Într-un viitor nu foarte îndepărtat, cu ajutorul biotehnologiei, geneticii și a altor descoperiri științifice, majoritatea bolilor vor putea fi eradicate de pe glob. Caracteristicile oamenilor vor putea fi selectate genetic încă de la naștere, iar medicina va evolua spre îmbunătățirea corpului uman și spre învingerea bătrâneții și chiar a morții. În căutarea fericirii și a nemuririi, specia umană va face probabil descoperiri la care astăzi doar visăm, iar Supraomul lui Nietzsche va putea exista cu adevărat.
Poate vă întrebați ce caută o istorioară SF într-o revistă de economie. Ei bine, ceea ce astăzi nouă ne pare ficțiune, în viitor poate deveni chiar realitate. Cine ar fi crezut acum 100 de ani că omenirea va găsi leacuri împotriva ciumei, gripei spaniole sau varicelei, epidemii care au luat sute de milioane de vieți omenești? Cine ar fi crezut că, în mai puțin de un secol, prin avansurile medicinei, omenirea va dubla speranța de viață, de la 40 la 70 de ani? De ce nu ar fi posibil ca în secolul XXI să o dublăm din nou? De fapt, e puțin probabil că o vom dubla; la începutul secolului XX, mulți oameni mureau de tineri din cauza malnutriției, a bolilor infecțioase și a violenței, probleme aproape rezolvate un secol mai târziu. Însă odată cu progresul geneticii, poate vom descoperi cum să regenerăm organe și țesuturi. Să ne imaginăm ce ar însemna pentru piața muncii oameni a căror viață activă va dura 50-60 de ani, sau a căror pensie va dura 30? Dar pentru politica socială a unui stat, pentru industria pensiilor, ce impact va avea?
Mă voi întoarce acum în România anului 2018. România, în prezent cu o populație de aproximativ 19 milioane de locuitori, are o populație activă de aproape 9 milioane de locuitori, însă numai 5,8 milioane sunt angajați, iar 5,2 milioane sunt pensionari. Până în 2050, datorită unor fenomene ca îmbătrânirea populației, natalitatea redusă și emigrația, populația României va scădea la 16 milioane. Din aceștia, peste 30% vor avea peste 65 de ani. Durata medie de viață este de 75 de ani, iar vârsta de pensionare este de 65 de ani (63 de ani la femei). Cheltuielile sociale reprezintă în prezent 8% din produsul intern brut, dar ponderea se va dubla până în 2050. Anul 2050 nu este un orizont chiar așa lung de timp. Mulți dintre cei care citiți acest articol veți fi atunci la vârsta pensionării sau veți fi deja pensionați. Din ce vom trăi la bătrânețe? Din pensia de stat de 1.000 de lei, pentru care ați contribuit vreme de 35 de ani mai mult de 20% din salariu brut? Din banii trimiși de copiii noștri pe care îi sfătuim să plece în străinătate? Din economiile de-o viață?
Vă invit acum să vă gândiți în cine aveți mai multă încredere: în stat, în copii sau în dumneavoastră înșivă? Dacă statul va avea preocupări mai importante în 2050? O criză economică, o revoltă socială, un război cibernetic? Dacă copiii dumneavoastră vor avea propriile lor probleme, împrumuturi de plătit? Iar dumneavoastră? Dacă ați face ceva chiar acum, care să vă protejeze mai târziu? Dar stați, dumneavoastră chiar faceți asta!
Contribuiți lunar, cu o sumă din salariul brut (în prezent 3,75%), într-un cont individual de pensie privată, investită în mod profesionist de un administrator de fond de pensii. La vârsta pensionării, veți primi aceste sume, la care se adaugă randamentul investițional obținut de-a lungul timpului. Iar dacă, doamne ferește, nu mai apucați să vă bucurați de pensie, puteți transmite dreptul asupra contului de pensie copiilor dumneavoastră. Din păcate, acesta este singurul lucru sigur într-o lume incertă. De ce să renunțăm la el?
Având în vedere evoluțiile demografice, sustenabilitatea pe termen lung a sistemului de pensii este cel puțin discutabilă. Ce mai putem face? S-ar putea impune măsuri de echilibrare, cum ar fi: o rebalansare a proporției perioadei active în totalul vieții, spre exemplu, prin creșterea vârstei de pensionare, care ar duce, indirect, și la scăderea valorii totale a pensiei plătite de stat. Pentru a evita o creștere a fiscalității în viitor, ar trebui de asemenea stimulate instrumentele de economisire care să asigure venituri complementare persoanelor aflate la vârsta pensionării, inclusiv prin deduceri fiscale.
România are o rată de economisire negativă, de minus 5%. Cu alte cuvinte, în medie, consumăm mai mult decât veniturile. Deci, probabilitatea să economisim pentru a ne asigura venituri suplimentare la pensie este destul de mică. Acesta este unul dintre motivele pentru care un sistem obligatoriu de pensii, administrat privat, prin care să se transfere o parte din costul lunar suportat de angajat către un cont individual este una din soluții.
Și acum să ne întoarcem de unde am plecat. Trenul modernității omenirii nu va sta foarte mult în gară. Fără politici sustenabile în prezent, România s-ar putea trezi în anul 2050 într-o criză socială și financiară gravă. În așteptarea unei lumi mai bune în viitor, suntem datori să facem tot ce ne stă în putință în prezent. Asigurați-vă viitorul acum!
