Numărul de persoane mediu angajate pe companie

România: 582 angajați;
Media UniunII Europene: 174 angajați;

Cifra de afaceri pe angajat:

România: 0,12 milioane EURO;
Media Uniunii Europene: 2,32 milioane EURO

Guvernarea actuală este concentrată puternic pe cererea agregată și pe venituri. Aplică otova directivele lui Keynes, care a contrazis cele mai elementare lecții de economie: pentru o creștere economică sustenabilă, nu consumul trebuie stimulat, ci producția. Consecințele sunt evidente: inflație și deficit comercial cu fiecare procent suplimentar anunțat cu mare aplomb științific de cei de la putere.

Absurditatea modelului economic promovat în ultimii ani este ușor vizibilă: în paralel cu stimularea consumului (prin salariul minim, dinamica salariilor în sectorul bugetar), guvernul lovește prin taxe și suprataxe sectorul de producție. Un exemplu la îndemână este cel al gazelor naturale (producție, distribuție, comercializare). Suprataxarea (2% pe cifra de afaceri) vine la pachet cu plafonarea prețului gazelor pentru consumatorii casnici (40% din piața gazelor, în momentul de față). Motivată de creșterea „nesimțită” a prețului (prezumția de lăcomie a celor din sector răzbate prin fiecare articol din ordonanță) dar și de populismul din spatele grijii bine disimulate pentru cel sărac și incapabil să facă față costurilor din factură (în prezent, prin creșterea salariului minim, sub 5% din consumatori ar mai avea această vulnerabilitate).

Succesul unui astfel de demers depinde foarte mult de starea reală a sectorului. Stare care nu a fost relevată niciodată în prealabil de guvern. Guvern care de ani buni refuză, prin institutul său de statistică, să pună la dispoziția publicului larg datele cu privire la sectorul de gaze (pe Eurostat datele lipsesc cu desăvârșire, cu foarte mici excepții).

Este sectorul gazelor unul de succes? O vacă de muls? Un câine care nu va pleca de la măcelărie de prea mult bine pe aici? Discutabil. Datele arată câteva lucruri contradictorii. În primul rând vorbim de o cifră de afaceri în sectorul producției de gaze care mai degrabă stagnează de la an la an, fără oscilații prea mari: în 2008 cifra de afaceri era de 917 milioane euro, în 2017 a ajuns la doar 1.040,2 milioane euro (1,3% din total cifră de afaceri la nivelul UE). Prin prisma acestui indicator, România are o poziție, mai degrabă, marginală la nivelul UE decât un jucător important în materie de producție (avem resurse importante la care preferăm să ne uităm decât să le exploatăm și să le introducem în piață, dându-le valoare economică). O taxă pe cifra de afaceri în domeniul producției de gaze ajută la dinamizarea vânzărilor în sector? Cu siguranță nu.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament