Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea libertății de exprimare a lui Ersan Taş, administratorul unui cont parodic din Turcia, sancționat pentru o postare satirică despre președintele Republicii și primarul de atunci al Ankarei. Prin hotărârea definitivă din 3 noiembrie, CEDO a stabilit că mecanismul de suspendare a pronunțării hotărârii penale, aplicat în dosar, nu oferea garanții suficiente împotriva arbitrariului. Taş câștigase deja în fața Curții Constituționale, dar rejudecarea dispusă de aceasta nu fusese pusă în aplicare.
Pe scurt
-
Dosarul a pornit de la o postare satirică din 2014 pe un cont parodic cu peste 55.000 de urmăritori. Instanța a stabilit două pedepse cu închisoarea în 2017, dar a suspendat pronunțarea hotărârii și a impus o perioadă de supraveghere de cinci ani.
-
Curtea Constituțională a recunoscut încălcarea libertății de exprimare în martie 2023 și a dispus rejudecarea. Instanța penală a refuzat redeschiderea dosarului, iar măsura de reparare a rămas fără efect practic.
-
CEDO a respins argumentul guvernului că Taş trebuia să inițieze încă un recurs constituțional pentru executarea primei decizii. În circumstanțele cauzei, aceasta putea crea un circuit de remedii neexecutate; regula folosirii căilor interne de recurs nu este eliminată în general.
-
Încălcarea articolului 10 privește garanțiile insuficiente ale mecanismului juridic aplicat, în forma relevantă pentru dosar. Un Comitet de trei judecători a decis în unanimitate și a acordat 2.000 de euro pentru prejudiciul moral și 1.000 de euro pentru cheltuieli. Hotărârea este definitivă.
Taş administra contul „@06melihchina” pe Twitter, unde publica glume despre primarul Ankarei. În septembrie 2014, el a răspuns unei postări în care contul oficial al edilului ironiza liderul principalului partid de opoziție. Comentariul său includea o imagine ironică despre președinte și primar și mesajul: „Continuăm să muncim și să furăm neobosit împreună cu președintele nostru, cu voia lui Dumnezeu.” Hotărârea reproduce această formulare ca parte a satirei pentru care a fost urmărit penal.
În urma plângerii primarului, instanța penală din Ankara a stabilit în 2017 o pedeapsă de 11 luni și 20 de zile pentru insultarea președintelui Republicii și una de zece luni pentru insultarea unui funcționar public în legătură cu atribuțiile sale. A suspendat însă pronunțarea hotărârii și a stabilit o perioadă de supraveghere de cinci ani. Mecanismul era diferit de executarea imediată a pedepsei: în forma aplicabilă faptelor, hotărârea nu producea efectele juridice ale unei condamnări pronunțate.
Potrivit normelor de atunci, respectarea condițiilor pe durata perioadei de supraveghere putea conduce la înlăturarea hotărârii și închiderea acțiunii penale. O nouă infracțiune intenționată ori nerespectarea obligațiilor putea determina pronunțarea hotărârii. Această perspectivă explica de ce procedura putea continua să descurajeze exprimarea, chiar fără executarea imediată a închisorii.
Taş a sesizat Curtea Constituțională în decembrie 2017. Aceasta i-a recunoscut încălcarea libertății de exprimare la 29 martie 2023, într-o hotărâre care grupa cereri similare, și a dispus rejudecarea. A acordat rambursarea taxelor judiciare și a cheltuielilor de reprezentare, dar a respins cererea de despăgubiri morale. Decizia a fost transmisă instanței penale pentru redeschiderea procedurii.
În noiembrie 2023, în aceeași zi în care s-a adresat CEDO, reclamantul a cerut instanței penale să pună în aplicare hotărârea constituțională. Cererea a fost respinsă definitiv în luna următoare, pe motiv că instanța constituțională nu se pronunțase încă, deși decizia fusese deja adoptată și transmisă. La solicitarea Curții Constituționale de a explica situația rejudecării, instanța penală a confirmat în noiembrie 2024 că procedura nu începuse, fără să ofere motive.
Guvernul a susținut la Strasbourg că Taş nu mai putea pretinde calitatea de victimă, întrucât dreptul său fusese recunoscut și încălcarea reparată suficient. CEDO a respins această obiecție: o decizie favorabilă nu este suficientă dacă autoritățile nu remediază efectiv încălcarea. În cazul lui Taş, rejudecarea dispusă nu avusese loc, ceea ce îl deosebea de alte dosare în care hotărârile constituționale fuseseră puse în aplicare.
Separat, guvernul a cerut respingerea plângerii pentru neepuizarea căilor interne de recurs. În opinia sa, Taş trebuia să sesizeze din nou Curtea Constituțională, de această dată pentru neexecutarea primei hotărâri. Judecătorii europeni au considerat îndoielnic că o a doua decizie de rejudecare ar fi fost executată. Reclamantul folosise deja căile ordinare, iar constatarea constituțională venise la peste opt ani de la începutul procedurilor. Un nou demers putea adăuga întârzieri și putea crea un circuit în care eșecul unui remediu impune folosirea altuia. Concluzia privește circumstanțele acestui dosar, fără să elimine obligația generală de a folosi căile interne efective.
Curtea a amintit că hotărârile Curții Constituționale sunt obligatorii pentru autoritățile turce. Atunci când încălcarea rezultă dintr-o decizie judiciară, legea prevede transmiterea dosarului pentru redeschidere, iar instanța competentă trebuie să pună capăt încălcării. Credibilitatea remediilor interne depinde astfel și de aplicarea concretă a deciziilor favorabile persoanei.
Pe fond, CEDO a analizat distinct ingerința în libertatea de exprimare. A aplicat precedentul Durukan și Birol, în care stabilise că dispozițiile privind suspendarea pronunțării hotărârii, în forma relevantă pentru fapte, nu ofereau garanții procedurale suficiente împotriva arbitrariului. Pentru a respecta Convenția, o restrângere a libertății de exprimare trebuie să fie prevăzută de o lege care oferă o protecție adecvată, nu doar să aibă un temei formal în legislație. În dosarul Taş, ingerința nu îndeplinea această condiție. Hotărârea privește cadrul juridic aplicat reclamantului; nu anulează prin ea însăși condamnarea națională.
Turcia trebuie să îi plătească 2.000 de euro pentru prejudiciul moral și 1.000 de euro pentru cheltuieli, la care se pot adăuga taxele aplicabile. Cererea pentru prejudiciul material a fost respinsă, nefiind identificată o legătură de cauzalitate cu încălcarea constatată. Plata trebuie făcută în trei luni. Hotărârea, adoptată în unanimitate de un Comitet de trei judecători, este definitivă, iar executarea ei intră sub supravegherea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei.
