România crește precum China. Din punct de vedere macroeconomic, ne putem lăuda cu rezultate bune, chiar dacă am înregistrat un record al inflației din 2013 încoace. În pofida faptului că economia a rămas pe loc în primul trimestrul din 2018 față de cel anterior, România are în continuare una din cele mai mari creșteri din Uniunea Europeană. Dacă ne uităm pe statisticile economice, am putea deduce că lucrurile merg strună în țara noastră – șomajul este în scădere, numărul salariaților crește, iar evoluțiile salariilor brute sunt de-a dreptul fabuloase. E suficient să ne uităm la salariul minim – acesta a crescut la 1900 lei brut față de 1450 lei brut în 2017, o creștere pur și simplu spectaculoasă și care ne scoate din tandemul româno-bulgar, situându-ne dintr-o dată în rândul țărilor grupului Vișegrad sau al Țărilor Baltice, cu salarii minime de peste 400 de euro. În 2018, România va trece pentru prima dată în istoria sa pragul de 10.000 euro venit pe cap de locuitor; de asemenea, fiecare român are în termeni reali de două ori mai mult venit față de anul 2000, anul în care România a fost invitată să adere la Uniunea Europeană (UE), conform ultimului raport anual al Societății Academice din România
Dacă situația este atât de îmbucurătoare, logic ar fi ca suportul populației pentru guvernare să crească și gradul de satisfacție al cetățeanului să fie și el în creștere. Cu toate astea, mai multe sondaje ne arată că PSD-ul este în cădere liberă, pierzând 10-15 puncte procentuale față de 2016. Totodată, peste 70% din români consideră că țara se îndreaptă într-o direcție proastă. De la începutul anului, o ținem în greve și proteste, fie că e vorba de sectorul public, unde medicii amenință cu grevă generală, fie că vorbim de sectorul privat. Ce se întâmplă? Cum e posibil ca lucrurile să meargă strună și totuși sentimentul de nemulțumire să fie atât de persistent, dezaprobarea atât de răspândită?
Indiferent de rezultatele macro-economice, de care Guvernul este mai mult sau mai puțin responsabil, având în vedere că creșterea sau descreșterea economică la noi e dată mai ales de evoluțiile economice externe din UE și din regiune decât de deciziile interne, în primele luni ale anului 2018 am cules rezultatele politicilor întreprinse de Guvern în anul anterior. Legea salarizării unice în sectorul public, adoptată fără a întruni consensul sindicatelor, făcută doar ca să fie făcută, își demonstrează efectele, trezind nemulțumirea în rândul a numeroase categorii de bugetari. În pofida unor binevenite majorări salariale ale unor categorii, cum ar fi medicii, în loc să rezolve problema inechităților din sistemul public, noua lege pare să le fi înlocuit cu altele. Consecințele controversatei revoluții fiscale se fac si ele simțite. Conform unor date recente de la Ministerul Muncii și Justiției Sociale, o treime din contractele de muncă înregistrate nu au înregistrat măriri salariale în intervalul 1 ianuarie-31 martie. Doar 4.370.000 dintr-un 6.276.000 de contracte de muncă au fost majorate. Asta înseamnă că urmare a transferului contribuțiilor de la angajator la angajat, un mare număr de salariați, cărora nu li s-a majorat brutul, și-au văzut salariile nete diminuate. Degeaba a redus Guvernul impozitul de la 16% la 10% – în buzunarul multora scăderea nu s-a simțit. Acest efect, cumulat cu creșterea inflaționistă a prețurilor, face ca o parte din români să o ducă mai prost decât la finele anului trecut, având salarii mai mici și costuri mai mari. Acești români nu se văd în statisticile macro-economice cu care se mândrește Guvernul, dar cu siguranță ei sunt cei ce îngroașă rândurile nemulțumiților din sondajele de opinie și a celor a căror încredere în guvern sau partidul de la Guvernare scade.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament