Cercetarea științifică consacrată dezvoltării industriale, desfășurată în ultimele decenii în diferite țări și la nivelul unor prestigioase organisme internaționale, a evidențiat faptul că, în economiile moderne, această dezvoltare se desfășoară pe coordonate noi determinate de vectorii tehnico-științifici, ecologici, economici și, nu în ultimul rând, de vectorii politici. În anul 1938, la inaugurarea Palatului Uniunii Generale a Industriașilor din România – UGIR, Victor Slăvescu spunea că ,,popoarele care nu pot avea un destin industrial nu pot avea niciun destin”. Știința economică – care în mod tradițional studia doar procesele economice dinăuntrul frontierelor (producție-consum) – este nevoită astăzi, în noile situații datorate activităților umane și în conformitate cu noua viziune asupra lumii și cu abordările epistemologice moderne, să-și extindă obiectul de studiu dincolo de aceste frontiere și să pună un accent deosebit pe conlucrarea cu alte științe. S-a dovedit că atunci când cercetătorul economist realizează conexiuni cu alte științe, el obține rezultate pozitive în dezvoltarea disciplinei sale. Istoria științei economice a dovedit că s-au putut realiza, cu adevărat, „salturi” gnoseologice doar atunci când cunoașterea interdisciplinară a constituit o deschidere largă, o comunicare intensă cu alte domenii ale științelor.

Atât în țările (super)dezvoltate, cât și în țările ce se caracterizează prin decalaje și întârzieri mari, dezvoltarea industrială are drept obiectiv restructurarea profundă produsă pe toate planurile activității industriale – structural, tehnologic, instituțional, al schimburilor comerciale internaționale, ecologic etc. Dezvoltarea industrială actuală, al cărei principiu fundamental îl reprezintă restructurarea continuă a industriilor, firmelor și a piețelor, oferă o arie vastă, complexă și, adesea, complicată pentru cercetarea economică fundamentală și aplicativă menită să identifice și să analizeze, apoi, cele mai adecvate metode și mijloace de realizare a restructurării, implicațiile, costurile și, mai ales, beneficiile acesteia, valorificând avantajele comparative și, mai ales, pe cele competitive. A fost și este aria epistemică a demersurilor științifice întreprinse de către cercetătorii Centrului de Economia Industriei și Serviciilor, continuatorul, din 2001, al Institutului de Economie Industrială, înființat în anul 1977. Centrul de Economia Industriei și Serviciilor este componentă a Institutului Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” – INCE, institut de interes național, cu vocație de cercetare fundamentală și aplicativă în domeniul științei economice, în cadrul Secției de Științe Economice, Juridice și Sociologie a Academiei Române.

Anul 1990 a găsit cercetarea științifică economică din România capabilă să se adapteze cu succes noilor exigențe generate de schimbarea de esență a sistemului economico-social, de angajarea ireversibilă a țării pe drumul tranziției la economia de piață, al edificării și consolidării democrației și statului de drept, precum și al reconsiderării poziției sale geostrategice. Un moment de referință din această perioadă de căutare a propriei identități și de adaptare la noile realități socio-economice ale țării a fost participarea institutului nostru la elaborarea Schiței pentru strategia înfăptuirii economiei de piață în România, document programatic de amplă deschidere teoretică și utilitate pentru edificarea mecanismelor de piață emergente, finalizat în mai 1990, care a permis cercetătorilor, factorilor de decizie și specialiștilor din întreaga economie însușirea limbajului specific noului model economic și conturarea unei noi paradigme de dezvoltare economică a României.

Pe aceeași linie se înscrie un alt moment relevant pentru evoluția institutului – participarea la elaborarea strategiei de preaderare a României la Uniunea Europeană, finalizată în iunie 1995; de la acel moment, problematica integrării industriei românești în structurile economice ale Uniunii Europene a devenit o dimensiune constantă a majorității studiilor elaborate de cercetătorii colectivului nostru, unghiurile de abordare ale integrării, ale complementarității sau ale concurențialității diferitelor industrii autohtone și comunitare extinzându-se continuu. Tot din aceeași perioadă, amintim contribuția științifică semnificativă a cercetătorilor din institut la elaborarea politicii industriale a României pentru Grupul Economic Consultativ, constituit la Președinția României, în anul 1996, și a politicii energetice a României, pentru Guvernul României, în anul 1997.

De asemenea, merită evidențiată participarea la elaborarea unor proiecte importante în cadrul programelor de cercetare sectoriale, beneficiarii acestora fiind organisme guvernamentale, regii, companii și societăți naționale, institute de cercetare și dezvoltare tehnologică: „Strategia restructurării sectorului energetic în funcție de evoluția cererii de energie în perspectiva anilor 1994-2010 și, orientativ, la nivelul anilor 2015-2020” (Regia Națională de Electricitate – RENEL), „Strategia energetică a României” (Ministerul Industriei și Comerțului – MIC), „Strategia dezvoltării și privatizării industriei construcțiilor de mașini” (Fondul Proprietății de Stat – FPS), „Privatizarea și restructurarea unităților industriale” (FPS), „Strategia dezvoltării industriei siderurgice” (FPS), „Conservarea energiei: priorități și finanțare” (Agenția Română pentru Conservarea Energiei – ARCE), „Strategia valorificării resurselor de cărbune în industrie” (Ministerul Industriei și Resurselor – MIR), „Strategia valorificării resurselor de lemn în industrie” (MIR), „Strategii și politici în domeniul recuperării și reciclării resurselor secundare” (MIC), „Strategia valorificării minereurilor de metale neferoase și de fier în perimetrele atribuite în administrarea Regiei Autonome a Cuprului Deva, în conjunctura economico-socială actuală din România” (RAC Deva), „Structurarea organizatorică a Societății Naționale de Gaze Naturale ROMGAZ Mediaș” (ROMGAZ Mediaș), „Studiul privind oportunitatea introducerii unor taxe asupra consumului de gaze” (ROMGAZ Mediaș), „Analiza factorilor de competitivitate pentru adaptarea ofertei românești de mobilă la parametrii tehnico-economici ai produselor de export din unele țări din Europa” (MIC), „Creșterea eficienței economice și îmbunătățirea performanțelor de mediu la producătorii de hârtie” (Ministerul Economiei și Comerțului – MEC), „Dezvoltarea și actualizarea bazei de date din cadrul Observatorului Energetic Național” (Institutul de Cercetări și Modernizări Energetice – ICEMENERG), „Metodologie pentru determinarea indicatorilor de eficiență economică utilizați în procesul de promovare și aprobare a investiției în domeniul hidroenergetic” (Hidroelectrica – SA), „Impactul asupra economiei a primului plan național de acțiune în domeniul eficienței energetice” (Ministerul Economiei și Finanțelor – MEF/ICEMENERG), „Modalități de introducere în România a măsurilor prevăzute în Directiva 32/2006/CE cu privire la utilizatorii finali de energie și serviciile energetice” (MEF) etc. Menționăm că Centrul de Economia Industriei și Serviciilor este membru colectiv al Comitetului Național Român al Consiliului Mondial al Energiei (CNR-CME).

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament