În uriașa și frământata dezbatere poliglotă, extinsă la scară planetară, declanșată de izbucnirea și propagarea pandemiei de COVID-19, din noianul de opinii exprimate la toate nivelurile a trecut prea puțin remarcată poate – deși este un adevăr cât se poate de simplu, logic, firesc și a fost rostit de un foarte înalt demnitar internațional – o constatare făcută de secretarul general al ONU, Antonio Guterres, la 16 aprilie 2020. El a estimat că un vaccin împotriva COVID-19, sigur şi eficient, care trebuie să fie „universal”, ar putea fi singurul instrument în stare să permită revenirea lumii la un sentiment de „normalitate”.

Guterres a exprimat speranţa ca un asemenea vaccin să fie creat până la sfârşitul anului. Un astfel de vaccin, a spus el, „ar salva milioane de vieţi şi nenumărate miliarde de dolari”. Dar pentru a putea obține o asemenea izbândă, a continuat președintele în exercițiu al forumului organizației mondiale, „avem nevoie de un efort ambiţios care să garanteze o abordare armonizată, integrată şi optimizată pentru a maximiza viteza şi scara necesare pentru implementarea universală a unui astfel de vaccin până la sfârşitul anului 2020”. Numai că, încheia el cu amărăciune, apelul lansat de el la 25 martie vizând donarea a 2 miliarde de dolari pentru un plan umanitar de amploare al ONU ca răspuns la pandemie a reuşit să conducă la strângerea, până în prezent, a doar „aproximativ 20%” din sumă. Iar asupra vaccinărilor se poartă, de ani de zile, dezbateri aprige pro și contra.

Așadar, o sfidare existențială fără precedent la adresa întregii omeniri, un pericol care se profilează a deveni de o gravitate nemaiîntâlnită, o imperioasă, obligatorie cerință de acțiune comună la scară umanității, dar – cel puțin până acum – o cooperare internațională la nivel mult inferior celui care s-ar impune în modul cel mai acut.

Între timp, pandemia își continuă acțiunea devastatoare, cu izbânzi și eșecuri în diferite state și regiuni ale lumii, cu încercări variate de limitare, stopare și eradicare a flagelului și chiar cu prime demersuri de reluare treptată a activităților și vieții normale. Dar, din păcate, însoțite de o campanie virulentă, fie ea instrumentată sau nu, de alarmare și isterizare desfășurată în mass-media de pretutindeni, de o avalanșă de fake news-uri, de politizare și ideologizare a fenomenului și de acțiuni politice și mediatice de mistificare, denigrare și incriminare care recurg la practicile canonice ale războiului rece și viciază relațiile dintre state și atmosfera internațională. Este profund negativ și păgubitor faptul că, într-un moment de grea cumpănă pentru întreaga omenire, ceea ce înțelegem prin „comunitate internațională” rămâne aceeași noțiune întrebuințată până la demonetizare și nu se produce revirimentul salutar așteptat de acțiune comună și eficientă la scară globală.

Pandemia „a surprins întreaga lume” – a exclamat președintele Trump. În stilul său caracteristic, și-a exprimat însă convingerea că flagelul va fi stăvilit și lichidat, activitățile vor fi reluate și un vaccin ar putea fi disponibil până la sfârșitul anului, dar nu toți americanii sunt convinși de declarațiile sale liniștitoare. Președintele Putin a declarat inițial că în Rusia situația este sub control, dar la jumatătea lunii aprilie aprecia că „situația se schimbă în fiecare zi și, din păcate, nu în bine. Numărul bolnavilor este în creștere, sunt tot mai multe cazuri de evoluție severă a bolii. Trebuie să se ia în considerare toate posibilitățile, inclusiv resursele Ministerului Apărării”. Iar purtătorul de cuvânt al Kremlinului a reamintit că „președintele Putin apreciază că pandemia este momentul în care trebuie să ne întrajutorăm”. Și tot la jumătatea lui aprilie, președintele R. P. Chineze, Xi Jinping, scria într-un articol că țara sa a luat măsuri prompte, decisive, puternice, împotriva COVID-19 și a făcut sacrificii enorme în această luptă.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

DISTRIBUIȚI