În plin centru al Bucureștilor, la Colțea, un monument istoric de secol XVIII a fost reintegrat în contemporaneitatea economico-socială, culturală și urbană printr-un proiect cofinanțat din fonduri europene, într-o derulare ce poate constitui exemplu de aplicare a mecanismelor financiare, a tehnologiei avansate și a capacităților intelectuale: proiectul „Consolidare, restaurare și punere în valoare imobil situat în Strada Scaune, nr.2, sector 3, Biserica Adormirea Maicii Domnului Scaune”, cod SMIS 118744, cofinanțat prin Fondul European de Dezvoltare Regională, în baza contractului de finanțare încheiat cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului. Proiectul a fost finanțat prin Programul Operaţional Regional – Regio 2014-2020, Axa prioritară 5 Îmbunătățirea mediului urban și conservarea, protecția și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, Prioritatea de investiție 5.1 Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural; organism intermediar pentru programul Regio, Agenția pentru Dezvoltare Regională Bucuresti-Ilfov – ADRBI.
Contribuție la dezvoltarea economico-socială a regiunii, proiectul a avut ca obiectiv specific „restaurarea şi consolidarea monumentului istoric de interes naţional Biserica Scaune Bucureşti în vederea introducerii acestuia în circuitul turistic cultural-religios local şi valorificării potenţialului turistic al municipiului Bucureşti”. Valoarea totală a proiectului a fost de 9.045.325,40 lei (7.133.634,40 lei, finanțare nerambursabilă).
Dincolo de datele specifice instrumentelor de finanțare europene, informații de ordin tehnic și istoric aplicate ne sunt prezentate de preotul paroh Jenică Danțiș, de experți din echipa de implementare a proiectului și de reprezentanți ai ADRBI. Ridicată la 1705 pe locul unei biserici existente acolo cu vreun secol înainte, biserica poate fi socotită o investiție dinspre economic spre credință, fiind construită de breasla măcelarilor din zonă (scaunele de unde-și trage numele sub care s-a impus fiind buturugiile pa care se tranșa carnea), cu bani dați de Atanasie din Tîrnovo, terminată de un nepot, Stavro. În timp, a cunoscut o intervenție mai serioasă la mijlocul secolului XIX, după care în prima jumătate a secolului XX a fost părăsită, folosită drept grajd. Au urmat o restaurare după 1939, ceva intervenții în 1950, în 1982. În aceste condiții, degradarea s-a accentuat. Lucrările actuale au scos realmente la lumină o valoare istorică. Prin tratamente succesive, s-a ajuns la pictura interioară originală în frescă (autor necunoscut), restaurată pe 350 mp și la aspectul inițial al iconostasului, de 87,44 mp. A fost introdus sistem performant de încălzire pe sub pavimentul de asemenea original, din piatră de Buzău. S-au făcut consolidare și restaurare a construcției pe 243 mp. S-au asugurat instalații de iluminat, sonorizare, protecție la incendiu, la efracție, protejare față de curenții de aer prin ușă de sticlă. Clopotele sunt „trase” prin telecomandă. Există facilități de acces pentru persoane cu mobilitate redusă și mijloace de informare și ghidaj pentru persoane cu deficiențe de vedere. Întreaga lucrare s-a bazat pe expertiză de nivel înalt, asigurată de profesioniști în construcții, arhitectură, restaurare, de instituții precum Ministerul Culturii, Universitatea Națională de Arte din București.
Foto ADRBI
