În ultima perioadă, termenul de lobby a fost prezent din ce în ce mai des în spațiul public, fiind întâmpinat de un val de neîncredere din partea specialiștilor, de absența motivării temeinice din rândul decidenților și, totodată, de slaba reacție a societății civile. Deși propunerile de reglementare privind organizarea activității de lobby în România, înainte de guvern și parlament, clamează dialog deschis, transparent și sistematic în favoarea interesului public general, o bună parte din români consideră că țara noastră este deficitară la capitolul consultare publică.
Lato sensu, lobby este despre democrație și pentru exercitarea actului democratic liberal. În aceeași ordine de idei, amintim faptul că grupurile de interese reprezintă nucleul procesului politic – un mecanism funcțional de reprezentare a intereselor cetățenilor, urmând ca, prin activitatea întreprinsă, să devină o modalitate de evaluare a ponderii în care politicile publice satisfac nevoile celor care alcătuiesc societatea. Transparentizarea procesului de luare a deciziilor este un imperativ al democrației, iar lobbyul, realizat în climatul liberei competiții, poate deveni chiar un valoros instrument de informare corectă a opiniei publice.
În încercarea de a defini activitatea de lobby, putem afirma că aceasta constă în susținerea și promovarea drepturilor, opiniilor și intereselor colective ale unori grupuri de interese de către anumiți intermediari specializați pe care îi vom numi în continuare lobbyiști. Având o bază contractuală ce trebuie să respecte o anumită formă și procedură de înregistrare, prestarea activității de lobby se va face exclusiv de către o societate de lobby în beneficiul unui client. Proiectele de lege nu aduc, însă, claritate în această privință și nici nu propun o delimitare clară între viitorii profesioniști acreditați în domeniu și restul persoanelor care se pot implica în influențarea deciziilor oficialilor publici.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament