Începută după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, competiția dintre URSS și SUA pentru cucerirea spațiului cosmic se derulează în ritm accelerat de peste o jumătate de secol, fără ca vreuna din părți să se poată considera câștigătoare.
Lansarea în spațiul circumterestru, la 12 aprilie 1961, a primului om, Valerii Gagarin, de către sovietici a provocat reacția promptă a americanilor. Programele, „Mercury”, „Gemini” și „Apolo” au dus la „alunizarea”, la plasarea primilor oameni pe Lună, la 20 iulie 1969 și tot așa, în continuare, cei doi participanți la competiție înscriind pagini memorabile în istoria realizărilor tehnico-științifice. SUA și Rusia preconizează proiecte grandioase, sperând să-și asigure supremația în domeniu. Vine, însă, din urmă, cu viteză, și un al treilea competitor – China. Ea construiește o stațiune interplanetară – „Tiangun” (Castelul Ceresc) – și își propune ca, până în 2020, să lanseze un echipaj uman pe Lună și până în 2050 să construiască acolo o bază permanentă.
Coordonatorul activităților rusești privind investigarea spațiului extraterestru este agenția de stat „Roskosmos”. În orașul Koroliov se află un centru de pregătire a astronauților, iar lansările în spațiu au loc de pe cosmodromurile Baikonur din Kazahstan, „Vostocinâi din estul Rusiei și Plesețk din nordul Rusiei. Creată în 1958, ca urmare a lansării, de către URSS, a primului satelit artificial al pământului („Sputnik”), la 4 octombrie 1957, agenția de stat americană NASA a primit misiunea de a depăși avansul sovieticilor. Creierul activităților de profil este la Houston, iar stațiile de lansare – Cape Canaveral și Vandenberg.
Ambiționați de intențiile SUA de a se acredita ca singura superputere în spațiul cosmic, rușii doresc să nu se lase mai prejos. În programul spațial întocmit de către „Roskosmos” pentru intervalul de până în 2025 se pune accent pe crearea de module perfecționate pentru asamblarea stațiunilor interplanetare, precum și pe construcția unor tipuri de rachete super-grele, capabile să propulseze în spațiu aceste module. Este vorba despre rachetele „Angara” și „Proton” care, ca și modelul american SLS, vor putea fi utilizate în asemenea operațiuni. Dacă președintele SUA, Donald Tramp, a declarat că agenția de stat NASA are sarcina să asigure SUA poziția fruntașă în cucerirea sistemului solar, rușii își propun și ei obiective vizând Luna, planetele Marte, Venus și altele. Asemenea proiecte necesită, însă, importante eforturi financiare. Autoritățile americane au aprobat bugetul NASA de 19,5 miliarde dolari și se consideră că și guvernul Rusiei trebuie să găsească modalitățile de susținere a proiectelor Roskosmos (vezi „Kommersant”, din 28 septembrie 2017).
În timp ce în SUA, pe lângă NASA, există și o corporație privată puternică („Space X”) care efectuează cercetări cosmice, „Roskosmos” trebuie să se bazeze doar pe forțele proprii. Totuși, în 2017, corporația rusă „Energhia” și-a propus ca, fără vreo colaborare cu „Roskosmos”, să construiască o rachetă de mare putere, „Soiuz-5”, în măsură să surclaseze racheta similară, „Falkon 9”, a corporației americane „Space X”, a cărei primă treaptă se recuperează, putând fi reutilizată. Compania americană S7 Sea Launch Limited negociază deja achiziționarea a 50 rachete „Soiuz-5”, urmând ca, ulterior, să cumpere încă 35. Până la apariția rachetei „Falkon 9”, rachetele „Roskosmos” realizau jumătate din lansările comerciale mondiale, dar, ulterior, la activul rachetei americane s-au înregistrat mai multe lansări de interes comercial decât cele realizate de rachetele rusești.
Concomitent, institutele de cercetări și întreprinderile din Rusia desfășoară o intensă activitate în vederea creării unei „constelații” de sateliți de telecomunicații de joasă altitudine (GMISS) care să poată oferi servicii similare sistemelor „OneWeb” și „Space X”. Funcționarea internetului, de pildă, prin intermediul sateliților geostaționari de la altitudinea de 36.000 km este costisitoare și încetinită, în timp ce amplasarea acestora la 400-1200 km ar fi mult mai avantajoasă.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament