Alegerile europarlamentare din 26 mai 2019 sunt considerate de marea majoritate a analiștilor și politicienilor din cele mai importante capitale ale lumii ca fiind un posibil moment definitoriu pentru declanșarea unui proces de schimbare profundă a înfățișării și funcționării Uniunii Europene.

Este prognozată această schimbare ca o consecință firească a unei alte schimbări, aceea a structurii și orientării politice a noului Parlament European, rezultat în urma alegerilor din 26 mai, catalogate a fi cele mai importante din istoria Uniunii.
Nu mă raliez întru totul acestor opinii.
Nu neg posibilitatea unor schimbări, dar nu cred că vor fi relevante, ci doar la suprafața vizibilă a dezbaterilor parlamentare. Nu consider că noua structură politică a Parlamentului European va determina o importantă „schimbare la față” a Uniunii, deoarece mecanismul intern de funcționare a acesteia nu se bazează și nici nu se reglează în funcție de culoarea politică a Parlamentului, ci în funcție de tipul de model adoptat de Uniune încă de la începuturile ei.

Este motivul pentru care susțin că vom asista la continuarea trendului esențial pe care utilizarea modelului de tip integrator l-a impus Europei prin Tratatul de la Roma din 1957.
Modelul de dezvoltare și creștere economică al Uniunii Europene este considerat a fi un succes absolut al politicilor economice și sociale practicate în perioada postbelică.

Trebuie însă spus că acest model are o particularitate, aceea că este un model de tip integrator. Nu este o noutate dacă ne referim la modelul neoliberal al globaliării economice. Se recunoaște direct că modelul globalizării este de tip integrator bazat pe liberalizarea schimburilor de mărfuri și a fluxurilor de capital.
Este un model de factură win-win fără însă a putea asigura egalitatea dintre win și win. Toți câștigă, dar în proporții diferite. Important este că nimeni nu pierde.

Mai puțin sau chiar deloc se vorbește despre faptul că modelul european este tot de factură integratoare, deci tot pe principiul win-win.
Este evident că, în baza Tratatului de la Roma, Uniunea Europeană funcționează pe principiile unui model economic integrator având ca suport politic conceptul de extindere, evidențiat prin repetatele valuri de aderare, având ca apogeu perioada 2005-2007 prin includerea celor mai importante țări foste comuniste.

Modelul economic integrator funcționează, la rândul său, printr-un mecanism pe care l-aș putea numi „de echilibrare prin dezechilibre”, adică un sistem de compensare a gradului de valorificare a capitalului prin diferențele de condiții de valorificare de la o entitate economică la alta, în cazul de față de la o țară membră la alta.

Rezultă, cu alte cuvinte, că în mod esențial și obiectiv Uniunea Europeană funcționează doar prin menținerea unor decalaje economice între țările membre. Uniformizarea sau omogenizarea nivelurilor de dezvoltare ar face imposibilă valorificarea capitalului nucleului greu al Uniunii la un nivel competițional necesar contrabalansării concurenței altor actori economici globali, ca SUA sau BRICS.

Concluzia: UE (prin interesele nucleului ei de forță) are nevoie funcțională de țări membre cu un nivel de dezvoltare inferior sau puțin peste media europeană.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament