Piața forței de muncă reprezintă un barometru al dinamicii macroeconomice a unui stat, oferind indicii prețioase cu privire la tendințele de dezvoltare economică a acestuia, tendințele de distribuție a resurselor sau polarizarea valorii adăugate. Dincolo de indicatorul macroeconomic direct furnizat de analiza pieței muncii (rata șomajului), o abordare aprofundată a subiectului poate releva informații cu privire la disparitățile regionale de dezvoltare, sectoarele strategice care concentrează cea mai mare parte a forței de muncă, industriile care au cea mai ridicată productivitate, dezechilibrele între cererea și oferta de forță de muncă (ce pot constitui input pentru proiectarea strategiilor în domeniul educațional și al învățământului), tendințele de migrare, îmbătrânire a populației etc. Prezentul studiu reprezintă o analiză aprofundată a dinamicii pieței muncii din România, care scoate în evidență o serie de realități ale contextului macroeconomic național. Astfel, din analiza realizată rezultă o tendință generală de creștere a pieței muncii, ca dinamică, diversitate și complexitate, însă în egală măsură rezultă și permanentizarea unor puncte slabe și amenințări în ceea ce privește perspectivele de evoluție ale pieței muncii din România: polarizarea forței de muncă active în jurul capitalei, existența unor decalaje semnificative de competitivitate între regiuni, tendință de specializare în industrii cu valoare adăugată scăzută și nivel de productivitate redus, restrângerea numărului de specialiști etc. Cele mai importante rezultate ale analizei întreprinse de echipa PIAROM sunt prezentate în continuare într-o formă sintetică, argumentele fiind prezentate pe larg în cadrul studiului.
Principalii parametri care definesc structura generală a forței de muncă din România în anul 2017 relevă o dinamică importantă a pieței forței de muncă, concomitent cu o evoluție diferențiată la nivel regional:
Cu toate că, la data de 01.10.2017, numărul de contracte individuale de muncă cu normă întreagă ajunsese la cca 5,2 milioane, România se află în continuare printre țările europene cu cea mai mică acoperire a populației active cu contracte de muncă, respectiv 62,14%, în condițiile în care media europeană a indicatorului este de 84,6%.

  • Cca 27% din contractele de muncă încheiate la nivel național (1,4 milioane) sunt înregistrate în regiunea București-Ilfov, ceea ce confirmă statutul de metropolă în devenire a municipiului București, respectiv de zonă metropolitană a județului Ilfov, în care sunt concentrate majoritatea resurselor la nivel național.
  •  Alte 16,5% din contractele de muncă încheiate la nivel național, respectiv 860 mii, sunt înregistrate în 4 județe caracterizate printr-un nivel ridicat de dezvoltare economică (Cluj, Timiș, Brașov și Prahova), în timp ce la polul opus se află 5 județe (Mehedinți, Giurgiu, Călărași, Ialomița și Covasna) care cumulează mai puțin de 3,5% (177,5 mii) din totalul contractelor de muncă.
  • În perioada 2016-2017, cea mai accentuată dinamică a numărului de contracte de muncă s-a înregistrat în județele Argeș (+7,99%) și Dolj (+9,04%), în principal pe fondul dezvoltării accelerate a industriei fabricării de autovehicule și a componentelor pentru acestea.
  • În ceea ce privește structura generală a forței de muncă: pe fondul creșterii costurilor salariale și al majorărilor repetate ale salariului minim, perioada 2016-2017 a adus o încetinire a ritmului de creștere a ponderii muncitorilor necalificați în total forță de muncă (de la 15,10% la 15,20%), spre deosebire de perioada 2015-2016, când creșterea a fost mult mai accentuată (de la 14,12% la 15,10%). Cu toate acestea, România se caracterizează în continuare printr-o pondere relativ ridicată a lucrătorilor necalificați în total angajați, urmare a faptului că industria prelucrătoare se concentrează, cu precădere, în domenii industriale cu productivitate scăzută și cerințe reduse de calificare a forței de muncă. Un exemplu reprezentativ în acest sens îl constituie structura economică a 3 județe care înregistrează cea mai ridicată pondere a muncitorilor necalificați în total personal: Bistrița-Năsăud (28,30%), Bihor (24,14%) și Maramureș (24,06).
  • O altă caracteristică generală a forței de muncă este ponderea ridicată a lucrătorilor în domeniul serviciilor în total angajați (15,97%), pe fondul detașării comerțului ca fiind a doua ramură a economiei prin prisma numărului de contracte de muncă, după industria prelucrătoare. Existența unor județe în care ponderea lucrătorilor în domeniul serviciilor depășește cu mult media națională, cum ar fi Vaslui, Bacău sau Teleorman, unde acest indicator depășește 21%, se explică, pe de o parte, prin nivelul redus de dezvoltare a industriei prelucrătoare și implicit prin lipsa personalului direct productiv, iar pe de altă parte, prin prezența mai ridicată a comerțului tradițional, caracterizat prin valori mai reduse ale productivității muncii.
  • Județul Argeș este lider național în ceea ce privește munca calificată: 20,20% dintre salariați sunt muncitori calificați și asimilați, în timp ce alți 20,12% sunt operatori la instalații și mașini sau asamblori de mașini și echipamente.
  • Cea mai mare concentrare de specialiști în diverse domenii de activitate se află în județele Cluj (25,87%), Iași (25,36%) și București (25,10%). Elementul pe care cele trei județe îl au în comun este reprezentat de faptul că la nivelul acestora se găsesc cele mai prestigioase centre academice de învățământ superior din țară, conturându-se o corelație între prezența și performanța centrelor academice și numărul de specialiști în diverse domenii de activitate existent pe piața muncii.

TABEL 1TABEL2

privind dinamica pieței muncii la nivelul principalelor industrii angajatoare din România în perioada 2016-2017

Coroborând informațiile privind structura generală a forței de muncă și subliniind în mod deosebit ultimele două caracteristici, constatăm faptul că există o legătură puternică între regiunile cu activitate industrială competitivă și numărul de muncitori calificați. De asemenea, principalele centre universitare din țară determină concentrarea specialiștilor în diverse domenii de activitate. Tendințele sunt firești, cu mențiunea că este îngrijorător faptul că doar într-un singur județ al țării există peste 20% din forța de muncă activă formată din muncitori calificați. Un învățământ profesional bine conturat și susținut în mod corespunzător ar putea consolida categoria profesională a muncitorilor calificați, care în esență contribuie în mod semnificativ la menținerea clasei sociale de mijloc. Alte elemente specifice relaționate cu specializarea forței de muncă sunt prezentate în continuare.

  • La nivelul sectorului privat, în perioada 2016-2017, cea mai mare dinamică a numărului de contracte de muncă au avut-o firmele înregistrate în sectoarele comerț (+7,36%), transport și depozitare (+7,55%) și hoteluri și restaurante (+16,19%).
  • Industria prelucrătoare, respectiv principalul sector angajator din România, a înregistrat la nivelul perioadei analizate o creștere a numărului de contracte de muncă cu 1,63%. De altfel, conform Eurostat, România se află în continuare printre țările cu cel mai mare număr de angajați din industria prelucrătoare din Uniunea Europeană, cu 1.235.000 de angajați din cei cca 29.900.000 de angajați din acest sector la nivelul Uniunii Europene.
  • Structura principalelor activități economice angajatoare (coduri CAEN) arată că, deși industria prelucrătoare este, după cum s-a precizat, principalul sector ca număr de salariați, între primele 7 coduri CAEN angajatoare din România nu se regăsește niciunul din industria prelucrătoare.
  • De asemenea, dintre activitățile economice definite în Strategia de competitivitate a României ca având un rol economic important și influență asupra ocupării, doar 2 coduri CAEN, aparținând industriei mobilei și celei textile, se regăsesc între primele 20 de coduri CAEN angajatoare, ceea ce reflectă o anumită contradicție între rolul asumat de industrii cu influență asupra ocupării și realitatea de fapt.
  • În dinamică, dintre primele 10 sectoare angajatoare, doar 2 au cunoscut reduceri ale numărului de contracte de muncă în perioada 2016-2017, respectiv activitățile de protecție și gardă (-0,59%) și fabricarea altor articole de îmbrăcăminte (-5,8%), prin urmare sectoare economice caracterizate printr-o pondere majoritară a muncii necalificate.
  • Cea mai importantă creștere a numărului de contracte de muncă (+19.309, respectiv +16,62%) s-a înregistrat în sectorul serviciilor de administrație publică generală, sector care include, printre altele, serviciile de administrație a organelor executive și legislative centrale, regionale și locale, dar și administrarea și supravegherea operațiunilor fiscale. Luând în considerare și faptul că perioada 2015-2016 a adus, de asemenea, o majorare cu 10.509 (+9,95%) a numărului de contracte de muncă, constatăm o tendință constantă de creștere a numărului de salariați la nivelul acestui sector.
  • Cea de-a doua activitate economică ca dinamică la nivel național (+18,92%, respectiv +13.493 contracte de muncă) este industria restaurantelor. În opinia PIAROM, această evoluție spectaculoasă se datorează doar parțial dezvoltării sectorului de activitate și mai degrabă convertirii unui număr de CIM cu durată parțială în CIM cu normă întreagă, în contextul modificărilor de legislație fiscală. În aceeași situație se află și alte 3 coduri CAEN situate între primele 15 ca dinamică la nivel național, unde creșterile procentuale ale numărului de contracte de muncă au fost chiar mai spectaculoase, respectiv: transporturi cu taxiuri (+81,13%, 5.887 CIM), coafură și alte activități de înfrumusețare (+41,87%, +4.929 CIM) și baruri și alte activități de servire a băuturilor (+20,33%, +4.533 CIM).
  • Pe de altă parte, perioada 2016-2017 a adus și reduceri ale numărului de CIM la nivelul unor activități economice, cu precizarea că aceste reduceri nu au fost atât de semnificative ca și majorările și au afectat doar anumite sectoare, preponderent acelea în care munca necalificată are ponderea majoritară, dar și sectorul construcțiilor (lucrările de geniu civil). Prin urmare, cauzele principale ale acestor reduceri pot fi identificate ca fiind, pe de o parte, creșterea costurilor salariale ca urmare a majorărilor succesive ale salariului minim, iar pe de altă parte, volumul mai redus al investițiilor în infrastructură.
  • În contextul dinamicii sectoarelor comerț și transporturi, primele 4 ocupații angajatoare la data de 01.10.2017 corespund, pe de o parte, șoferilor de autocamion/mașini de mare tonaj (151.934 CIM) și șoferilor de autoturisme și camionete (105.226 CIM) și, pe de altă parte, lucrătorilor comerciali (143.157 CIM) și vânzătorilor (142.696 CIM).
  • Între primele 10 ocupații angajatoare se regăsesc doar 3 din sectorul productiv, însă toate din zona de muncă necalificată: muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor (96.299 CIM), muncitor necalificat în industria confecțiilor (94.556 CIM) și muncitor necalificat la demolarea clădirilor, căptușeli zidărie, plăci mozaic, faianță, gresie, parchet (10.864 CIM).
  • Tot în ceea ce privește munca necalificată, un număr mare de salariați (85.416 CIM) au ocupația de manipulant mărfuri, ceea ce confirmă dezvoltarea accelerată, din ultimii ani, a sectorului de transport-logistică-depozitare.
  •  În contextul evoluțiilor descrise anterior, o serie de ocupații au cunoscut în perioada 2016-2017 reduceri ale numărului de CIM, preponderent în industria textilă și în cea de construcții: muncitor necalificat în industria confecțiilor (-4.916 CIM, -4,94%), confecționer-asamblor articole din textile (-2.162 CIM, -5,67%), operator confecționer industrial îmbrăcăminte din țesături, tricotaje, materiale sintetice (-1.658 CIM, -7,19%) și muncitor necalificat la întreținerea de drumuri, șosele, poduri, baraje – (-1.395 CIM, – 7,70%).TABEL3

    privind dinamica pieței muncii la nivelul principalelor industrii angajatoare din România în perioada 2016-2017
    privind dinamica pieței muncii la nivelul principalelor industrii angajatoare din România în perioada 2016-2017

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament