Când nimeni nu se mai aștepta, pe 30 noiembrie, a venit știrea că liderii OPEC au încheiat un acord de reducere a producției zilnice de petrol, primul de acest fel din ultimii opt ani. La bursa din New York, cotația țițeiului WTI (West Texas Intermediate), a crescut brusc cu peste 9% la 49 de dolari pe baril și a fost urmată de încă o creștere, la peste 50 de dolari pe baril. Ce va urma? Încă este dificil de estimat cu precizie, însă putem extrage două scenarii posibile pe care le vom analiza în cele ce urmează.

Ultima șansă pentru credibilitatea OPEC

Încă de la începutul acestui an am putut asista la un fenomen destul de straniu: pe măsură ce cotația barilului de țiței scădea, se întețeau „vocile” unor țări producătoare care încercau sa stopeze declinul. Cum anume? Simplu: împrumutând un mecanism folosit de multe ori în trecut, cu succes, de reprezentanții băncilor centrale: „verbal interventions”. Cu alte cuvinte, transmiterea unor mesaje adresate celor care au împins cotația într-un sens sau în altul cum că va exista și reversul medaliei. Membrii OPEC, dar nu numai, încă din primăvară au lansat o serie de astfel de mesaje: ba că producția va fi redusă în urma acelei întâlniri de la Doha, ba că la întâlnirea din iunie de la Viena, ba că Rusia împreună cu Venezuela și alte state au căzut la pace să militeze împreună pentru reducerea producției (fapt infirmat apoi de oficialii de la Kremlin). Scopul a fost atins aproape de fiecare dată, însă doar pe termen scurt, cotația cedând apoi câștigul realizat în urma informațiilor aruncate în piață.

Elementele principale ale acordului

– este prima decizie de reducere a producției de țiței din ultimii 8 ani;
 înțelegerea include și țări non-OPEC, precum Rusia;
– reducerea cartelului va fi de 1,2 mil. bpz, din ianuarie 2017;
 echivalentul unei scăderi de 4,5% din producția curentă, până la 32,5 mil. bpz;
 – sunt exceptate Libia și Nigeria, însă Irak-ului i se impune plafon;
 Iranului i se va permite majorarea producției până la nivelul de 3,8 mil. bpz;
 – Arabia Saudita a acceptat reducerea cu 486.000 bpz și este și pierde cel mai mult din cotă prin acest acord;
 Rusia acceptă să își reducă producția cu 300.000 bpz;
– În total, pentru țările non-membre OPEC, reducerea va fi de 600.000 de barili pe zi.

Chiar și dacă la întâlnirea de la Alger, din septembrie, mesajul oficial a fost unul destul de încrezător, au existat totuși apoi două runde de negocieri la Viena, la nivel de experți ai țărilor membre OPEC, soldate cu rezultate nule, cea mai recentă având loc pe 28 noiembrie. Un set mai mult decât suficient de motive pentru ca încrederea din piețe în ceea ce privește eficacitatea acestor ședințe să ajungă la cote minime și, de asemenea, credibilitatea cartelului OPEC să tindă spre minim. La limită putem spune că, în cazul în care nu s-ar fi ajuns la un acord, OPEC-ul ar fi ajuns o entitate inutilă. A fost ultima șansă pentru menținerea credibilității, motiv pentru care mă întreb dacă nu cumva acest acord a fost scos cu forcepsul: „de fapt, nu contează ce o să se întâmple în realitate, în lunile următoare, este musai să venim în public cu un acord. Bun, rău, fezabil sau nu, nu mai contează”.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament