Soarta hidrocarburilor în pandemie

Date:

Molima care bântuie omenirea de ceva vreme a trecut pe plan secundar multe din prioritățile social-economice, punând, la ordinea zilei un singur obiectiv – salvarea vieții oamenilor. Combaterea suspectului COVID-19 a devenit, pentru moment, o stringență exasperantă. Organizațiile internaționale, guvernele, agenții economici, populația s-au concentrat exclusiv pe acest obiectiv. Dar viața social-economică își impune drepturile. Stagnarea producției de bunuri materiale și spirituale este insuportabilă. Necesitatea reluării activității, pentru a furniza consumatorilor asemenea bunuri, pentru a asigura locuri de muncă,adică mijloace de existență locuitorilor, devine imperativă.

Această necesitate se manifestă și în sectorul energetic. După ce, anterior, stabiliseră ca, timp de doi ani, să-și reducă producția de țiței cu 7.700.000 barili/zi, la 3 decembrie 2020, reprezentanții OPEC și ai încă nouă țări independente asociate, printre care și Rusia, au convenit ca, începând de la 1 ianuarie 2021, să sporească producția cu 500.000 barili pe zi, urmând ca problema limitărilor să fie examinată lunar. Propunerea inițială de sporire a fost de 2.000.000 barili/zi, dar, întrucât unele țări (Kazahstan, Emiratele Arabe Unite ș.a.) nu au mai vrut să accepte limitarea producției, s-a ajuns la compromisul menționat (vezi „Vedomosti”, din 4 decembrie 2020). Spre deosebire de Arabia Saudită sau Rusia, care dețin importante rezerve valutare și își pot permite restrângerea producției pe perioade mai lungi, situația economică a altor țări depinde în mare măsură de cantitatea de țiței extras și vândut, așa că acestea s-au opus continuării limitărilor. Din mai 2020 și până la data adoptării noii hotărâri, țările OPEC+ și-au redus producția cu 7.700.000 barili/zi, urmând, deci, ca, de la 1 ianuarie 2021, să și-o reducă doar cu 7.200.000 barili.

Pe măsură ce economia mondială își revine după șocul pandemiei, cererea de produse petroliere începe să crească pretutindeni. Atât țările membre ale OPEC, cât și altele producătoare de țiței, printre care SUA, Canada și Brazilia, își exprimă intenția de a-și spori producția. Norvegia are în vedere o sporire cu 400.000 barili/zi și, din a doua parte a anului, cu încă 300.000 barili/zi. Scăpând de sancțiunile americane, Iranul și-ar putea spori, și el, producția, de la 300.000 barili/zi la 2.000.000 barili/zi.

Pentru Rusia, sporirea producției de țiței creează noi perspective de export și, implicit, de sporire a veniturilor. La începutul lunii decembrie 2020, prețul barilului de țiței la bursele internaționale era de 40-42 dolari, așa că, din 100-150.000 barili/zi care îi revin Rusiei din cota parte de sporire a producției globale cu 500.000 barili/zi, s-ar putea obține un venit notabil („Moskovskii Komsomoleț”, din 3 decembrie 2020). Desigur, inundarea pieței mondiale cu o calitate de 2-3 milioane barili/zi de țiței poate duce la o scădere a prețului acestuia, dar, potrivit estimărilor moscovite, în următorii 5 ani, cererea de produse petroliere va spori cu 1 la sută și abia după aceea va surveni o scădere anuală de 0,1 la sută. Totuși, unele agenții internaționale estimează că, în perioada următoare, va avea loc o creștere constantă a cererii de țiței și, implicit, a prețului lui. De la 40-42 dolari/baril, cât este în prezent, s-ar putea ajunge la 43 dolari/baril, în 2021, la 24 dolari/baril, în 2022, și la 45 dolari /baril, în 2023.

Totodată, continuă concurența pentru acapararea piețelor de desfacere. În timp ce Rusia și-a respectat angajamentele de reducere a producției petroliere, convenite cu OPEC, diminuând cu 15 la sută cantitățile exportate, concurenții săi din OPEC, în speță Arabia Saudită, prin scăderea prețului pentru anumiți clienți, printre care și China, încearcă să ocupe nișe din piața externă a Rusiei. Intenția Norvegiei de a-și spori producția de
țiței nu afectează înțelegerea convenită cu OPEC, deoarece ea nu este membră a OPEC, dar îngreunează desfacerea produselor rusești în țările europene.

Reiese, și din cele de mai sus că, pentru a se face față pierderilor produse sectorului energetic de COVID-19, sunt date uitării cerințele protejării mediului înconjurător. Pentru a-și salva afacerile, producătorii de țiței, considerat un factor poluant de primă mână, nu pot să țină seamă de comandamente ecologice. Administrația Donald Trump a SUA și, chiar dacă nu explicit, și alte oficialități, printre care cele ale Rusiei, și-au manifestat rezerve în ce privește problematica ecologică.

Percepțiile și pozițiile Rusiei în materie diferă, de pildă, sensibil de cele ale Uniunii Europene. Modalitățile de protejare a mediului înconjurător, inclusiv cele privind reducerea consumului de hidrocarburi și a emisiilor de gaze poluante, nu sunt văzute cu aceiași ochi la Moscova și Bruxelles. În timp ce UE preconizează sancționarea severă a poluatorilor și reglementarea transfrontalieră a problemelor legate de emisiile de gaze în atmosferă, Rusia pune accentul pe proiectele de absorbție a emisiilor prin extinderea spațiilor verzi și o strategie forestieră adecvată. Este larg răspândită, în Rusia, convingerea că trebui profitat, acum și cât se mai poate, de pe urma bogățiilor minerale existente, țara având la dispoziție uriașe suprafețe forestiere și spații verzi pentru anihilarea efectelor nocive asupra mediului („Pravda”, din 23 noiembrie 2020).

Departe de marile companii energetice rusești ideea de a reduce extracția de țiței și de a pune la punct tehnologii de utilizare a surselor regenerabile de energie. Pe moment, exportatorii ruși nu sunt interesați în „revoluția verde”. Impozitul instituit de către UE pe importul unor produse petroliere este de natură să le diminueze sensibil veniturile, aducându-le pierderi de 2,8-6 miliarde dolari, anual. Dar dacă, pentru UE, problematica ecologică oferă, în prezent, o oportunitate în vederea restructurării tehnologiilor industriale, pentru Rusia, ea constituie o povară suplimentară în spinarea economiei, un obstacol în calea exportului de hidrocarburi.

Prin reprezentanții săi, mediul de afaceri din Rusia s-a pronunțat împotriva semnării Acordului de la Paris, susținând că Rusia a îndeplinit, deja, angajamentele de reducere a emisiilor de gaze nocive. Dar îndeplinirea sarcinii trasate de către guvernul de la Moscova, de a se ajunge la o reducere cu 70 la sută a emisiilor față de nivelul anului 1990, nu rezolvă problema, deoarece anul de referință 1990 nu poate constitui un termen de comparație credibil deoarece, ca urmare a evenimentelor politice din perioada respectivă, activitatea economică, producția industrială și, implicit, emisiile de gaze poluante se aflau la un nivel foarte scăzut.

Observatorii ruși consideră că impunerea de limite și de sancțiuni internaționale contravine acordurilor existente, obstrucționând concurența energetică loială pe plan internațional. Reprezentanții sectorului energetic susțin că reglementările propuse de UE urmăresc să favorizeze orientările tehnologice occidentale, să stimuleze producătorii de automobile electrice, panouri solare, dispozitive eoliene și alte asemenea generatoare de energie „verde”. Președintele Comitetului pentru Energetică din cadrul Dumei de Stat, Pavel Zavalnîi, a declarat că ar fi bine ca tematica ecologică să nu fie politizată și ca introducerea sancțiunilor internaționale pentru agenții poluatori să nu fie utilizată ca instrument de protecționism și discriminare în plan economic. Considerând că impozitele inițiate de UE contravin normelor Organizației Mondiale a Comerțului privind cooperarea economică, ministerul dezvoltării economice moscovit intenționează să tranșeze în instanță această problemă sau să adopte măsuri restrictive similare față de partenerii europeni.

Conferința internațională organizată la Moscova de către centrul de cercetări Skolkovo și reprezentanți ai UE a dat posibilitate vicepreședintelui Comisiei Europene, Frans Timmermans, coordonatorul programului „Cursul verde european”, să expună strategia prin care UE dorește să ajungă la o neutralizare a efectului combustibililor fosili până în anul 2025. Autoritățile moscovite își arată disponibilitatea pentru aplicarea unor asemenea măsuri, dar, deocamdată, nu sunt de acord cu introducerea sistemului de plată pentru excesul de emisii de gaze nocive în atmosferă decât în Extremul Orient, în regiunea insulei Sahalin. Ele pun accentul pe rezultatele pozitive privind echilibrarea energetică obținută prin reducerea consumului de cărbune și țiței și utilizarea pe scară largă a gazelor naturale, energiei atomice și hidroelectrice.

Există, însă, în Rusia, politicieni convinși că guvernanții nu tratează cu seriozitate problema protejării mediului. Între alții, Anatolii Ciubais, fost președinte al concernului de stat Rosnano, susține că atât timp cât la conducere se află conservatori care consideră că proiectele ecologice ale Uniunii Europene sunt îndreptate împotriva Rusiei, nu vor putea fi înfăptuite măsuri eficiente de reducere a poluării. În opinia sa, ignorarea de către autoritățile ruse a importanței problematicii ecologice este de natură să pună Rusia în afara concurenței mondiale vizând crearea unei noi sfere tehnologice („Kommersant”, nr. 222, din 3 decembrie 2020). Oricum, vrând-nevrând, pentru a putea continua exportul de țiței în țările UE, companiile rusești va trebui să țină seamă de „cursul verde” adoptat de Comisia Europeană și să respecte reglementările privind protecția mediului sau să-și caute alte piețe de desfacere mai profitabile.

La ședința din 2 decembrie 2020 a Comitetului Guvernamental pentru Politica Ecologică, ministrul economiei, Maksim Reșetnikov, a subliniat că decarbonizarea și reducerea emisiilor nocive reprezintă doi din factorii de bază ai dezvoltării exportului rusesc și a expus, în acest sens, un plan de măsuri ecologice. Urmează să fie promulgat un proiect de lege privind diminuarea emisiilor de gaze nocive până în anul 2030. În luna martie 2020, a fost elaborată strategia privind reducerea emisiilor de gaze până în anul 2050, punându-se accentul pe economia consumului de combustibili fosili și pe dezvoltarea sectorului forestier. Dar, dacă, datorită crizei provocate de COVID-19, la consumul de combustibil s-au putut face economii, dezvoltarea sectorului forestier stagnează din cauza tăierilor masive și a numeroaselor incendii produse de arșiță sau de mâna oamenilor.

Anomaliile climatice (secetă, incendii, inundații, cicloane, furtuni de nisip etc.) datorate încălzirii globale provoacă, anual, Rusiei pierderi economice de 30-60 miliarde ruble. Plecând de la faptul că ritmul încălzirii mediului, în Rusia, este de 2,5 ori mai accelerat decât media pe planetă, ministerul rus al dezvoltării economice a prezentat, recent, Dumei de Stat un proiect de lege vizând adaptarea economiei la schimbările climatice. În ce privește emisiile în atmosferă, Rusia se află pe locul 4 al clasamentului de profil, în fața sa aflându-se China, SUA și India. Dar companiile rusești sunt mai afectate de „impozitul verde” pentru că, în timp ce alte țări exportă cu precădere produse având un înalt grad de prelucrare, Rusia exportă țiței gaze, metale și îngrășăminte, adică materii prime și produse cu efecte nocive asupra mediului înconjurător.

Se constată, în timpul din urmă, o tendință mondială de retragere a investițiilor din sectoarele economice incriminate ca poluatoare a mediului. Circa 3.000 de investiționari instituționali, în administrarea cărora se află active în valoare de mai mult de 100 de trilioane de dolari, au semnat reglementările ONU privind investițiile responsabile. Banca Centrală a Rusiei a elaborat un set de recomandări privind necesitatea investițiilor ecologice, iar trei dintre cele mai importante bănci aflate pe piață au creat un fond comun special pentru asemenea investiții. Numărul diferitelor asociații și organizații rusești, printre care și cunoscuta companie petrolieră Lukoil, care aderă la principiile decarbonizării mediului sporește văzând cu ochii.

Condițiile piețelor internaționale îi împiedică pe producătorii de hidrocarburi ruși să iasă din cadrul actualei paradigme ecologice. Întrucât, recent, chiar de la înalta tribună a ONU s-a făcut auzit îndemnul ca țările să adopte măsuri mai eficiente pentru combaterea încălzirii globale, accentuată prin poluare industrială, ei vor fi constrânși să accepte situația și să se conformeze.

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

OMNIASIG a plătit daune în baza polițelor de sănătate aproximativ  47 milioane de lei în 2023

OMNIASIG Vienna Insurance Group a plătit pentru cele aproximativ...

EY România a asistat Hidroelectrica în achiziția unor linii de business ale UCM Reșita

EY România a asistat Hidroelectrica, cel mai mare producător...