În ultimele luni, a avut loc, în Federația Rusă, o avalanșă de schimbări ale guvernatorilor de regiuni, anticipând, în mod neobișnuit, alegerile de rutină, din septembrie 2018, care ar fi trebuit să le decidă soarta. Neobișnuita procedură de înlocuire masivă a guvernatorilor, precedată de demisii sau demiteri precipitate (în primele 14 zile au fost înlocuiți 11 guvernatori), suscită comentarii, dând naștere și unor versiuni neconcordante cu explicațiile date de către purtătorul de cuvânt al președinției, precum că motivul de bază al schimbării celor în cauză ar fi necesitatea accelerării procesului de modernizare a administrațiilor regionale.
Înlocuirea guvernatorilor în funcție cu cadre proaspete, în marea lor majoritate tinere (Aleksandr Țâbulski, noul guvernator al regiunii Nenețk, are 38 ani), este pusă de către unii comentatori în seama dorinței Kremlinului de a înnoi aparatul de stat anchilozat de prea mult conservatorism, iar de către alții în seama, mai ales, a dorinței personale a președintelui Vladimir Putin de a-și planta în teritoriu oameni siguri, devotați. În opinia unor observatori, „rotația” cadrelor are drept scop îndepărtarea din funcție a demnitarilor care, prin performanțe sau comportament, ar putea avea un rating public scăzut, de natură să compromită, în perspectiva alegerilor din primăvara anului 2018, imaginea președintelui ca protector (vezi Moskovskii Komsomoleț, din 28 septembrie 2017). Nu au lipsit nici încheierile mai exotice, cum au fost și cele ale guvernatorului demisionar Ramazan Abdulatipov, din Daghestan, precum că aceasta este o încercare „de a tunde iepurii în timp ce fug” sau că „decizia președintelui țării nu a fost luată fără voia atotputernicului Alah” (vezi Kommersant”, din 29 septembrie 2017).
În declarațiile oficiale referitoare la „rotația” cadrelor, se pune accentul pe faptul că, în decursul anilor, mulți dintre guvernatorii schimbați nu au acordat suficientă atenție unor obiective de bază ale politicii economice a statului, cum ar fi modernizarea și diversificarea producției, reindustrializarea, dotarea întreprinderilor cu tehnică de vârf, înlocuirea produselor importate cu produse autohtone, dezvoltarea agriculturii, că nu au reușit să determine sporirea contribuției la PIB a regiunilor pe care le-au condus și alte aspecte de care, ca urmare a efectelor crizei, dar și a sancțiunilor economice întreprinse împotriva Rusiei de către unele state occidentale, guvernanții moscoviți s-au ocupat intens. Pe de altă parte, prezența în conducerea organelor de stat regionale a unor cadre noi este importantă pentru reușita intenției guvernului federal de a-și atrage un procent mai mare din încasările fiscale regionale, în vederea consolidării bugetului care, în perioada următoare, va fi grevat de ambițioase proiecte investiționale. Legea dezbătută în Duma de Stat privind virarea la centru a 50 la sută din încasările de impozite și taxe locale nu a stârnit entuziasm în rândul multor guvernatori regionali.
De asemenea, o sarcină importantă a guvernatorilor o constituie reducerea datoriilor bancare supradimensionate ale organismelor de stat regionale care, la ora actuală, se ridică la aproape 2.000 miliarde ruble. Programul guvernului federal de restructurare a datoriilor regionale garantate de către el prevede o eșalonare a acestora pe șapte ani, după cum urmează: în primii doi ani (2018-2019), regiunile vor putea să restituie doar câte 5 la sută din volumul total al acestora, apoi 10 la sută, în 2020, și câte 20 la sută, în perioada 2021-2024. Regiunilor care nu sunt în stare să respecte acest grafic li se pune la dispoziție un fond federal de întrajutorare, de 74 miliarde ruble. S-a calculat că, pe această cale, regiunilor li se va reduce povara cu aproximativ 430 miliarde dolari (vezi „Izvestia”, din 2 octombrie 2017).
În vederea evaluării obiective a șanselor pe care le au guvernatorii de a-și păstra posturile, compania de audit „Mintchenko Consulting” a întocmit un algoritm cu nouă criterii de apreciere, în funcție de premise reale, cuantificabile, în baza cărora acordă un punctaj de maximum 27 puncte. Pe primul loc se situează sprijinul de care se bucură guvernatorul din partea Kremlinului, urmând apoi atractivitatea economică a regiunii (cu cât ea este mai mare, cu atât mai repede i se poate schimba conducătorul), apropierea de încheierea mandatului (cu cât este mai mare, cu atât cresc șansele persoanei în cauză de a fi înlocuită), existența unor eventuale conflicte cu organele centrale sau cu elitele pe plan local (sporește șansa de a fi eliberat din funcție). Potrivit criteriilor algoritmului, contează și numărul cadrelor regionale sau al persoanelor din anturajul guvernatorilor care au fost condamnate penal, considerându-se că guvernatorul are datoria să vegheze și la conduita subalternilor, iar dacă se produc derapaje, poartă și el partea sa de răspundere. Punctajul maxim de 27 puncte nu a fost acordat nici unuia din subiecții evaluați. În fruntea clasamentului s-a situat primarul Moscovei, Serghei Sobianin, cu 19 puncte, următorul având doar 16 puncte (vezi „Vedomosti”, din 30 septembrie 2017).
Schimbarea la vârf a cadrelor produce, pe alocuri, adevărate seisme în structura întregului organism regional. Odată cu guvernatorul, își încetează automat activitatea adjunctul lui și miniștrii regionali, astfel încât să poată fi înlocuiți cu persoane numite de către noul guvernator. Ajuns în funcție, acesta își alege colaboratori de încredere, uneori aduși cu sine din alte regiuni, îndepărtând pe toți cei care, în opinia sa, ar putea să-l încurce sau, eventual, să-l saboteze. Unii comentatori cred că, dacă nu va fi absorbită de inerția locală, „rotația” este de natură să dea un nou impuls calității și ritmului activității administrative.
De-a lungul timpului, au apărut în mass-media semnale precum că, în diferite locuri, guvernatorii se lasă corupți de către oameni de afaceri dornici să obțină avantaje necuvenite de pe urma proprietății sau banilor publici. A fost și cazul guvernatorului regiunii Kirov, care, după cum ironic observă un ziarist, „și-a luat postul în primire dându-se drept liberal și a fost silit să-l abandoneze în postura de șperțar”. Între altele, în schimbul unor sume de bani, el a permis unei firme de construcții achiziționarea de material lemnos, din pădurile statului, la un cost de douăzeci de ori mai mic decât prețul pieței, provocând statului pierderi de milioane de ruble. (vezi „Komsomolskaia Pravda”, din 18 octombrie 2017). Datorită unor încrengături de interese oculte, asemenea situații rămân, de multe ori, nepedepsite. Din acest punct de vedere, foarte mulți consideră că schimbarea pe bandă rulantă a cadrelor este binevenită.
Guvernatorii numiți vor funcționa în regim provizoriu până la 9 septembrie 2018, când vor avea loc alegeri anticipate ale guvernatorilor și când se va vedea în ce măsura activitatea lor a fost apreciată de către electorat. Unii comentatori afirmă că, în raport cu deciziile președintelui țării, alegerile locale nu au o relevanță prea mare, la urne prezentându-se, de regulă, un număr mic de alegători. La ultimele alegeri din regiunea Karelia prezența a fost de 28 la sută, din regiunea Novgorod – 28 la sută, din regiunea Sverdlov – 37 la sută, din regiunea Kaliningrad – 39 la sută. Explicația unui asemenea absenteism ar fi că populația are încredere în alegerea făcută de către președinte și merge pe mâna lui.
În contextul operațiunii de înnoire a cadrelor se înscriu și măsuri de pregătire a celor care urmează să preia ștafeta, în viitor. Dintre acestea face parte concursul „Liderii Rusiei”, inițiat de către Kremlin în scopul selecționării, din timp, a unor oameni bine pregătiți profesional, cu certe calități de conducător. La el pot participa persoane de până la 50 de ani, cu cel puțin 5 ani de experiență administrativă. Tinerilor cu vârsta sub 25 de ani, dar cu talent organizatoric și spirit întreprinzător, li se cere un stagiu de activitate administrativă de doar 2 ani.
