O atmosferă de insecuritate și instabilitate s-a instalat de ceva vreme la frontierele NATO și chiar și dincolo de frontiere. Cu toate acestea, misiunea sa internațională rămâne neschimbată: asigurarea în cadrul Comunității Nord-Atlantice a libertății, păcii, securității și valorilor comune prin apărarea colectivă, gestiunea situațiilor de criză și cooperarea pe linie de securitate. Aceste obiective rămân în vigoare, sunt complementare și contribuie la asigurarea libertății și securității Aliaților.
La Summit-ul din Țara Galilor din 2014 a fost aprobat Planul de Reacție Rapidă (RAP) în vederea adaptării la schimbările fundamentale în mediul de securitate de la granițele NATO și alte zone din sfera de interes a Aliaților. Planul de Acțiune răspunde cuprinde un set de măsuri pe termen mai lung:
– întărirea Forțelor de Reacție NATO (NATO Response Force – NFR);
– crearea unei Forțe de Reacție Foarte Rapidă (Very High Readiness Joint Task Force – VJTF);
– înființarea Unităților Multinaționale de Integrare NATO pe teritoriul Aliaților în Zona de Est a Alianței;
– creșterea capacității de intervenție prin noi proiecte de infrastructură și flexibilitate crescută în deplasarea rapidă a forțelor pe teritoriul național;
– operaționalizarea Comandamentului Multinațional din nord-estul Poloniei a Comandamentului Multinațional din România;
– consolidarea Forțelor Navale NATO prin adăugarea de noi capacități;
– definirea unui program de exerciții mai ambițios;
– eficientizarea procesului de planificare avansată și luare de decizii pentru a crește puterea de reacție militară și politică;
– adoptarea unei strategii cu privire la rolul NATO în Combaterea Conflictelor Hibride.

Dar cum sunt integrate aceste măsuri acum? Care sunt marile provocări ale NATO în acest context evolutiv? Pe ce viziune trebuie să se sprijine? Ce decizii trebuie luate? Ce acțiuni sunt întreprinse? Care vor fi resursele cheie ale NATO și cum vor trebui acestea alocate? Cum intervine NATO în afara granițelor sale? Pe ce organizare se sprijină? Cum apare Uniunea Europeană în acest ansamblu? De ce elemente cheie trebuie să țină cont România?
În primul rând, Alianța se află într-un punct crucial de decizie și acțiune. Va fi esențială adoptarea și implementarea unei strategii cu o viziune capabilă să clarifice modul în care NATO va face față provocărilor unei lumi impredictibile și rapid schimbătoare. Atât Aliații, cât și structurile politice și militare ale Organizației Nord-Altantice trebuie să se convingă de necesitatea unor acțiuni ce constituie elemente cheie ale unei astfel de strategii:

– acceptarea noilor realități geopolitice, asumarea costurilor asociate. Adaptarea va avea succes doar dacă Alianța înfruntă noile realități, inclusiv nevoia de a ține piept și de a dialoga cu o Chină și o Rusie avansate din punct de vedere militar, de a proiecta stabilitate la frontiere și de a îndepărta amenințările generate de terorism sau state agresive. Pentru a asigura o distribuție echitabilă a eforturilor între Statele Unite și aliații săi, respectarea principiilor Acordului de Investiții în Apărare semnat cu ocazia Summit-ului din Țara Galilor din 2014 a devenit o prioritate;

– consolidarea măsurilor de descurajare. Aici avem două elemente importante: eficientizarea vitezei de reacție și a capacității de intervenție a forțelor convenționale NATO și modernizarea strategiei și capacităților nucleare ale Alianței;

– stabilirea unor obiective militare ambițioase în domenii diverse. Elementele fundamentale ale forțelor convenționale non-nucleare trebuie să fie radical îmbunătățite, inclusiv prin integrarea mai eficientă a noilor tehnologii cibernetice. Într-adevăr, consolidarea forțelor convenționale ale Alianței este o condiție sine qua non a procesului de adaptare. Deși adoptarea unei noi strategii nucleare este o provocare politică serioasă, Grupul de Planificare Nucleară al NATO trebuie să încerce să avanseze cât mai mult și în această direcție. NATO trebuie să fie, pe de altă parte, capabilă să comande operațiuni simultane pe fondul unor conflicte internaționale de anvergură și să deruleze o campanie strategică de stabilizare durabilă la sud de granițe. Mecanismele NATO de gestiune a situațiilor de criză sunt în continuare mult prea complexe. Rolul NATO în apărarea resurselor comune globale trebuie să fie întărit prin înființarea de forțe multi-domeniu capabile să opereze eficient în toate mediile (aer, apă, teren, spațiu, spațiu cibernetic, cunoștințe și informații);

– consolidarea rolului NATO în combaterea terorismului. Amenințarea teroristă ce vizează Zona Euro-Atlantică se va intensifica și este, în opinia mea, cel mai mare pericol cu care se confruntă țările NATO în acest moment. Politicile NATO de Combatere a Terorismului și suportul pe care îl poate acorda NATO Coaliției Globale împotriva ISIS sunt vitale. Atentatele din ultimii ani din Europa Occidentală, cât și rolul destul de timid jucat în coaliția împotriva Statului Islamic sau în combaterea focarelor teroriste din Africa Subsahariană ne arată că pericolul terorist nu a fost tratat de NATO ca pe o prioritate până acum. Totuși, NATO ar trebui să se concentreze mai mult pe prevenirea atacurilor teroriste asupra membrilor săi, inclusiv atacurile conduse din interiorul statelor membre. Nou modernizata Divizie de Informații și Securitate, ce beneficiază de conexiuni sigure de comunicare cu capitalele Aliaților, ar putea deveni o platformă pentru schimbul de informații secrete privind amenințările teroriste;

– diplomația și raportul de forțe în relația cu Rusia și China. Politica strategică a NATO vizează, de asemenea, o comunicare mai bună cu Rusia. Se vorbește în schimb foarte puțin despre China sau despre o alianță ruso-chineză ce ar fi foarte greu de suportat. În ciuda declarațiilor oficiale, opiniile țărilor NATO față de aceste teme sunt destul de diferite și nu am sesizat până în acest moment o viziune ce poate să integreze dinamica relației cu Rusia și China în întreaga sa complexitate geopolitică, economică și militară;

– promovarea unei agende extinse de securitate a NATO. Misiunea de lungă durată din Afganistan este o dovadă a faptului că rolul Alianței de asigurare a securității nu se oprește la granițele sale. NATO trebuie să aibă un rol extins de menținere a păcii pentru a reafirma angajamentul Alianței în Orientul Mijlociu, Africa de Nord și dincolo de aceste teritorii;

– Centre de Excelență. NATO ar trebui să integreze mai eficient multiplele sale centre de excelență într-o rețea globală. Această abordare ar aduce mai multă coerență în caz de război și ar permite combinarea eforturilor în ceea ce privește studierea și utilizarea Inteligenței Artificiale și a instrumentelor de apărare cibernetice;

– crearea unui Parteneriat Strategic NATO – UE ambițios și extins. UE va deveni un actor de securitate și un partener NATO din ce în ce mai important, iar parteneriatul strategic dintre NATO și UE va fi esențial pentru gestionarea relațiilor transatlantice. Ar trebui organizat anual un Summit NATO – UE la nivel de șefi de stat și guverne;

– standarde comune. NATO trebuie să creeze o rețea globală de parteneriate și instituții strategice. În contextul unei securități globalizate, NATO are nevoie să pună bazele unor parteneriate durabile de natură politică, civilă și militară pe tot mapamondul. NATO ar trebui să promoveze un standard unic de evaluare comună, cerințe și specificații armonizate, să încurajeze utilizarea fondurilor comune, precum și să implementeze un sistem de audit la nivelul tuturor membrilor;

– consolidarea relațiilor cu industria tradițională de apărare a noilor actori privați. NATO trebuie să se implice mult mai mult în înțelegerea impactului noilor tehnologii precum inteligența artificială și analiza de date, împreună cu aplicațiile lor în sfera apărării. Multe din companiile care produc noi tehnologii nu sunt giganți ai sectorului de apărare și multe din ele nici nu sunt concentrate pe apărare. Aceste companii ar trebui să fie asigurate că nu există niciun pericol dacă investesc resurse limitate în proiecte ale NATO;

– pregătirea NATO pentru viitor. NATO trebuie să își îmbunătățească strategia viitoare de război pentru a integra tehnici de război hibrid, război cibernetic, contra-terorism și hiper război, precum și combinații ale acestora. NATO trebuie să profite de impactul noilor tehnologii asupra mediului de securitate și asupra spațiului de conflict. Alianța trebuie să exploateze mai bine noile tehnologii de comunicare și să analizeze sistematic tehnologia care are la bază inteligența artificială pentru a exploata „big data”.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament