Cernobbio – Accelerarea introducerii politicilor care favorizează tranziția energetică și trecerea la o economie cu emisii zero până în 2050 va permite, pe lângă consolidarea independenței și securității energetice a continentului european, mai multe oportunități de creare de valoare și locuri de muncă față de scenariile mai puțin ambițioase.
Iată ce a reieșit din studiul „Net Zero E-conomy 2050” realizat de către Fundația Enel și The European House – Ambrosetti, în colaborare cu Enel, și prezentat sâmbătă, la Forumul The European House – Ambrosetti, în cadrul unei conferințe de presă la care au participat Valerio De Molli, managing partner & CEO al The European House – Ambrosetti, Francesco Starace, CEO și general manager al Enel, și Andris Piebalgs, profesor la European University Institute și fost Comisar European pentru Energie.
„La doi ani de la izbucnirea pandemiei de COVID-19, cu implicațiile sale semnificative asupra economiei globale, războiul din Ucraina a făcut ca preocupările privind sustenabilitatea actualului sistem energetic să fie mai urgente ca niciodată. În condițiile în care doar nevoia de a aborda aspectele legate de schimbările climatice este mai mult decât suficientă pentru a justifica tranziția energetică, vulnerabilitatea economiilor noastre dependente de petrol și gaze a făcut ca această urgență să fie mai presantă ca niciodată”, a declarat Francesco Starace, CEO și general manager al Enel.
„Acest studiu evidențiază foarte clar dependența excesivă de gaze a unor economii din țările UE, cum este și dependența semnificativă a Italiei, și avantajele foarte clare pe care o reducere accelerată a utilizării energiei pe bază de combustibili fosili le poate aduce tocmai celor care o folosesc în mod excesiv astăzi.”
„Acum este mai necesar ca niciodată să luăm decizii și să punem în practică acțiuni în timp util pentru a facilita o schimbare rapidă de direcție. Aceasta este baza studiului «Net Zero E-conomy 2050». Analiza a identificat două scenarii de decarbonizare («Ambiție scăzută» și «Net Zero») pentru Italia și Spania. Scenariul «Net Zero» prevede investiții de 3.351 de miliarde de euro în Italia și de 2.215 miliarde de euro în Spania în perioada 2021-2050, mai mici decât investițiile necesare pentru scenariul «Ambiție scăzută»”, a comentat Valerio De Molli, managing partner și CEO al The European House –Ambrosetti.
„Scenariul «Net Zero» presupune nu doar investiții mai mici, ci și mai multe beneficii. Comparativ cu un scenariu în care nu ar fi adoptate astfel de măsuri, scenariile «Net Zero» din Italia și Spania sunt asociate cu beneficii semnificative până în 2050, în ceea ce privește rentabilitatea economică (+328 miliarde de euro și +223 miliarde de euro), ocuparea forței de muncă (+2,6 milioane de locuri de muncă și +1,8 milioane de locuri de muncă), poluare redusă (-614 miliarde de euro și -317 miliarde de euro în costuri legate de sănătate și productivitate mai scăzută) și economii la costurile cu combustibilii fosili (-1.914 miliarde de euro și -1.279 miliarde de euro). În plus, față de astăzi, scenariile «Net Zero» din ambele țări garantează beneficii în materie de securitate energetică până în 2050, cu o reducere a intensității consumului de gaze (-94% și -92% în raportul intensitatea consumului de gaze/PIB față de 2020) și a dependenței energetice (-73,5 p.p. și -54,9 p.p. față de 2020)”.
Creșterea continuă a emisiilor globale de CO2, care au atins un record negativ de 36,3 miliarde de tone în 2021, a evidențiat mai mult ca oricând necesitatea regândirii sistemului energetic actual. Pentru a face față acestei provocări, UE și-a propus obiectivul de a deveni „neutru din punct de vedere climatic” până în 2050.
Atât în Italia, cât și în Spania, există însă unele puncte critice în procesul de tranziție energetică. În special, performanța în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră este insuficientă atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. În 2050, diferența dată de tendința de inerție și țintele strategiilor naționale respective pe termen lung este de aproximativ 151,2 milioane de tone de CO2 în Italia și de 136,9 milioane în Spania.
Actuala criză energetică, cu creșterea accentuată a prețurilor pe piețele internaționale de energie și cu izbucnirea conflictului dintre Rusia și Ucraina, a evidențiat și mai mult vulnerabilitatea și dependența energetică a UE de combustibilii fosili importați. Europa este dependentă în proporție de 57% de importurile de energie, iar în perioada de 20 de ani 2000-2020 această pondere a rămas practic neschimbată.
Italia ocupă locul 2 în indicele de dependență de gazele naturale în rândul țărilor UE. Prin urmare, procesul de decarbonizare este un instrument cheie pentru a obține independența energetică. În ultimii 10 ani, reducerea dependenței energetice în Italia și Spania (-9,1 p.p. în ambele țări) a fost însoțită de o creștere a ratei de electrificare (+1,5 p.p. în Italia și +3,3 p.p. în Spania) și în răspândirea energiilor regenerabile (+2 p.p. în Italia și +4,7 p.p. în Spania) în consumul final de energie.
O accelerare mai intensă a decarbonizării ar necesita mai puține resurse decât un scenariu mai puțin ambițios. Scenariile „Net Zero” identificate pentru Italia și Spania prevăd investiții de 3.351 miliarde de euro, respectiv 2.215 miliarde de euro în perioada 2021-2050, mai mici decât investițiile necesare pentru scenariile „Ambiție scăzută” (3.899 miliarde de euro în Italia și 2.761 miliarde de euro în Spania).
Studiul evidențiază modul în care scenariile „Net Zero” din Italia și Spania sunt asociate cu beneficii sociale, economice, de mediu și de securitate energetică semnificative. Scenariul „Net Zero” generează un impact economic mai bun decât scenariul „Ambiție scăzută”.
Având în vedere investițiile estimate, acest lucru se traduce, pentru Italia și Spania, în 328, respectiv 223 de miliarde de euro în ceea ce privește rentabilitatea economică, mai mare comparativ cu un scenariu în care nu ar fi adoptate astfel de măsuri, și în mai multe locuri de muncă create (2,6 milioane față de 2,1 în scenariul „Ambiție scăzută” în Italia, și 1,8 față de 1,7 în Spania).
Economiile legate de reducerea răspândirii bolilor, îmbunătățirea productivității și reducerea deceselor premature, posibile prin limitarea poluării în scenariul „Net Zero” se ridică la aproximativ 614 miliarde de euro în Italia și 317 miliarde de euro în Spania (comparativ cu economiile de 495 miliarde de euro și 205 miliarde de euro în scenariile „Ambiție scăzută” din Italia și Spania).
În ceea ce privește economiile la costurile cu combustibilii fosili, în perioada 2021-2050, beneficiul în scenariul „Net Zero”, în comparație cu un scenariu în care nu ar fi adoptate astfel de măsuri, ar fi de 1.914 miliarde de euro (față de 851 miliarde de euro în scenariul „Ambiție scăzută”) în Italia și de 1.279 miliarde de euro în Spania. Scenariul „Net Zero” ar permite și o reducere semnificativă a intensității gazelor raportat la PIB, care în Italia ar putea scădea cu 94% față de cifrele actuale (față de -76% pentru scenariul „Ambiție scăzută” în 2050) și în Spania cu 92% (comparativ cu -56% pentru scenariul „Ambiție scăzută”).
În cele din urmă, scenariul „Net Zero” ar permite o reducere suplimentară a indicelui de dependență energetică în comparație cu proiecțiile planului național, de la 73,5% în 2020 la 0% în 2050 în Italia (31,3% în scenariul „Ambiție scăzută”) și de la 67,9 % până la 13% în Spania (52% în scenariul „Ambiție scăzută”).
Pentru a accelera tranziția către o economie cu emisii zero, studiul s-a concentrat pe două premise și cinci propuneri de politici: o propunere acoperă toate sectoarele economice analizate, în timp ce celelalte patru sunt inițiative specifice sectorului. Prima condiție prealabilă este necesitatea de a asigura stabilitatea, transparența și coerența politicilor și măsurilor energetice europene, naționale și locale; în același timp, este crucial să se sprijine producția industrială în modernizarea tehnologiilor verzi existente, dezvoltarea de noi soluții ecologice și eliminarea subvențiilor pentru combustibilii fosili. În ceea ce privește propunerea transversală, aceasta presupune o cooperare mai puternică și un grad mai mare de armonizare în guvernanța tranziției energetice la nivel european.
În ceea ce privește propunerile sectoriale, în sectorul energiei electrice recomandarea privește simplificarea procedurilor de autorizare pentru centralele regenerabile, facilitarea lucrărilor de infrastructură energetică, promovarea managementului consumului de energie, implementarea de instalații de stocare și soluții de flexibilitate. Pentru a promova decarbonizarea în transport, este nevoie de simplificarea procedurilor de construire a infrastructurilor de încărcare, consolidarea colaborării între toți actorii din domeniul mobilității electrice, promovarea interoperabilității, optimizarea timpilor de conectare la rețea și promovarea electrificării Transportului Public Local (LPT).
Pentru sectorul industrial, cadrele legale ar trebui adaptate pentru a sprijini trecerea tehnologică spre soluții mai ecologice, pentru a crea laboratoare de transfer tehnologic pentru soluții de electrificare directă și indirectă, și pentru a încuraja dezvoltarea sistemelor de echilibrare a rețelei prin managementul consumului de energie. Nu în ultimul rând, în domeniul clădirilor, studiul propune eliminarea treptată a cazanelor pe combustibili fosili – printr-un cadru echitabil, stabil și transparent pentru pompele de căldură – și crearea unui cadru unic pentru renovarea clădirilor.
Rezultatele pot fi consultate aici.
