România nu reușeste să pună în valoare fondul forestier la întregul potențial, iar volumul de masă lemnoasă în păduri a crescut. Poate surprinzător pentru opinia publică din România, acestea sunt doar două dintre concluziile la care a ajuns Consiliul Concurenței, într-un studiu publicat recent. Studiul se referă la piața primară a lemnului și arată că stocul  de masa  lemnoasă raportat la suprafața impădurită,  este în cantitate mai mare decât înainte de anul 1989, atunci când s-a realizat ultimul inventar forestier. În cifre, un hectar  de pădure avea, în anul 2013, 322 metri cubi de masă lemnoasă, față de 217 mc, în anul 1984. Creșterea de masă lemnoasă la hectar nu se explică prin vârsta pădurii, intrucât, în acest moment, pădurile au în medie, o vârstă mai mare (63 de ani) față de momentul ultimului inventar forestier național. Datele arată că masa lemnoasă a crescut în ultimii 27 de ani, atât raportată la hectar (plus 105 mc pe hectar), ca volum total, cu un plus de 771 milioane de mc, iar ca suprafață împădurită a crescut cu 4%, adică cu 266.000 hectare. De remarcat că, în ultimii 27 de ani, la nivel european, cele mai mari creșteri ale suprafeței împădurite au avut loc în Franța (6,7%) și Polonia (6,2%), peste media europeană care a fost de 5%.

 

Așadar, în România, în pofida tăierilor ilegale, care și-au redus intensitatea în ultimii ani, fondul forestier a crescut. Tăierile ilegale trebuie combătute si eradicate, dar mitul că dispar pădurile României este fals,  iar studiile de specialitate demonstrează acest lucru.  Volumul exploatat in present- o medie de 17-18 miliaone mc annual, este mult mai mic decât  media volumului exploatat in perioada comunistă, cand volumul exploatat annual se situa la 24-26 miloane mc. Una dintre  cause o arată o  analiză realizată de compania de consultanță PWC România : “Ponderea suprafeței împădurite destinată exploatării în suprafața totală împădurită a fost de 67% în 2015 ,în scădere de la 88% în 1990″.  Aceeași concluzie o regăsim in raportul Consiliului Concurenței.

 

În pofida faptului că  stocul masa lemnoasă a crescut, în ultimii 27 de ani, exploatarea lemnului nu este la nivelul potențialului. Studiul realizat de Consiliul Concurenței prezintă o interesantă comparație în ceea ce privește potențialul forestier și exploatarea efectivă, între câteva state europene, relativ apropiate din punctul de vedere al sectorului forestier. Este vorba despre Cehia, Germania, Franța, Polonia și România. Astfel, România are, dintre statele analizate, cea mai mică suprafață forestieră disponibilă pentru exploatare. Motivul? Lipsa investițiilor, respectiv lipsa dezvoltării și întreținerii drumurilor forestiere. De asemenea, sunt analizați indicatorii calitativi care arată nivelul exploatării masei lemnoase, precum producția de lemn din totalul suprafeței forestiere sau producția de lemn din totalul stocului de masă lemnoasă. Rezultatele sunt total în defavoarea României. Astfel, în Cehia, Germania sau Polonia, producția de masă lemnoasă raportată la hectar de fond forestier este de două sau chiar trei ori mai mare decât în România; Cehia, cu o suprafață forestieră de trei ori mai mică decât a României, obține o producție de masă lemnoasă mai mare decât cea a țării noastre; Polonia, cu o suprafață forestieră mai mare cu 40% decât a României, are o producție dublă față de România.

 

Analizele profesioniste demonstrează că un nivel ridicat al producției de lemn nu este incompatibil cu un management dedicat principiilor de dezvoltare durabilă. În România, tăierile ilegale nu sunt un argument real  pentru a explica lipsa de mobilizare  a resurselor forestiere.

Cauzele care produc diferențele de punere în valoare economică a resurselor forestiere între România și statele europene sunt clar exprimate în studiile de specialitate. Este vorba despre: densitatea de drumuri forestiere, mult mai mică față de media europeană, ceea ce face accesul dificil la masa lemnoasă și duce la exploatarea intensivă a suprafețelor accesibile; tehnologia și utilajele folosite nu permit obținerea de randamente superioare. Marea majoritate a companiile din industrie sunt decapitalizate și nu își permit să investească; „pseudo” studiile care vorbesc despre 300 000 ha păduri virgine, cu notificarea acestor suprafețe către Garda forestieră au ca rezultat blocarea recoltării masei lemnoase de pe aceste suprafețe.

 

Trebuie precizat că, până în prezent, suprafața confirmată a pădurilor virgine și cvasivirgine este de aproximativ 15 000 ha. Finalizarea inventarierii și realizarea catalogului pădurilor virgine este un imperativ, pentru a se evita blocarea artificială a administrării pădurilor; vârsta arborilor exploatați este cu o treime mai mare decât media europeană, ceea ce reduce productivitatea sectorului și, nu în ultimul rând, legislația care privește recoltarea masei lemnoase este arhaică, neadaptată la piață, singura de acest gen din Uniunea Europeană și care se aplică de 50 de ani. De asemenea, sistemul de valorificare a masei lemnoase, atât pentru lemnul de foc pentru populație, cât și pentru industria de prelucrare a lemnului și a mobilei, este nefuncțional. Sunt probleme care dacă nu își vor gasi o rezolvare vor crea un blocaj, atât în ceea ce privește aprovizionarea cu lemne de foc a populației, cât și furnizarea de materie primă industriilor aflate pe orizontală.