Economistul vă prezintă cele mai importante articole din presa internațională, în lunile ianuarie și februarie.
BANCHERII AFLAȚI LA DAVOS CRED CĂ TRUMP VA FACE WALL STREET MARE DIN NOU
Într-un editorial al agenției Bloomberg, din 19 ianuarie a.c., se arată că bancherii se așteaptă ca administrația Trump să favorizeze mediul de afaceri, iar planul de investiții majore să fie un succes real.
Figurile importante ale piețelor financiare prezente în aceste zile la Forumul Economic Mondial, fericiți de rezultatele puternice ale firmelor lor din trimestrul IV 2017, susțin că ei sunt încrezători că noua administrație a lui Donald Trump va relaxa constrângerile de reglementare pe piețele financiare – chiar dacă va lăsa neschimbată semnătura lui Barak Obama pe legea Dodd-Frank. În schimb, conducătorii marilor bănci de investiții se așteaptă ca agențiile federale care urmăresc respectarea reglementărilor pe piața financiară să-și relaxeze poziția și să sprijine eforturile bancherilor de investiții de a limita nevoia de capital și lichidități de care acestea au nevoie pentru a plăti facturile sau să absoarbă pierderile în cazuri de criză.
Bancherii susțin că ei recunosc că modificarea sau chiar eliminarea Legii Dodd-Frank ar implica un sprijin în Senatul SUA pe care republicanii s-ar putea să nu-l aibă. În loc de aceasta ei contează pe faptul că echipa lui Trump să tempereze modul în care agențiile vor aplica și interpreta reglementările. Sub conducerea Guvernatorului de la Federal Reserve, Daniel Tarullo, autoritățile de reglementare din SUA au adoptat, în urma crizei din 2008, o versiune ultra strictă a standardelor globale de capital și lichiditate stabilite de comitetul de la Basel pentru Supraveghere Bancară.
CEO-ul JPMorgan Chase, Jamie Dimon, susține că „a face legi este, în mod evident, mai greu decât a schimba doar reglementările. Reglementatorii pot modifica o mulțime de lucruri în ceea ce privește respectarea acestora, costurile, anumite reguli despre creditare, cum sunt folosite lichiditățile sau cum este folosit capitalul. Mi-aș dori să văd unele din aceste reglementări revăzute și poate un pic modificate și cred că acest lucru ar fi bun pentru economie”.
Șeful Goldman Sachs Group Inc. Lloyd Blankfain a oferit un punct de vedere la fel de optimist într-un interviu acordat Televiziunii Bloomberg: „dacă ne uităm la politicile la care Trump s-a angajat, ele sunt chiar stimulatoare și chiar sprijină piața. Dacă ne uităm la cheltuielile pentru infrastructură, ratele scăzute ale impozitelor și reglementări care se suprapun, ele toate sunt destul de stimulative, mult mai stimulative decât se aștepta lumea dacă democrații ar fi câștigat alegerile.
ESTE O ȘANSĂ DIN TREI CA NEGOCIERILE PENTRU BREXIT SĂ EȘUEZE
În ediția din 19 ianuarie, The Independent atrage atenția asupra pericolului eșecului negocierilor pentru Brexit, citându-l pe Lord Kerr, autorul celebrului articol 50.
Există o șansă din trei ca negocierile pentru Brexit să se încheie fără a se ajunge la un accord între Marea Britanie și Uniunea Europeană, ceea ce va provoca „grave perturbări economice și un grad înalt de haos juridic”, avertizează autorul articolului 50.
Lordul Kerr consideră că ieșirea Marii Britanii din structurile europene se va traduce într-un „deceniu de întârziere și perturbare a economiei pentru britanici, ceea ce va pune în pericol investițiile, creșterea economică și locurile de muncă.
SFÂRȘITUL INFLUENȚEI „OMULUI DE LA DAVOS”
Într-un comentariu despre Forumul Economic Mondial de la Davos, publicat în Financial Times, Martin Wolf se întreabă: „Înseamnă creșterea lui Trump, sfârșitul influenței «omului de la Davos»?”.
Acest termen a fost lansat de Samuel Huntigton, un cunoscut politolog, el însuși participant la reuniunile anuale ale Forumului Economic Mondial de la Davos referindu-se la o clasă de oameni pe care o detesta. El argumenta că acesta, „omul de la Davos”, „are puțină nevoie de loialitate națională, vede granițele naționale ca obstacole care sunt pe cale de dispariție și vede guvernele ca reziduuri ale trecutului a căror singură utilitate este aceea de a facilita operațiunile globale ale elitelor”.
Deci, se întreabă Mark Wolf, suntem martorii unei schimbări decisive de la aspirațiile membrilor Forumului Mondial de la Davos și dacă da, este acest lucru de dorit? Răspunsul este și „da” și „nu”. Credința fundamentală a celor de la Davos a fost cooperarea globală și globalizarea economică. Dar credința în ele a fost puternic zguduită după criza din 2007-2008. Rata comerțului raportată la producția economică mondială a stagnat de atunci, după ce s-a dublat între începutul anilor ‘70 și 2007. Totalul investițiilor străine directe continuă să crească în raport cu producția mondială deși foarte încet. Dar, nivelul activelor internaționale (cross-border) a scăzut continuu.
Această slăbire a globalizării reflectă în parte, terminarea oportunităților facile pentru comerțul internațional și creșterea fragilă a cererii de la criză încoace. Dar, în același timp reflectă și o schimbare a politicilor: reglementările post criză a sectorului financiar au generat o pronunțată înclinare către interior și sprijin mai redus pentru activități internaționale. Liberalizarea comerțului s-a împotmolit în timp ce, unele studii arată deja, o creștere a politicilor protecționiste.
Inaugurarea președinției lui Donald Trump în cursul acestei săptămâni pare să indice o accentuată strângere a șuruburilor protecționiste. Parteneriatul Trans-Pacific negociat de fosta administrație Obama pare mort. Parteneriatul Trans-Atlantic pentru comerț si investiții este și el mort în fașă. Și mai important, Trump amenință să se concentreze pe parteneriate bilaterale, să impună tarife la importuri din țări partenere importante, în special China și Mexic, și să trateze Organizația Mondială a Comerțului cu indiferență. O astfel de abordare ar putea să ne ducă înapoi la genul de haos din politicile comerciale globale care au apărut între cele două războaie mondiale.
Marin Wolf susține că Donald Trump ar putea să dărâme templul comerțului mondial. Dacă el va impune măsuri punitive nejustificate la importurile din China, Uniunea Europeană ar fi obligată să facă același lucru imediat pentru a-și proteja piețele și producătorii de explozia de importuri din China. Aceasta din urmă s-ar simți obligate să răspundă în același mod. Sistemul de reguli de comerț ar putea să se prăbușească.
Același lucru s-ar putea întâmpla și cu sistemul de cooperare global. Comerțul ar fi doar un aspect al unor modificări mai mari. Dacă administrația americană adoptă modul de gândire a Rusiei lui Putin – către interior, îngust limitat la propriul interes și indiferent la normele morale internaționale – chiar și un sistem de cooperare globală minimal ar putea dispărea.
Acesta ar putea reprezenta sfârșitul unei lumi condusă pentru – și adesea de – bărbatul și femeia de la Davos.
Și da, acești oameni de la Davos au subestimat rolul legitim și potent al statelor în a susține sistemul global. Ei au uitat nevoia celor care au avut succes de a-și recunoaște responsabilitățile față de societățile care au făcut succesul lor posibil. Ei au ignorat, mai presus de toate, obligația de a împărți câștigurile globalizării cu cei care au pierdut. Entuziasmul cu care, de exemplu, mulți au profitat de oportunitățile de a eluda plata impozitelor a fost jignitor.
Unele dintre proiectele erei liberalizării economice globale au mers mult prea departe – mai ales liberalizarea financiară forțată, expansiunea imprudentă a zonei euro, și încurajarea inconștientă a imigrației pe scară largă. Cetățenia poate nu reprezintă prea mult pentru „oamenii de la Davos”, dar înseamnă foarte mult pentru marea masă a concetățenilor lor.
Reacția populistă a devenit inevitabilă. Dar nu există certitudini că va conduce la o lume mai bună chiar pentru cei care o sprijină. Da, factorii de decizie politicăa ar fi trebuit să fie mult mai atenți la ce se întâmplă cu cetățenii obișnuiți, dar populismul îngust s-ar putea dovedi foarte curând mai rău decât rămășițele elitelor de la Davos.
„DILEMA DONALD”
Ediția de ianuarie scrie fără echivoc că Agenda Europeană a anului 2017 va fi scrisă de statele fostului „bloc răsăritean”, deși toate aceste națiuni au probleme economice, iar unele se confruntă chiar cu politici înțepenite în trecut. Grupul de la Visegrád se reinventează pe sine și va schimba politica europeană în anul în curs, la 10 ani după ultimul val de aderare la Uniunea Europeană.
Dincolo de Atlantic, americanii gândesc că „nu e ceea ce am sperat să ni se întâmple, nu suntem prea fericiți, dar decât să ne lăsăm copleșiți de coșmar, mai bine ne înfruntăm propriile temeri”, iată cum consemnează Monocle modul în care americanii vor administra așa-zisa „Dilemă Donald”.
VA PUNE RUSIA CAPĂT RĂZBOIULUI DIN LIBIA?
Aljazeera dezvăluie dorința Rusiei de a se implica în Libia, țară sfârtecată de un război civil între mai multe părți combatante.
Într-o întorsătură neașteptată, comandantul militar libian Khalifa Haftar s-a întâlnit cu oficialii ruși într-un efort pentru a obține suport militar care s-ar putea dovedi crucial pentru a câștiga controlul asupra acestui stat nord-african. Presa rusă nu a confirmat dacă s-a ajuns la un acord de colaborare, dar a confirmat că Rusia ar putea să se implice direct în conflictul libian. Această mișcare ar însemna implicarea a încă unei forțe străine, pe lângă Franța și Emiratele Unite în estul Libiei.
Generalul Haftar refuză să recunoască autoritatea politică a Consiliului Prezidențial sponsorizat de ONU și condus de Fayez al-Sarraj și s-a angajat într-o bătălie cu autoritățile din Tripoli, ceea ce ar putea anula perspectiva unei reunificări a Libiei.
Libia reprezintă o oportunitate interesantă pentru ambițiile geopolitice ale Rusiei. Kremlinul profită de avantajul vidului politic lăsat de administrația americană și vrea să își întărească prezența militară în Marea Mediterană. Dar deocamdată nu se pune problema ca Rusia să înarmeze vreuna dintre părțile combatante.
