Ratingurile de țară ale României nu au excelat niciodată. Nici în termeni absoluți, nici în termeni relativi în comparație cu alte țări din regiune. În aceste condiții, au fost destule voci care în diferite momente au întrebat dacă nu cumva România este discriminată de către agențiile de rating. O temă care văd că este reluată astăzi. (http://www.zf.ro/profesii/reevaluarea-romaniei-curaj-standard-poor-s-fitch-si-moody-s-17391036)
Să amintim faptul că, în prezent, ratingul României pentru datoria în valută pe termen lung este BBB minus atât de la Standard & Poor’s, cât şi de la Fitch, în timp ce ratingul agenției Moody’s este Baa3. O primă constatare aici: pentru toate cele trei agenții de rating cu notorietate maximă în lume, România este la limita inferioară a „investment grade”, adică a categoriei recomandate pentru investiții. În această categorie România se află alături de Ungaria şi, în evaluarea S&P, alături şi de Bulgaria.
Dar este România discriminată de toate trei agențiile la unison prin plasarea ei pe cea mai de jos poziție investment grade? Ar merita ea să fie urcată pe scara ratingurilor, astfel încât să ajungă alături de Polonia, doar două trepte mai sus conform S&P?
Făcând prin absurd abstracție de cei zece ani de dezvoltare care separă România de Polonia, diferență nerecuperată în niciun moment din ultimele două decenii, România tot ar înregistra în ochii agențiilor de rating un handicap semnificativ în raport cu o țară precum Polonia. Şi acesta nu este legat de gazele lacrimogene folosite recent în Piața Victoriei, așa cum sugera recent un articol din ZF. (http://www.zf.ro/opinii/analistii-externi-agentiile-rating-pietele-iubesc-deloc-guvernarea-psd-crestere-economica-romaniei-taxata-ar-urma-criza-gazele-piata-victoriei-puternice-datele-economice-17445996)

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament