Summitul NATO care a avut loc în perioada 11-12 iulie 2018 la Bruxelles a fost evenimentul euro-atlantic ce a stârnit cea mai mare pasiune din partea mass-media și a publicului larg în ultima perioadă. Fiind invitat să particip la o serie de dezbateri importante din cadrul summitului, am avut ocazia să interacționez cu înalți oficiali ai NATO[1], șefi de stat sau de guvern[2], miniștri / parlamentari[3]. În paralel, am avut câteva întâlniri individuale cu înalți demnitari ai NATO / oameni de stat (inclusiv cu Paolo Alli, președintele Adunării Parlamentare a NATO, și Joseph Day, liderul senatorilor liberali din Canada), lideri ai unor mari organizații internaționale specializate pe probleme de securitate și mi-am putut exprima public punctul de vedere în legătură cu viitorul Alianței Nord-Atlantice.
Toate aceste întâlniri și interacțiuni organizate cu multă metodă de Atlantic Council, The German Marshall Fund of the United States, Munich Security Conference, Women in International Security Brussels și Departamentul de Diplomație Publică al NATO mi-au orientat gândurile către trei idei majore, pe care le voi dezvolta în cele ce urmează:
1. Diversitatea culturală a țărilor NATO a dat naștere unor noi modele de leadership politic, dar afirmarea valorilor comune este mai importantă ca oricând;
2. Aliații acceptă să-și asume costurile asociate noilor amenințări geopolitice;
3. Viitoarele provocări și proiecte ale Alianței Nord-Atlantice pot crea multe oportunități economice pentru România.

1. Diversitatea culturală a țărilor NATO a dat naștere unor noi modele de leadership politic, dar afirmarea valorilor comune este mai importantă ca oricând.
Am identificat de-a lungul dezbaterilor la care am participat o dorință acută de a păstra coeziunea Alianței. S-a încurajat foarte mult dialogul și a existat deschidere către consens, chiar dacă opiniile sunt diferite în ceea ce privește pericolele cu care se confruntă Alianța. Astfel, Polonia, țările baltice și România insistă mult asupra pericolului rusesc și asupra necesității de a întări capacitățile NATO în regiune. Există fără îndoiala în cadrul Alianței un „Curent Estic”. Este interesant că am identificat acest curent și la două țări ce-și doresc să adere la NATO: Ucraina și Georgia. Macedonia a fost invitată la negocieri de aderare, iar președinților Ucrainei și Georgiei li s-a acordat o atenție protocolară specială în cadrul summitului.
Turcia, o țară ce așteaptă integrarea europeană de zeci de ani, este nemulțumită de rolul de țară-tampon pe care-l are între Orientul Mjlociu și Europa… Aliații nu văd cu ochi buni achiziția de către Turcia de echipamente militare rusești, iar oficialii de la Ankara susțin că apropierea de Moscova a apărut și ca urmare a faptului că partenerii săi vestici au fost puțin sensibili la revendicările sale pe linie de securitate în Orientul Mijlociu, referitoare la integrarea în Uniunea Europeană sau la susținerea măsurilor ce au urmat tentativei de lovitură de stat din 2016. Turcia nu vede dezvoltarea de bune relații cu o țară ca pe o alternativă la relațiile pe care le-ar avea cu o altă țară. Guvernul de la Ankara dorește o strategie mai explicită a NATO către sud, în special în rezolvarea problemelor sale strategice din Orientul Mijlociu / Siria. Cu toate acestea, chiar dacă turcii nu par să fie înțeleși de restul aliaților în legătură cu relația lor specială cu Rusia, americanii consideră că NATO este fără îndoială mai eficient cu Turcia în cadrul Alianței decât în afara ei.
Germania insistă ca dincolo de majorările bugetare să fie urmărite și creșterea capacităților de intervenție, cât și contribuțiile țărilor membre în cadrul misiunilor operaționale ale Alianței, arătând că sunt țări ce cheltuie 2% din PIB fără să facă mare lucru pentru NATO. A atras atenția intervenția Ursulei von der Leyen, ministrul apărării din Germania. Arătând fermitate și claritate privitoare la modul cum Uniunea Europeană se implică în cadrul NATO și cum Germania se angajează să crească cheltuielile militare în termeni reali cu 80% până în 2024, ea a explicat în același timp că nu trebuie uitat faptul că țara sa a avut o îndelungată perioadă de reducere a cheltuielilor militare, ce reprezentau la un moment dat 1,1% din PIB. Inițiativele europene pe linie de apărare sunt însă văzute de americani mai degrabă ca pe o problemă ce stă în exclusivitate pe umerii Europei. Va fi interesant de văzut cum Franța, liderul Uniunii Europene pe linie de apărare, se va poziționa în noul context. Ținând cont de interesele economice, pentru România va fi foarte importantă înțelegerea poziționării Franței și Germaniei în cadrul NATO. UE este cel mai mare proiect de pace ce a fost construit vreodată și acest lucru nu trebuie ignorat. NATO a jucat un rol foarte important în securizarea acestui proiect. Faptul că în cadrul dezbaterilor s-a lansat în public întrebarea „Cine va trăi mai mult, Uniunea Europeană sau NATO?” arată însă că drumul UE în cadrul Alianței nu este încă total definit.

Foto de mai jos: Florin Luca prezentând în fața unui public de aproximativ 300 de persoane opiniile legate de viitorul și valorile NATO, cât și de modul în care acestea trebuie înțelese ©Florin Luca
Foto: Florin Luca prezentând în fața unui public de aproximativ 300 de persoane opiniile legate de viitorul și valorile NATO, cât și de modul în care acestea trebuie înțelese
©Florin Luca

Diversitatea joacă un rol important în cadrul Alianței. Există modalități de înțelegere diferite asupra modului în care trebuie implementate anumite proiecte, dar dorința de a crea consens a fost vizibilă. A fost interesant că americanii au transmis cu multă claritate participanților faptul că Donald Trump nu deține exclusivitatea reprezentării Statelor Unite în cadrul NATO. Prezența a doi parlamentari americani la dezbateri (Jeanne Shaheen, copreședinte democrat al Grupului de Monitorizare NATO și membru al Comisiei de Politică Externă din Senatul american; Thom Tillis, copreședinte republican al Grupului de Monitorizare NATO și membru al Comitetului de Servicii Militare din Senatul american) a întărit ideea că la nivelul Congresului Statelor Unite se susține Alianța și că nu există schimbări majore în legatură cu orientările strategice ale NATO. Senatorii americani spun că ceea ce se reflectă în spațiul media internațional nu reprezintă punctul de vedere al majorității americanilor, care rămân atașați de NATO și de orientările sale. Pentru militarii americani, secolul XX a fost mai mult reactiv, dar secolul XXI va fi mult mai proactiv în cadrul NATO.
Dar dincolo de toate acestea, s-a vorbit mult despre valori. Iar cel care a animat o discuție pe această temă a fost chiar Justin Trudeau, prim-ministrul Canadei. El a arătat determinarea țărilor NATO de a-și apăra securitatea indivizibilă, libertatea, drepturile omului, democrația și statul de drept. Dar dincolo de aceste declarații și de carisma indiscutabilă a lui Trudeau, am văzut în modul în care acesta interacționa cu sala și cu propria echipă (era acompaniat de Chrystia Freeland, ministrul de externe, și Harjit Singh Sajjan, ministrul apărării naționale), un om de stat responsabil, pasionat și total decomplexat, deschis către diversitate. Arătând că NATO vizează consolidarea și protejarea principiilor democratice, Trudeau a susținut că „o lume mai democratică este utilă Canadei și întregii lumi”. Arătându-și încrederea totală în NATO, el a arătat nevoia ca țările Alianței să răspundă populismului cu mesaje raționale, pozitive și cu mai multă procupare pentru sărăcia ce există în lume.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament