În ultimele luni, a avut loc, în Federația Rusă, o avalanșă de schimbări ale guvernatorilor de regiuni, anticipând, în mod neobișnuit, alegerile de rutină, din septembrie 2018, care ar fi trebuit să le decidă soarta. Neobișnuita procedură de înlocuire masivă a guvernatorilor, precedată de demisii sau demiteri precipitate (în primele 14 zile au fost înlocuiți 11 guvernatori), suscită comentarii, dând naștere și unor versiuni neconcordante cu explicațiile date de către purtătorul de cuvânt al președinției, precum că motivul de bază al schimbării celor în cauză ar fi necesitatea accelerării procesului de modernizare a administrațiilor regionale.
Înlocuirea guvernatorilor în funcție cu cadre proaspete, în marea lor majoritate tinere (Aleksandr Țâbulski, noul guvernator al regiunii Nenețk, are 38 ani), este pusă de către unii comentatori în seama dorinței Kremlinului de a înnoi aparatul de stat anchilozat de prea mult conservatorism, iar de către alții în seama, mai ales, a dorinței personale a președintelui Vladimir Putin de a-și planta în teritoriu oameni siguri, devotați. În opinia unor observatori, „rotația” cadrelor are drept scop îndepărtarea din funcție a demnitarilor care, prin performanțe sau comportament, ar putea avea un rating public scăzut, de natură să compromită, în perspectiva alegerilor din primăvara anului 2018, imaginea președintelui ca protector (vezi Moskovskii Komsomoleț, din 28 septembrie 2017). Nu au lipsit nici încheierile mai exotice, cum au fost și cele ale guvernatorului demisionar Ramazan Abdulatipov, din Daghestan, precum că aceasta este o încercare „de a tunde iepurii în timp ce fug” sau că „decizia președintelui țării nu a fost luată fără voia atotputernicului Alah” (vezi Kommersant”, din 29 septembrie 2017).

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament