaură în univers”. Acum, ei se văd din ce în ce mai mult ca o sursă de unică folosință de flux de numerar liber pentru răscumpărări de acțiuni. Dar există o parte pozitivă a proletarizării: prin intensificarea tendinței deja crescânde de neliniște a forței de muncă în locurile de muncă în domeniul tehnologiei, a transformat un val în creștere al activismului angajaților într-un adevărat potop.
