Ucraina ar trebui să își pregătească participarea la Politica Agricolă Comună prin instituții de control funcționale și scheme pilot de plăți înaintea aderării, iar deschiderea suplimentară a pieței UE ar trebui legată de aplicarea verificată a standardelor europene. Aceasta este propunerea cercetătoarelor Svitlana Taran și Katsiaryna Lozka într-un studiu EPC–Egmont publicat la 2 noiembrie, care recomandă o integrare graduală, adaptată dimensiunii fermelor, costurilor de conformare și reconstrucției din timpul războiului.
Pe scurt
-
Ucraina are patru clustere de negociere deschise. Clusterul 5, care cuprinde agricultura, siguranța alimentară și pescuitul, alături de alte domenii, rămâne nedeschis; studiul cere deschiderea lui când sunt îndeplinite condițiile cadrului de negociere.
-
Acordul comercial revizuit, în vigoare din 29 octombrie 2025, leagă facilitățile suplimentare de alinierea treptată la standardele UE și include o clauză de salvgardare. Accesul comercial nu conferă automat dreptul la subvenții PAC.
-
Pentru administrarea sprijinului agricol sunt necesare o agenție de plăți acreditată, registre interoperabile, identificarea parcelelor și controale și audituri funcționale. Adoptarea legilor sau existența unor platforme digitale nu dovedește singură că sistemul este pregătit.
-
Autoarele propun testarea plăților prin finanțare de preaderare, inițial în regiuni cu registre și controale fiabile. Sprijinul de adaptare ar trebui diferențiat pentru ferme mici, producători de animale și zone afectate de război.
-
Sprijinul PAC după aderare, accesul pentru produsele sensibile și tranzițiile rămân de negociat. Nici studiul, nici poziția parțială a Consiliului asupra PAC 2028–2034 nu stabilesc o alocare bugetară pentru Ucraina.
Agricultura este unul dintre domeniile în care aderarea Ucrainei ar avea efecte importante atât asupra economiei sale, cât și asupra pieței europene. Exploatațiile mici, fermele comerciale și marile grupuri agroalimentare au capacități diferite de investiție. În același timp, războiul afectează terenurile, forța de muncă, depozitele, irigațiile și rutele de export.
Taran, analistă la European Policy Centre, și Lozka, cercetătoare comună a EPC și Institutului Egmont, recomandă evitarea unei formule în care toate obligațiile și beneficiile sunt introduse simultan. În centrul propunerii lor se află corelarea accesului la piață cu respectarea efectivă a normelor și cu finanțarea necesară adaptării.
Parcursul instituțional a avansat, dar negocierile agricole nu au început încă în cadrul clusterului relevant. După fundamentele aderării și relațiile externe, UE și Ucraina au deschis la 13 octombrie negocierile pentru piața internă și pentru competitivitate și creștere incluzivă. Sunt astfel deschise patru dintre cele șase clustere.
Clusterul 5, „Resurse, agricultură și coeziune”, include agricultura și dezvoltarea rurală, siguranța alimentară, politica veterinară și fitosanitară și pescuitul, dar și politica regională și dispozițiile financiare și bugetare. Deschiderea sa ar permite negocierea formală a condițiilor agricole, nu ar însemna că acestea sunt deja îndeplinite sau că aderarea este aprobată.
Ucraina nu pornește de la zero. Acordul de asociere și zona de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare, DCFTA, au susținut apropierea de piața europeană înaintea candidaturii. Cadrul comercial revizuit, intrat în vigoare la 29 octombrie 2025, a extins liberalizarea reciprocă, păstrând contingente pentru produse sensibile.
Facilitățile suplimentare sunt condiționate de alinierea treptată la standarde de producție, inclusiv pentru bunăstarea animalelor, pesticide și medicamente veterinare. Evoluția este urmărită prin rapoarte anuale. Acordul permite și măsuri de salvgardare când importurile pot provoca dificultăți grave, inclusiv în unul sau mai multe state membre.
Termenul de la sfârșitul lui 2028 pentru anumite angajamente de aliniere și revizuirea comercială prevăzută pentru 2028 nu reprezintă o dată de aderare. Ele țin de cadrul comercial existent. Eventualele beneficii suplimentare vor depinde de angajamentele aplicabile și de verificarea îndeplinirii lor.
O diferență esențială este cea dintre adoptarea legislației și aplicarea sa. Standardele alimentare presupun autorități capabile să inspecteze, laboratoare care să analizeze probe, trasabilitate și intervenții atunci când sunt identificate încălcări. Publicarea unei legi nu garantează că aceste mecanisme funcționează în întreaga țară.
În raportul său pentru 2025, Comisia Europeană evalua Ucraina ca moderat pregătită în domeniul siguranței alimentare, veterinar și fitosanitar și la un anumit nivel de pregătire pentru pescuit. Pentru agricultură și dezvoltare rurală, evaluarea o situa între un stadiu incipient și un anumit nivel de pregătire, deși constata progrese bune.
Aceste calificative descriu situația evaluată în raportul din 2025. Ele nu sunt o certificare a îndeplinirii criteriilor de aderare și nu trebuie confundate cu o evaluare oficială nouă pentru 2026. Studiul EPC–Egmont urmărește și reforme ulterioare, dar păstrează aplicarea și capacitatea administrativă printre principalele dificultăți.
Participarea la PAC presupune o infrastructură proprie pentru administrarea banilor. O agenție de plăți trebuie să verifice beneficiarii, să autorizeze și să execute plăți și să permită auditarea lor. Sistemul integrat de administrare și control și identificarea digitală a parcelelor sunt necesare pentru verificarea suprafețelor și a eligibilității.
Registrul agrar de stat funcționează deja ca platformă pentru sprijinul agricol, însă nu înlocuiește întregul ansamblu de controale cerut de PAC. Potrivit studiului, Ucraina dezvoltă aceste sisteme, iar instituția desemnată pentru funcții de agenție de plăți are în continuare nevoie de consolidare și acreditare.
De aici propunerea pentru scheme pilot inspirate din PAC, finanțate înaintea aderării prin instrumente de preaderare și reconstrucție. Ele ar testa înscrierea beneficiarilor, eligibilitatea, stimulentele de mediu, plățile, monitorizarea și auditul.
Autoarele recomandă ca testele să înceapă în regiuni unde registrele și controalele pot funcționa fiabil și să se extindă odată cu îmbunătățirea capacității administrative. Sunt propuneri de politică publică, nu programe de plăți anunțate ca fiind deja lansate.
Accesul comercial și participarea la PAC trebuie totodată delimitate. Eliminarea unei taxe vamale sau creșterea unui contingent permite vânzarea produselor în condiții mai favorabile; nu acordă automat producătorului subvenții europene. Finanțarea unor pregătiri înaintea aderării nu este echivalentă cu accesul deplin la bugetul PAC.
Pentru perioada de după aderare, introducerea treptată a plăților este una dintre opțiunile discutate. Extinderea din 2004 oferă un precedent, cu plăți directe introduse progresiv, începând de la 25% din nivelul european aplicabil. Exemplul nu stabilește însă procentele sau calendarul pentru Ucraina, care trebuie negociate în contextul regulilor viitoare.
Structura exploatațiilor face deosebit de sensibilă distribuirea sprijinului. Plățile bazate pe suprafață ar putea direcționa sume mari către întreprinderile care administrează suprafețe foarte întinse. Autoarele propun o combinație de sprijin mai bine țintit, redistribuire către ferme mici și mijlocii, investiții în conformare și dezvoltare rurală.
Propunerile Comisiei pentru PAC de după 2027 includ reducerea progresivă și plafonarea unor plăți, dar acestea nu sunt reguli finale pentru viitorii beneficiari ucraineni. Consiliul a convenit la 26 octombrie o poziție parțială de negociere: aspectele financiare și orizontale rămân în discuția asupra bugetului UE pentru 2028–2034.
Costul aderării nu poate fi calculat corect numai prin înmulțirea suprafeței agricole cu plata medie actuală pe hectar. El ar depinde de regulile în vigoare la aderare, beneficiarii și terenurile eligibile, plafoane, tranziții și alocările negociate. Studiul nu oferă o sumă care să poată fi prezentată drept angajament financiar adoptat.
Pentru piața europeană, presiunile concurențiale diferă între produse și regiuni. Cerealele, oleaginoasele, zahărul, carnea de pasăre și ouăle se numără printre sectoarele sensibile identificate de autoare. Experiența rutelor terestre folosite după 2022 arată și importanța capacităților locale de transport și depozitare.
Taran și Lozka recomandă monitorizarea fluxurilor comerciale, a prețurilor și a condițiilor regionale și, când există dovezi de perturbări grave, salvgardări temporare și proporționale. Acestea ar trebui să aibă criterii de activare, durată și proceduri de revizuire clare, pentru a evita permanentizarea restricțiilor.
Investițiile în transport ar trebui să permită și tranzitul eficient al produselor destinate piețelor din afara UE. Tranzitul către porturi sau alte destinații nu este același lucru cu introducerea întregului volum pe piața europeană. Menținerea rutelor prin Marea Neagră, Dunăre și pe uscat ar susține atât economia ucraineană, cât și aprovizionarea partenerilor săi externi.
Tranzițiile pentru modernizarea instalațiilor sunt o altă opțiune, dar nu justifică suspendarea generală a siguranței alimentare. În extinderile anterioare, unele unități enumerate individual au primit termene limitate pentru adaptarea structurală, cu condiții speciale și restricții asupra comercializării produselor în alte state membre.
Nevoile fermierilor sunt, la rândul lor, diferite. Fermele mici și mijlocii au nevoie de acces la finanțare, consultanță și proceduri accesibile. Creșterea animalelor și procesarea pot necesita investiții importante în bunăstare, biosecuritate, trasabilitate și instalații conforme. Pentru exploatațiile din zone de front sau foste teritorii ocupate, deminarea și refacerea infrastructurii pot fi condiții ale reluării activității.
Studiul propune corelarea reconstrucției cu modernizarea, astfel încât investițiile în irigații, depozitare și procesare să contribuie și la respectarea standardelor UE. Cooperarea cu întreprinderi europene ar putea crește procesarea și valoarea adăugată în Ucraina, în loc să limiteze integrarea la exportul de materii prime.
Evaluarea Comisiei privind pregătirea pentru extindere, publicată în octombrie, susține participarea mai timpurie a candidaților la anumite politici, în formule condiționate și reversibile. Pentru agricultură, aranjamentele tranzitorii și protejarea produselor sensibile rămân opțiuni de negociere, nu drepturi financiare acordate automat.
Pentru autoare, progresul trebuie măsurat prin controale care funcționează, date agricole verificabile și capacitatea de a administra bani, nu doar prin legi adoptate sau finanțări anunțate. O asemenea succesiune ar permite fermierilor să își planifice adaptarea, iar statelor membre să verifice condițiile concurenței. Participarea deplină la politicile comune rămâne obiectivul; etapele și condițiile trebuie stabilite prin negocierile de aderare.
