GAZUL NATURAL – CRUCIAL pentru tranziția energetică

Date:

Un sistem energetic puternic, stabil, și sustenabil în același timp, atrage după sine securitate energetică, iar pentru România acest deziderat, al furnizorului de securitate energetică în regiune, poate fi transformat în realitate. Pentru a fi cu un pas mai aproape de această realizare, liberalizarea pieței de energie reprezintă o condiție sine qua non. Cu toate acestea, liberalizarea trebuie să vină și cu mecanisme de piață funcționale, cu intervenții administrative minime. Un mediu de afaceri transparent și guvernat de principii concurențiale loiale care încurajează competitivitatea actorilor pe piață poate atrage necesarul de investiții pentru țară. Pentru dezvoltarea și promovarea unei economii concurențiale, transparența în afaceri și responsabilitatea rămân elemente esențiale.

Cu o producție anuală de 11,8 mld. mc în 2017, România este cel mai important producător de gaze naturale din Europa de Est și al doilea producător la nivelul Uniunii Europene. Securitatea aprovizionării cu gaze naturale a României depinde, pe termen lung, de dezvoltarea resurselor interne. Astfel, țara noastră poate deveni principalul producător de gaze naturale din întreaga Uniune Europeană odată cu demararea exploatării zăcămintelor din Marea Neagră descoperite la o adâncime de 2 kilometri, estimările indicând peste 200 de miliarde de metri cubi de gaze.

Începând cu 1 iulie 2020, prețul gazelor naturale nu a fost mai fost reglementat, piața fiind astfel liberalizată, iar obligația de tranzacționare pe piețele centralizate a fost înlocuită cu una de ofertare, implementată prin legislația secundară sub forma unui program de tip „gas release”. În ansamblu, inițiativa a fost una potrivită pentru a ne alinia la Uniunea Europeană şi un pas important înainte, întrucât dezbaterile legate de nivelul de pregătire al pieței și al soluțiilor propuse pentru funcționarea acesteia se impuneau a fi concretizate și integrate din punct de vedere legislativ.

Programul de ofertare de tip „gas release”, un mecanism în esență pozitiv, menit a crea lichiditate în piață și referințe reale de preț, ridică, însă, o serie de probleme și creează distorsiuni în piață, dat fiind modul în care acesta a fost reglementat de ANRE. Printre cele mai problematice aspecte ale acestui program se numără impunerea unui preț de pornire pentru licitații de către reglementator, prin raportare la media ponderată a prețurilor tranzacțiilor efectuate într-o anumită perioadă anterioară. Perioada de raportare diferă de la o categorie de producători la alta, în funcție de producția totală înregistrată în anul anterior. Impunerea unui mecanism de formare a prețului este o măsură profund neconcurențială, în prezent acest mecanism ținând prețurile din România, în mod artificial, la un nivel foarte mic comparativ cu prețurile din regiune (au fost înregistrate diferențe de 10-15 lei/MWh între prețurile practicate pe BRM și cele aferente tranzacțiilor de pe CEGH).

Această diferență este datorată și faptului că primul preț astfel impus de ANRE a fost raportat la CEGH și s-a suprapus cu începutul crizei sanitare la nivel mondial, perioadă în care prețurile gazelor erau scăzute în regiune din cauza scăderii bruște a cererii. Deși, ulterior, prețurile la nivel regional și-au revenit, mecanismul de impunere a prețurilor din România a rămas raportat la valorile inițiale scăzute, menținând prețurile de vânzare la un nivel scăzut, în mod artificial. Astfel, au fost încurajate exporturile de gaze în ultimele luni, furnizorii și traderii fiind motivați să cumpere gaze ieftine din România și să le vândă acolo unde prețurile sunt mai competitive.
Având în vedere tendințele de export stimulate de prețuri menținute scăzute într-o manieră artificială, când vor veni temperaturi scăzute și consumul va crește, gazul produs la nivel local va fi greu de găsit și, prin urmare, consumul local ar fi acoperit de gazul importat, la un preț mai mare. O astfel de situație dăunătoare consumatorilor români ar putea fi evitată prin implementarea de mecanisme funcționale de piață și o intervenție cât mai redusă din partea autorității de reglementare.

Un alt aspect negativ al obligației de ofertare este cota procentuală de 40% din nivelul total de producție, impusă a fi ofertată prin programul de tip „gas release”. Un astfel de nivel, date fiind particularitățile industriei petroliere din România, nu ar trebui să depășească 30% din nivelul total de producție, iar acest procent ar trebui să excludă consumurile tehnologice și cele proprii utilizate în activitatea de producție. Merită menționat faptul că toate programele similare implementate în trecut în alte state membre ale Uniunii Europene au avut un nivel sub 10% comparativ cu acele piețe.
Pentru o țară cu specificul României în ceea ce privește producția de gaze naturale, caracterizată de câmpuri mature și costuri asociate de producție ridicate, liberalizarea pieței trebuie să fie însoțită de măsuri predictibile de stimulare a producției, în vederea asigurării securității de aprovizionare. Astfel, programul de ofertare de gaze naturale ar trebui îmbunătățit, pentru aplicarea sa limitată în timp și, ulterior, piața ar trebui lăsată să funcționeze liber, fără intervenții administrative din partea autorității de reglementare, ceea ce va crea cel mai bun climat pentru participanții la piață și consumatorii finali.

Gazul natural este crucial în atingerea obiectivelor stabilite pentru tranziția energetică europeană din care România face parte. În acest sens, cadrul legislativ național care intră sub incidența Pactului Ecologic European ar trebui să fie bine definit în perioada următoare, pentru ca mediul de afaceri să se poată adapta în timp util. Documentele strategice în acest sens, precum Strategia Energetică a României pentru 2020-2030, cu perspectiva anului 2050 și Planul Național de Redresare și Reziliență, va trebui concretizate. De asemenea, este important ca foaia de parcurs a Planului Național Integrat pentru Energie și Schimbări Climatice să fie definită cât mai curând. Mai mult, este necesar ca proiectele de eficiență energetică să fie stimulate, acestea având beneficii substanțiale în atingerea obiectivelor Pactului Ecologic European prin reducerea consumului de energie.

Gazul, unul dintre activele majore ale României, poate contribui semnificativ la reducerea amprentei de CO2 a transporturilor, precum și a segmentului industrial din România. Reducerea amprentei de CO2 poate fi intensificată atunci când este combinată cu biogaz. Gazul natural comprimat (GNC) și gazul natural lichefiat (GNL) cu un mix de biogaz contribuie semnificativ la atingerea obiectivelor, dar sunt puțin tratate astăzi în reglementările existente. De asemenea, în vederea viitoarelor proiecte de dezvoltarea a sectorului energetic, vor fi necesare finanțări. Există șansa ca proiectele sustenabile să avanseze mai eficient în măsura în care va exista o corelare între acestea și fondurile europene. Cu toate acestea, pentru reducerea impactului sectorului transporturilor asupra mediului, creșterea eficienței transportului și încurajarea creșterii economice în sectorul combustibililor alternativi, România trebuie să se bazeze pe un mix energetic, inclusiv pe hidrogen. Și de această dată va fi necesar un cadru de reglementare aplicabil pentru toate etapele dezvoltării infrastructurilor și de coerența măsurilor care se succed întocmai pentru a permite realizarea acestor obiective cheie. n

 

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Indicele de brevete 2023: Inventatorii români contribuie la invențiile din domeniul IT din Europa

Oficiul European de Brevete a primit în total 199.275...

Grandma’s Delights: o poveste gustoasă a autenticității și sustenabilității (video)

În 2018, Theodora și Teodor Niculescu au pus bazele...

Colliers: Turismul local a avut un an foarte bun în 2023

Reziliența pieței hoteliere românești din ultimii ani atrage un...