Una dintre cele mai controversate inițiative pe care președintele-ales Donald Trump pare că vrea să o demareze odată ajuns la conducerea Statelor Unite ale Americii este o aspră renegociere a acordurilor comerciale cu China.
Acest lucru a indus panică în rândul analiștilor și experților economici din întreaga lume ce se așteptau ca retorica agresivă să se tempereze pe măsură ce data investirii în funcție se apropia. Acest lucru însă nu s-a întâmplat. Mai mult, în contextul actual, există temerea că politica comercială pe care o susține Donald Trump va genera un posibil război comercial cu statul chinez.
Încă din timpul campaniei electorale, Donald Trump a vorbit dur despre relațiile comerciale cu China. I-a învinovățit pe chinezi pentru pierderea locurilor de muncă americane din cauza practicilor comerciale ostile ale acestora și manipularea yuan-ului și a amenințat că va majora tarifele vamale pentru bunurile importate din această țară chiar și cu 45% dacă va fi nevoie.
„Priviți ce îi face China țării noastre”, a declarat Trump, în timpul unei dezbateri prezidențiale din luna septembrie. „Folosesc țara noastră ca pe o pușculiță pentru a reconstrui China”, a adăugat acesta. „Trebuie oprit acest furt al locurilor noastre de muncă”.
Iar amenințarea sa la adresa Chinei că va mări taxele asupra importurilor acesteia se bazează pe o lege ce datează din 1930 ce permite oricărui președinte american să impună tarife vamale de până la 50% și, ulterior, chiar să blocheze complet importurile dintr-o anumită țară.
Ironia face ca ultima oară când una dintre administrațiile Statelor Unite a luat în considerare folosirea acestei legi a fost în 1949, chiar împotriva Republicii Populare a Chinei, în ajunul fondării acesteia.
Unii experți sunt de părere că Trump va recurge la mărirea taxelor doar asupra anumitor importuri pentru a determina conducerea de la Beijing să facă concesii în acordurile comerciale bilaterale, fiind conștient că producerea unui război comercial ar provoca daune imense nu numai Chinei, dar și propriei națiuni.
În cazul în care China nu va accepta să facă concesii, aceasta poate să destabilizeze SUA, deoarece este a treia cea mai mare piață de desfacere pentru statul american și cel mai mare creditor al acesteia.
Dacă acest scenariu s-ar derula, este foarte posibil ca europenii să poată beneficia de produse mai ieftine din China, autoritățile de la Beijing încercând să își diversifice aria comercială.
Ricard Torne, economist la FocusEconomics din Barcelona, consideră că în acest caz, balanța comercială dintre Uniunea Europeană și China se va dezechilibra și pe termen mediu și lung aceasta va afecta producția locală de bunuri și servicii. Acest lucru ar putea amenința și mai mult globalizarea, în contextul unui naționalism european în creștere, precum și a euroscepticismului.
În plus, în tot acest război al declarațiilor, Trump l-a numit în fruntea Consiliului Național al Comerțului pe Peter Navarro, un critic vehement al strategiei comerciale a Chinei. În cartea sa „China ucide”, Navarro spune că „în 2001, când China a aderat la Organizația Mondială a Comerțului a inundat de îndată piețele americane cu exporturi subvenționate ilegal. De atunci, 57.000 de fabrici americane au dispărut. Mai mult de 25 de milioane de americani nu pot să-și găsească un loc de muncă decent. Iar acum datorăm mai mult de trei mii de miliarde de dolari celei mai mari națiuni totalitare din lume”.
Donald Trump nu se dă în lături să atace Beijingul în cel mai sensibil punct al său, politica „o singură China”.
„Înţeleg foarte bine politica «o singură Chină», dar nu ştiu de ce trebuie să fim legaţi de politica «o singură Chină», dacă nu încheiem un acord cu China cu privire la alte lucruri, inclusiv comerţul”, a afirmat preşedintele ales, într-un interviu pentru postul de televiziune Fox News. În același interviu, Donald Trump a criticat Beijingul în privința expansiunii în Marea Chinei de Sud, dar și pentru susținerea pe care o acordă Coreei de Nord, care își dezvoltă propriul program de înarmare nucleară.
Conducerea de la Beijing s-a arătat deosebit de iritată de afirmațiile lui Donald Trump. Ministerul chinez de Externe a răspuns că „principiul unei singure Chine este baza politică a relațiilor chino-americane, nu este un subiect de negociere. (…) În lume, există o singură China, Taiwanul este o regiune inalienabilă a teritoriului chinez, iar guvernul Republicii Populare este singurul guvern legitim al Chinei”.
Taiwanul este politic separat de Republica Populară Chineză de când comuniștii au preluat puterea la Beijing în 1949.
Xi Jinping, primul președinte chinez care participă la Forumul Economic de la Davos
Donald Trump continuă să sfideze China, interzicând oficial participarea oricărui membru din adminstrația sa la Forumul Economic de la Davos, unde s-ar fi putut întâlni cu președintele chinez, Xi Jinping, sau membri ai delegației acestuia.
În discursul lui în fața a numeroși șefi de state și oameni de afaceri prezenți la Davos, Xi Jinping a criticat pozițiile adoptate de SUA, fără a-l nominaliza însă direct pe Donald Trump.
Xi le-a cerut celorlalte țări să rămână deschise pentru investițiile chinezești și a declarat că nu plănuiește să devalorizeze yuan-ul pentru a crește competitivitatea. Aceste afirmații îl plasează pe o poziție diametral opusă față de cea a lui Trump. Președintele Chinei acceptă deocamdată confruntarea cu SUA, cel puțin declarativ, transmițând omologului american că ar face bine să se gândească de două ori înainte de a ataca politica comercială a Chinei.
Xi se erijează în liderul mișcării de globalizare, mișcare susținută atâția ani chiar de Statele Unite. Președintele chinez a pledat pentru eliminarea barierelor vamale din calea comerțului mondial și extinderea acordurilor de liber schimb. Este de înțeles această poziție, având în vederea dependența economiei chineze de exporturi și de afluxul masiv de investiții străine.
Așa cum declara Carl Bildt, fostul premier al Suediei, citat de „The Wall Street Journal”, există o subtilă ironie în faptul că a rămas pe seama liderului celui mai mare partid comunist din lume sarcina de a ține un discurs care vine în apărarea globalizării.
Oare să credem în sinceritatea liderului chinez, ne provoacă revista „Time”, reamintindu-ne faptul că o mare parte din economia chineză este închisă pentru comerțul exterior, uriașul sector reprezentat de companiile deținute de stat se bucură de un regim preferențial, iar furtul de proprietate intelectuală este o practică la ordinea zilei pentru firmele chineze. Mai mult, climatul pentru investitorii străini se deteriorează, cu subvenții masive către companiile de stat și cu legi draconice de securitate națională, care ridică noi bariere firmelor străine. n
