În ultimii ani, s-a dovedit că energia pe care o producem și o consumăm, alături de schimbările climatice reprezintă concepte interdependente. Implicațiile pe care activitățile umane le au asupra mediului au început să fie conștientizate și dezbătute la nivel mondial relativ recent, primul pas fiind realizat în anul 1992 la Summitul Pământului de la Rio de Janeiro, Brazilia. Adoptarea, cu acel prilej, a Convenției Cadru a Națiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice a constituit premisa tututor dezvoltărilor ulterioare. Cu aceeași ocazie, cei peste 200 de șefi de stat și specialiști au predefinit conceptul de dezvoltare durabilă, concept care a schimbat modul în care statele și-au planificat dezvoltarea economică. Dacă acest prim pas viza stoparea creșterii emisiilor de gaze cu efect de seră, cei ulteriori – Kyoto, anul 1997, și Paris, anul 2015 – au impus reducerea progresivă a emisiilor respective față de referința aleasă (anul 1990).
Evoluțiile recente cu privire la schimbarea profilului climatic pentru zone întinse ale planetei au sporit și mai mult nivelul de preocupare pentru combaterea factorilor determinanți sau catalizatori ai schimbărilor climatice, acceptându-se necesitatea întreprinderii unor acțiuni cu o amplitudine ceva mai mare în sensul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră în domeniul producției de energie și al utilizării acesteia.
Conform datelor disponibile în baza de date de pe site-ul Eurostat, producția de energie realizată prin transformarea și arderea combustibililor fosili cumulează cea mai mare pondere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Din acest motiv, implementarea unei strategii energetice pentru valorificarea potenţialului surselor regenerabile de energie se înscrie în coordonatele dezvoltării energetice a Uniunii Europene pe termen mediu și lung, cu scopul de a asigura un cadru adecvat pentru adoptarea unor decizii referitoare la alternativele energetice regenerabile și, concomitent, la adoptarea politicilor de favorizare a creșterii eficienței energetice în toate activitățile umane.
În sensul celor menționate, legislația Uniunii Europene privind promovarea surselor regenerabile a evoluat, în mod semnificativ, în ultimii ani, iar cadrul de politici destinat perioadei de după anul 2030 se află în curs de dezbatere. Prin stimularea producției energiei din surse regenerabile, statele Uniunii Europene își reduc dependența de combustibilii fosili importați în bună parte, producția de energie devenind mai sustenabilă. Dezvoltarea industriei energiei regenerabile determină, de asemenea, inovare tehnologică și apariția de noi locuri de muncă pentru forța de muncă din domeniul tehnic, într-o piață cu peste 450 de milioane de consumatori, a doua piață de energie ca mărime din lume.
Recent, la 27 iunie 2018, a fost aprobat acordul provizoriu al președinției bulgare a Uniunii Europene, referitor la revizuirea Directivei privind energia din surse regenerabile. Acordul stabilește un obiectiv principal de 32% energie provenită din surse regenerabile, la nivelul Uniunii Europene, pentru anul 2030. De asemenea, s-a stabilit o clauză de revizuire a acestui obiectiv, în cazul unor modificări determinate de cererea de energie și de luare în considerare a obligațiilor internaționale ale Uniunii. Propunerea de directivă va fi înaintată spre aprobare Parlamentului European, iar votul în plen este așteptat în luna octombrie a acestui an, urmând apoi a fi retransmisă în Consiliu pentru adoptarea finală.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament