Implicații pentru sărăcia energetică, valoarea fondului construit și deciziile de investiție
de Andrei Botiș, MRICS,
CEO și fondator Appraisal & Valuation SA (BVB AeRO: APP) | Managing Partner NAI Romania & Moldova, Membru ANEVAR, MRICS | Președinte Romania Green Building Council (RoGBC)
Rezumat
Datele publicate de Eurostat pe 5 mai 2026, pentru semestrul al doilea al anului 2025 (set de date nrg_pc_204), plasează România pe primul loc în Uniunea Europeană la prețul electricității pentru gospodării exprimat în standardul puterii de cumpărare (PPS) — 49,52 PPS la 100 kWh — și la cea mai mare creștere anuală a prețului în monedă națională (+58,6%). Analiza care urmează descompune cantitativ această evoluție, o contextualizează prin prisma indicatorilor oficiali de sărăcie energetică ai Eurostat (2M, M/2, AUB, IKHW) și examinează implicațiile pentru valoarea de piață a stocului construit din România. Concluziile sunt pertinente atât pentru investitorii instituționali, cât și pentru autoritățile publice cu rol în reglementarea pieței energiei și a sectorului construcțiilor.
1. Cadrul empiric și definiții metodologice
Indicatorii folosiți în această analiză provin din statistica europeană armonizată asupra prețurilor energiei, conform Regulamentului (UE) 2016/1952. Pentru gospodării, banda de consum de referință este 2.500–5.000 kWh/an (consumator mediu), iar prețurile sunt prețuri de retail, taxe și TVA incluse, cu excepția cazurilor în care se specifică altfel.
Trei indicatori sunt utilizați convergent:
- Prețul nominal în euro pe kWh, util pentru comparații transfrontaliere ale costului unitar al electricității.
- Prețul exprimat în PPS (Purchasing Power Standard), care normalizează prețul nominal la nivelul prețurilor relative dintr-o țară. PPS este definit de Eurostat ca o monedă artificială ce egalizează puterea de cumpărare a unor sume de bani egale în diferite economii — eliminând astfel distorsiunea introdusă de cursul de schimb și de structurile de preț locale.
- Variația anuală în monedă națională, care evită efectul cursului de schimb euro/leu și este mai relevantă pentru analiza șocurilor inflaționiste interne.
Această triplă măsurare este metodologic necesară: prețul nominal indică cât plătește gospodăria, prețul PPS indică efortul real al gospodăriei, iar variația în monedă națională indică șocul tranzitoriu.
2. Rezultate principale și clasamentul european
În S2 2025, prețul mediu al electricității pentru gospodării în UE-27 s-a stabilit la 0,2896 €/kWh (€28,96 / 100 kWh), ușor în creștere față de 0,2879 €/kWh în S1 2025, dar cu 0,7% sub vârful de 0,2916 €/kWh atins în S1 2024. La nivel agregat, componenta prețului fără taxe a continuat să scadă (0,2059 €/kWh în S2 2025, cel mai redus nivel de la criza energetică din 2022), dar ponderea taxelor a urcat la 28,9% din factura finală (de la 27,9% în S1 2025), inclusiv prin reducerea subvențiilor.
Distribuția între statele membre rămâne pronunțat heterogenă. În exprimare nominală, cel mai ridicat preț îl plătesc gospodăriile din Irlanda (0,4042 €/kWh), Germania (0,3869 €/kWh), Belgia (0,3499 €/kWh) și Danemarca (0,3312 €/kWh). La extremitatea opusă: Ungaria (0,1082 €/kWh), Malta (0,1282 €/kWh) și Bulgaria (0,1355 €/kWh). În clasamentul nominal, prețul mediu al electricității pentru gospodării din România este de 0,2900 €/kWh (29,00 €/100 kWh), valoare apropiată de media UE-27 (28,96 €/100 kWh) și care plasează România în jurul locului al nouălea în Uniune.
Aplicând corecția prin PPS, ierarhia se modifică substanțial. România ocupă primul loc al UE, cu 49,52 PPS la 100 kWh, urmată de Cehia (38,65), Polonia (37,15), Germania (34,65) și Irlanda (34,15). Cele mai mici prețuri PPS se înregistrează în Malta (14,09), Ungaria (15,10) și Finlanda (18,77). Dispersia între statele membre este de circa 3,5 ori între valorile extreme — comparabilă ca amplitudine cu cea din clasamentul nominal, dar inversată ca direcție. Trei dintre primele cinci poziții PPS (România, Cehia, Polonia) sunt ocupate de economii din Europa Centrală și de Est, ceea ce confirmă că povara reală a costului electricității pentru gospodării reflectă în primul rând decalajul de venit, nu nivelul absolut al tarifului.
Tabelul 1. Prețuri ale electricității pentru gospodării — selecție „top și coadă”, S2 2025
| Țară | Preț nominal (€ / 100 kWh) | Preț PPS (PPS / 100 kWh) |
| România | 29,00 | 49,52 |
| Cehia | n/d publicat | 38,65 |
| Polonia | n/d publicat | 37,15 |
| Germania | 38,69 | 34,65 |
| Irlanda | 40,42 | 34,15 |
| Media UE-27 | 28,96 | n/d publicat |
| Finlanda | n/d publicat | 18,77 |
| Ungaria | 10,82 | 15,10 |
| Malta | 12,82 | 14,09 |
Sursă: Eurostat (nrg_pc_204), comunicat ddn-20260505-1 și articol Statistics Explained — Electricity price statistics, ediția aprilie 2026. Valoarea nominală pentru România (29,00 €/100 kWh) provine, conform Eurostat, din setul de date nrg_pc_204. „n/d publicat” = valoare existentă în baza Eurostat, dar neselectată pentru afișare în comunicatul oficial al statisticii.
Tabelul 2. Variații anuale ale prețului electricității pentru gospodării, S2-2024 → S2-2025 (cifre oficiale Eurostat, monedă națională)
| Țară | Δ% S2-2024 → S2-2025 (monedă națională) |
| România | +58,6% |
| Austria | +34,3% |
| Irlanda | +32,7% |
| Cipru | −14,7% |
| Franța | −12,5% |
| Danemarca | −11,9% |
| UE — sinteză | 17 țări în creștere, 10 țări în scădere |
Sursă: Eurostat (nrg_pc_204), Figura 4 din articolul Statistics Explained — Electricity price statistics, ediția aprilie 2026. Comparațiile sunt year-on-year pentru a elimina efectele sezoniere. România a înregistrat cea mai mare creștere din UE; Cipru, Franța și Danemarca cele mai mari scăderi.
3. Indicatorul PPS și conceptul de affordability energetică
Literatura de specialitate dedicată sărăciei energetice tratează prețul exprimat în PPS ca un proxy pentru accesibilitatea energiei (energy affordability). Studiile empirice — inclusiv revizuirea metodologică publicată în Energy Reports (2024), care utilizează datele Eurostat 2020 — identifică prețul PPS al electricității ca fiind unul dintre principalii determinanți ai sărăciei energetice, alături de eficiența energetică a stocului construit și venitul mediu al gospodăriei.
Argumentul economic este direct: la un preț unitar dat, capacitatea unei gospodării de a-și acoperi nevoile energetice depinde de venitul disponibil real, nu de cel nominal. PPS internalizează acest aspect prin raportarea prețului la nivelul general al prețurilor în economia respectivă. Plasarea României pe locul 1 european la PPS pentru electricitate, în condițiile în care PIB pe cap de locuitor (PPS) reprezenta în 2024 aproximativ 80% din media UE, semnalează un dezechilibru structural între costul utilităților esențiale și capacitatea agregată de plată.
Eurostat utilizează patru indicatori operaționali pentru sărăcia energetică, derivați din EU-SILC și din modulul Household Budget Survey (HBS):
- 2M (high share of energy expenditure in income) — proporția populației care trăiește în gospodării ai căror cheltuieli pe energie reprezintă mai mult de dublul medianei naționale (sursă: ICW — joint income, consumption and wealth dataset);
- M/2 (low absolute energy expenditure) — proporția populației care trăiește în gospodării cu cheltuieli energetice mai mici de jumătate din mediana națională, indicator de „sărăcie energetică ascunsă”;
- AUB (arrears on utility bills) — proporția populației aflate în restanță la plata facturilor (set de date Eurostat: ilc_mdes07);
- IKHW (inability to keep home adequately warm) — proporția populației care nu își poate menține locuința caldă la un nivel adecvat (set de date Eurostat: ilc_mdes01).
Pentru indicatorul IKHW, datele Eurostat publicate la 2 februarie 2026 arată o medie UE de 9,2% în 2024, în scădere cu 1,4 puncte procentuale față de 2023. Cele mai mari ponderi se înregistrează în Bulgaria și Grecia (ambele 19,0%), Lituania (18,0%) și Spania (17,5%); cele mai mici, în Finlanda (2,7%), Polonia și Slovenia (ambele 3,3%). În acest context, este de reținut că România a înregistrat în perioada 2022–2023 una dintre cele mai mari ameliorări din UE la IKHW (−2,7 pp), tendință care în 2024 nu a mai poziționat România în primele cinci state membre afectate. Această îmbunătățire pre-șoc este însă probabil să fie reversibilă în condițiile creșterii nominale de 58,6% înregistrate în S2 2025, efectele urmând să apară în datele EU-SILC pentru anii 2025 și 2026.
Pentru indicatorii expenditure-based (2M, M/2), datele microeconomice provin din HBS și sunt actualizate cu o frecvență mai redusă. Studiile bazate pe ediția ICW 2020 — inclusiv articolul Eurostat „Overlaps in energy poverty indicators” — arată că la nivelul UE-21, suprapunerile între cei patru indicatori sunt limitate (0,1–0,6% din populație pentru intersecția a trei indicatori), ceea ce indică natura multidimensională a fenomenului și recomandă utilizarea concomitentă a mai multor măsuri. Joint Research Centre (JRC) al Comisiei Europene a documentat în iunie 2025 că zonele rurale din România, Bulgaria și Grecia înregistrează cele mai ridicate niveluri de sărăcie energetică agregată din UE — concluzie obținută printr-un indicator compus care combină ponderea cheltuielilor energetice cu calitatea fondului locativ, rata sărăciei relative și capacitatea de încălzire.
4. Decompoziția creșterii de 58,6% — estimări proprii
Eurostat indică explicit drept factori principali ai creșterii anuale costurile de rețea („mainly network costs”) și reducerea subvențiilor și ajutoarelor („the reduction of subsidies and allowances”). Statistica europeană nu furnizează însă o decompoziție cantitativă pe vectori. Tabelul 3 de mai jos prezintă o decompoziție orientativă propusă de autor, construită pe baza notelor metodologice Eurostat pentru România, a tarifelor reglementate ANRE și a comportamentului pieței angro raportat de OPCOM și ENTSO-E. Contribuțiile exprimate în puncte procentuale sunt estimări proprii cu marjă de eroare, nu valori publicate de Eurostat. Tabelul 3 are, prin urmare, caracter ilustrativ și analitic, nu statistic oficial.
4.1. Tranziția de la preț plafonat la preț de piață
Conform notelor metodologice Eurostat pentru România în S2 2025, OUG nr. 27/2022 — care a guvernat plafonarea — a fost în vigoare doar pentru S1 2025. Tarifele plafonate aplicate au fost de 0,68 lei/kWh, 0,80 lei/kWh, 1,00 lei/kWh sau 1,30 lei/kWh (TVA inclus), în funcție de tipul de client (casnic/non-casnic) și de nivelul de consum. Începând cu 1 iulie 2025, ordonanța nu a mai produs efecte, iar furnizorii au aplicat prețuri de piață pentru toate categoriile.
Datele Eurostat menționează explicit că „prețul electricității pentru semestrul al doilea al anului 2025 a urcat în toate categoriile de consum, în special la categoriile de consum redus ale gospodăriilor, care beneficiaseră anterior de cel mai scăzut plafon de preț”. Cu alte cuvinte, gospodăria săracă, cu consum sub 100 kWh/lună — care reprezintă o proporție semnificativă a gospodăriilor române — a suportat cel mai mare șoc absolut și relativ.
4.2. Costurile reglementate de transport și distribuție
Eurostat raportează costurile de rețea (transport + distribuție) anual, la finalul S2. România prezintă o pondere crescândă a costurilor de distribuție în structura prețului, reflectând atât amortizarea infrastructurii vechi, cât și investițiile pentru integrarea capacităților de regenerabile. Comparativ, în statele cu rețele compacte (Luxemburg 100,0%, Slovacia 91,5%, Finlanda 90,0% — pondere distribuție în costuri totale de rețea), structura este asemănătoare, dar volumul absolut al investițiilor diferă semnificativ.
4.3. Reducerea subvențiilor și efectul fiscal
La nivel UE, ponderea taxelor și a accizelor în prețul final a crescut cu 1,3 puncte procentuale de la S1 la S2 2025 (de la 27,9% la 28,9%), în principal prin reducerea schemelor de subvenție și de scutire. La nivelul UE, componenta TVA a reprezentat în medie 15,2% din prețul final al electricității pentru gospodării în S2 2025, cu o variație considerabilă (de la 4,8% în Malta la 21,3% în Ungaria, în funcție de cota legală aplicabilă și de structura prețului). Acest 15,2% este, conform definiției Eurostat, ponderea TVA în prețul final, nu cota legală medie de TVA în UE. În cazul României, cota legală de TVA aplicată electricității este 19%, dar contribuția efectivă a TVA-ului la prețul final depinde de baza impozabilă (preț fără taxe + alte taxe nerecuperabile) și nu este direct comparabilă cu ponderea medie europeană fără un calcul dedicat.
4.4. Volatilitatea pieței angro
Datele OPCOM și ENTSO-E pentru S2 2025 arată o stabilizare relativă a prețului angro pe piața românească, în condițiile creșterii ponderii regenerabile. Acest vector are însă un impact moderat în comparație cu primii trei.
Tabelul 3. Decompoziția orientativă a creșterii de 58,6% — estimări proprii ale autorului
| Vector explicativ | Contribuție estimată (autor) | Sursă a vectorului |
| Tranziție de la preț plafonat la preț de piață (expirarea OUG 27/2022 la 1 iulie 2025) | ≈ 35–40 pp | Eurostat — nota metodologică S2-2025 RO; ANRE |
| Costuri reglementate de transport și distribuție (network costs) — vector indicat explicit de Eurostat | ≈ 10–15 pp | Eurostat S2-2025; nrg_pc_206; ANRE |
| Reducerea subvențiilor și a ajutoarelor — vector indicat explicit de Eurostat | ≈ 5–8 pp | Eurostat S2-2025 |
| Volatilitatea pieței angro și prețul marginal | ≈ 3–5 pp | OPCOM, ENTSO-E |
| Variația observată (cifră oficială) | +58,6% | Eurostat (nrg_pc_204), S2-2025 |
Sursă: estimări proprii ale autorului pe baza datelor Eurostat (nrg_pc_204, nrg_pc_206), a notelor metodologice S2-2025 — Romania (Eurostat) și a tarifelor reglementate ANRE. Singura cifră oficială este variația observată de +58,6% (Eurostat). Contribuțiile pe vectori (în puncte procentuale) sunt aproximări ale autorului, cu marjă de eroare; valorile exacte ar necesita acces la datele primare ale furnizorilor și la o decompoziție formalizată ANRE/Eurostat. pp = puncte procentuale.
5. Implicații asupra valorii fondului construit
5.1. Caracteristicile stocului rezidențial românesc
Fondul locativ românesc este, în mare parte, ineficient energetic. Cifrele consolidate de Energy Policy Group (EPG), Buildings Performance Institute Europe (BPIE) și ODYSSEE-MURE indică următoarele caracteristici structurale: peste 90% din fondul locativ a fost construit înainte de 1990, fără standarde de izolare termică sau cu standarde minime; 53% din clădirile rezidențiale au fost construite înainte de 1970; consumul specific anual pentru clădirile rezidențiale nerenovate variază între 150 și 400 kWh/m²/an, comparativ cu un standard nZEB de sub 100 kWh/m²/an.
Rata de renovare în segmentul rezidențial este sub 1,3% pe an pentru renovare medie și sub 0,1% pentru renovare profundă, mult sub ținta de 3% asumată prin Strategia Națională de Renovare pe Termen Lung. La acest ritm, modernizarea integrală a stocului ar dura peste 70 de ani.
5.2. Costul energiei ca input în modelele de evaluare
Pentru un evaluator certificat ANEVAR/MRICS, prețul electricității intervine în trei locuri ale procesului de evaluare:
- Abordarea prin venit (DCF / capitalizare directă) — costul energiei influențează cheltuielile de operare ale proprietăților generatoare de venit (clădiri de birouri, retail, hotelier, industrial), modificând venitul net operațional (NOI) și, prin acesta, valoarea capitalizată a activului.
- Abordarea prin piață — analiza tranzacțiilor comparabile trebuie ajustată pentru diferențele de performanță energetică între proprietatea-subiect și comparabile, prin metoda ajustărilor matched-pairs.
- Abordarea prin cost — costul de înlocuire trebuie calculat la standardele actuale, care includ izolație termică conformă cu C107/2005 și nivelul nZEB pentru clădiri noi.
La nivelul fondului rezidențial, mecanismul macro este următorul: o creștere persistentă a costului energiei reduce capacitatea de plată a cumpărătorului median, care își vede comprimat venitul disponibil net pentru rambursarea creditului ipotecar. Pentru o gospodărie cu venit lunar de 8.000 lei și o factură suplimentară anuală de 1.000–1.500 lei rezultată din liberalizare, capacitatea de îndatorare scade marginal cu aproximativ 8.000–12.000 lei la un orizont de 25 de ani și o dobândă efectivă de 7%. Această reducere se transferă mecanic în prețul de tranzacție pentru segmentul mass-market — locuințe necertificate, vechi, în zone periferice.
5.3. „Brown discount” și prima de eficiență energetică
Literatura de specialitate (Eichholtz, Kok & Quigley 2010, JLL Research 2023, RICS Sustainability Reports) documentează existența unui premium de tranzacție pentru clădirile certificate (LEED, BREEAM, DGNB) și, simetric, a unui discount pentru clădirile cu performanță energetică slabă — fenomen descris ca „brown discount”. În piețele dezvoltate, premium-ul pentru clădirile prime certificate variază între 8% și 15%, iar discount-ul pentru clădirile depășite poate ajunge la 20% pentru active cu certificat de performanță energetică slab.
Pentru piața românească, datele empirice sunt încă insuficiente pentru a estima cu precizie statistică acest spread, dar tendința este clară. La nivelurile actuale ale prețului electricității, o clădire de birouri clasă A certificată BREEAM Excellent poate înregistra cheltuieli operaționale cu energia cu 30–50% mai mici decât o clădire necertificată din anii 2000. La un cap rate prime de 7,5–8,0% pe piața bucureșteană (S1 2026, conform datelor publice ale principalilor consultanți), această diferență se traduce într-un diferențial de valoare adăugată de câteva sute de euro/m² — semnificativ atât pentru deciziile de finanțare, cât și pentru cele de dezvoltare.
6. Implicații sociale și de politică publică
Tichetul de energie de 50 lei/lună, valabil în perioada 1 iulie 2025 – 31 martie 2026 pentru aproximativ 2,1 milioane de gospodării vulnerabile, acoperă o fracțiune din diferența dintre prețul plafonat și prețul de piață. Pentru o gospodărie cu un consum de 160 kWh/lună (gospodăria mediană), trecerea de la 0,80 lei/kWh la 1,30–1,50 lei/kWh înseamnă un cost adițional lunar de 80–112 lei, iar tichetul acoperă între 45% și 62% din această diferență.
Banca Mondială, în raportul „Romania Energy Poverty Assessment” (2024), simulează că eliminarea plafoanelor combinată cu o creștere de 70% a prețului gazelor ar putea împinge rata AROP (at-risk-of-poverty) energetică din România cu 4–6 puncte procentuale peste nivelul de bază, în absența unor măsuri suplimentare de protecție. Fără o accelerare semnificativă a programelor de renovare a fondului locativ, riscul de cronicizare a sărăciei energetice este ridicat.
Patru direcții de politică publică sunt prioritare:
- Renovarea profundă a fondului locativ existent, cu accent pe locuințele aflate sub clasa C de performanță energetică, finanțată prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), Fondul de Modernizare și instrumente bancare verzi.
- Stabilizarea cadrului tarifar prin reglementarea predictibilă a tarifelor de transport-distribuție și prin transparentizarea metodologiei ANRE.
- Schemă de protecție socială mai amplă pentru consumatorii vulnerabili, calibrată pe criterii de venit și consum, decuplată de plafonarea generalizată — care a generat distorsiuni semnificative în piața angro.
- Stimularea producției interne, în special prin proiectele nucleare (unitățile 3 și 4 de la Cernavodă), regenerabile cu stocare și capacități hidro reabilitate.
7. Concluzii
Datele Eurostat pentru semestrul al doilea al anului 2025 plasează România într-o poziție atipică: România înregistrează cel mai ridicat preț al electricității pentru gospodării exprimat în PPS din UE, ceea ce sugerează cea mai ridicată povară relativă raportată la puterea de cumpărare, în condițiile în care prețul nominal nu este nici pe departe cel mai ridicat. Interpretarea metodologică corectă a indicatorului PPS arată un dezechilibru structural între costul utilităților esențiale și capacitatea de plată a populației.
Pentru piața imobiliară românească, semnalul este dublu. Pentru segmentul rezidențial mass-market, costul energiei devine un factor de comprimare a capacității de îndatorare și, implicit, de plafonare a prețurilor de tranzacție pentru locuințele cu performanță energetică slabă. Pentru segmentul comercial prime, performanța energetică se consolidează ca driver primar al valorii — iar discrepanța dintre clădirile certificate și cele necertificate va continua să se adâncească.
Pentru autoritățile publice, ieșirea din vârful clasamentului european nu se face printr-o nouă plafonare — măsură care a costat bugetul de stat aproximativ 30 de miliarde de lei, potrivit estimărilor publice guvernamentale și ale Consiliului Fiscal, și a creat distorsiuni semnificative în lanțul de aprovizionare. Soluția este structurală: investiții accelerate în eficiența energetică a fondului construit, în capacitățile de producție internă și într-o protecție socială țintită. Fără aceste intervenții, locul 1 european la PPS pentru electricitate va rămâne, pentru România, o caracteristică structurală a economiei și nu o anomalie tranzitorie.
8. Note metodologice
N1 — Definiția PPS. Standardul puterii de cumpărare (Purchasing Power Standard, PPS) este o monedă artificială folosită de Eurostat pentru a permite comparații între state membre, eliminând efectul cursului de schimb și al diferențelor de nivel general al prețurilor. Un PPS reprezintă cantitatea de bunuri și servicii achiziționabilă cu 1 € la nivelul mediei UE-27. Conversia se face prin parități ale puterii de cumpărare (PPP) calculate anual. Prețul electricității în PPS depinde, prin urmare, atât de prețul nominal, cât și de PPP-ul economiei respective: o țară cu nivel general al prețurilor mai redus va înregistra un preț PPS al electricității mai ridicat decât prețul nominal exprimat în euro, ceea ce explică poziția României în clasament.
N2 — Banda de consum. Cifrele Eurostat citate se referă la consumatorul mediu (band DC), cu un consum anual între 2.500 și 5.000 kWh (Regulamentul (UE) 2016/1952). Pentru benzile de consum mai mici (DA, DB) sau mai mari (DD, DE), prețurile pot diferi semnificativ. O proporție semnificativă a gospodăriilor românești are un consum sub această bandă, ceea ce sugerează că impactul real al prețurilor pe gospodăria mediană românească ar putea diferi de cifra agregată Eurostat.
N3 — Componenta TVA în prețul final. Eurostat raportează că, la nivel UE-27, TVA reprezenta în S2 2025 o pondere medie de 15,2% din prețul final al electricității pentru gospodării. Acest 15,2% este o pondere efectivă derivată din baza impozabilă, nu cota legală medie de TVA. Variația între state membre, de la 4,8% (Malta) la 21,3% (Ungaria), reflectă atât diferențele de cotă legală, cât și diferențele de structură a prețului fără taxe. În cazul României, cota legală de TVA aplicată electricității este 19%; ponderea efectivă a TVA în prețul final ar trebui calculată separat, pe baza componentelor tarifare ANRE.
N4 — Decompoziția creșterii de 58,6%. Variația de +58,6% în monedă națională, S2-2024 → S2-2025, este o cifră oficială Eurostat. Repartizarea acestei creșteri pe vectori explicativi (efectul plafonării, costuri de rețea, reducerea subvențiilor, volatilitatea pieței angro) prezentată în Tabelul 3 reprezintă o estimare proprie a autorului, cu marjă de eroare. Eurostat indică explicit doar doi vectori principali: costurile de rețea și reducerea subvențiilor, fără cuantificare cantitativă. O decompoziție riguroasă ar necesita date primare de la furnizori și o metodologie formalizată de tip Laspeyres sau Paasche, care nu este disponibilă public.
N5 — Indicatorii de sărăcie energetică. Cei patru indicatori Eurostat — 2M, M/2, AUB, IKHW — au surse și frecvențe diferite. IKHW (ilc_mdes01) și AUB (ilc_mdes07) sunt actualizați anual din EU-SILC și acoperă întreaga UE; 2M și M/2 sunt derivați din modulul ICW (Income, Consumption and Wealth) și sunt disponibili pentru un subset de 21 state membre. Datele EU-SILC pentru 2024, publicate în februarie 2026, nu plasează România în primele cinci state membre la IKHW, în condițiile unei tendințe de îmbunătățire în 2022–2023 (−2,7 pp). Efectele șocului tarifar din S2 2025 vor fi vizibile în datele EU-SILC pentru 2025 și 2026, publicate în 2026–2027.
Surse și referințe
1. Eurostat (2026). „EU household electricity prices stable in 2025”, Statistics Explained — Electricity price statistics, ediția aprilie 2026; comunicat ddn-20260505-1; set de date nrg_pc_204, nrg_pc_205, nrg_pc_206.
2. Regulamentul (UE) 2016/1952 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile europene referitoare la prețurile gazelor naturale și ale energiei electrice.
3. OUG nr. 27/2022 privind măsurile aplicabile clienților finali din piața de energie electrică și gaze naturale, cu modificările ulterioare.
4. Eurostat — Overlaps in energy poverty indicators. Indicatori 2M, M/2, AUB, IKHW derivați din EU-SILC și HBS.
5. World Bank (2024). Romania Energy Poverty Assessment: Understanding and Addressing the Underlying Drivers. Washington D.C.
6. Joint Research Centre (2025). „European rural areas face higher levels of energy poverty”, JRC News, 26 iunie 2025.
7. Energy Policy Group (EPG) (2021). „Efficient Romania: 80% of buildings need energy renovation”.
8. Buildings Performance Institute Europe (BPIE) (2018). „Improving the Energy Efficiency of Residential Buildings in Romania”, Country Factsheet iBROAD.
9. ODYSSEE-MURE (2024). Romania Energy Efficiency Trends and Policies Profile.
10. Eichholtz, P., Kok, N., Quigley, J. M. (2010). „Doing Well by Doing Good? Green Office Buildings”, American Economic Review 100(5).
11. RICS (2023). Sustainability Report — Real Estate. Royal Institution of Chartered Surveyors.
12. Energy Reports (2024). „Revisiting energy poverty measurement for the European Union”, ScienceDirect.
13. ANRE (Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei) — date publice privind tarifele reglementate de transport și distribuție, 2025.
14. INS (Institutul Național de Statistică) — date privind consumul mediu lunar al gospodăriilor și structura cheltuielilor.
