Ideile pe care voi încerca să le prezint mai jos sunt inspirate de inițiativa meritorie a revistei Economistul de a deschide o dezbatere pe tema modelului economic românesc. Dezbaterea o consider binevenită nu numai pentru că în ultimele trei decenii nu s-a concretizat nimic în direcția elaborării unui posibil model, dar și pentru că suntem într-un moment de mari schimbări ale cadrului geo-economic cu implicații asupra oricărei economii naționale.
Pentru cei care m-au onorat cu atenția pe care mi-au acordat-o pe parcursul anilor, este cunoscută preocuparea mea declarată public pentru această temă. Am susținut ideea necesității unei viziuni sintetice și globale asupra dezvoltării economiei prin conceperea unui model ce ar fi putut lua forma unei strategii pe termen mediu și lung sau chiar a unui proiect de țară cu condiția ca acestea să fi fost și concretizate nu doar – așa cum s-a întâmplat – rămase la stadiul de document.
Lumea, fie ea internațională sau românească, a evoluat însă extrem de rapid și de impredictibil, ceea ce mă determină ca acum să am unele semne de întrebare asupra unor elemente pe care inițial le consideram certitudini. Sper ca prin contribuțiile din dezbatere să obțin răspuns la următoarea întrebarea pe care mi-o pun:
În actualele condiții, un model economic românesc mai este necesar sau chiar posibil?
Pentru înțelegerea sensului întrebării este necesar să subliniez că fac o clară delimitare între „model de creștere economică” și „model economic național (în speță românesc)”. Ar putea apărea ca o precizare superfluă dat fiind că deosebirea dintre creștere economică și dezvoltare economică este deja bine cunoscută, dar se remarcă în intervențiile publicate până în prezent accentele puse exclusiv pe caracteristicile modelului de creștere (vezi Economistul nr. 3 din martie 2018, pag. 26-34: „Modelul economic românesc”). Acestea reprezintă opțiuni sau soluții de reformare sau dezvoltare/modernizare a unor motoare de creștere cu scopul de a ridica rata de creștere a economiei, adică variația pozitivă a producerii de bunuri și servicii măsurată prin produsul intern brut.
Sunt idei și contribuții extrem de bine fundamentate ce ar reprezenta cu siguranță soluții eficiente de creștere a economiei dar abordarea modelului economiei românești cere, după părerea mea, o schemă conceptuală diferită.
Conceptul de „model economic (la nivel național)” a fost elaborat de către Organizația Națiunilor Unite odată cu declanșarea Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. Astfel, „modelul este definit ca schemă principială de realizare a unui cadru care să permită progresul națiunii și îmbunătățirea calității vieții. Este un cadru de referință pentru elaborarea politicilor de dezvoltare și creștere economică. Scopul său este îmbunătățirea situației economice și a condițiilor de muncă, accesul nelimitat la educație și sănătate, asigurare protecției mediului înconjurător”. (UN Resolution 2029/1966).

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament