România a fost, este şi va rămâne o ţară cu vocație europeană, trainic conectată la valorile Europei, purtând totodată simbolul aspiraţiilor sale de conlucrare și cooperare pentru progres, în deplină consonanţă cu aspiraţiile Uniunii Europene din care face parte din 2007.
Din punct de vedere geografic, prin dimensiunile ei teritoriale ce o poziţionează ca ţară mijlocie în spaţiul european, România acoperă zone importante din partea centrală, de est şi balcanică a continentului. Această plasare îi conferă atributul de a se afla la un important punct de intersecţie, răscrucea civilizaţiilor euro-atlantice şi euro-mediteraneene.
Cu o populaţie la 1 ianuarie 2018 de 19,53 milioane locuitori (populația rezidentă după reședința obișnuită) şi un teritoriu de 238.397 km2, România deţine o pondere în totalul Uniunii Europene de 3,8% în ceea ce priveşte populaţia, ocupând în prezent poziţia a șasea şi, respectiv, 5,3% în privinţa teritoriului, poziţia a noua.
Ce ne spun cele două poziții (a populației și teritoriului) în contextul locului pe care România l-ar avea din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare și performanței economice și sociale?
Aceste date ne sugerează precondiția că, în mod ideal, indicatorii de performanță economică și socială ar fi normal să se situeze, pe ansamblu, la nivelul poziției șase date de populație, sau mai sus de această poziție, fapt ce ar releva un nivel comparativ al României superior mediei UE.
Așadar, condiția indispensabilă a atingerii nivelului mediu al UE depinde esențial de imperativul ca evoluția
PIB-ului României să fie, pe termen mediu și lung, superioară UE. Cu cât devansarea creșterii PIB-ului României va fi mai mare decât cea a UE, cu atât se scurtează perioada în care va putea fi atins obiectivul urmărit.
Populația
La 1 iulie 2007, populaţia rezidentă a României (după reședința obișnuită) însuma 20,9 milioane (20.882.980 mil.), scăzând la 20,1 milioane, potrivit recensământului populației din 31 decembrie 2011, pentru ca la 1 iulie 2018 să ajungă la 19,5 milioane (19.472.072 mil., date provizorii).
După numărul populației, România ocupă, după Brexit – (părăsirea UE de către Regatul Unit al Marii Britanii), poziția a șasea. Populaţia activă, numărând în prezent aproape 8,8 milioane, se va diminua, probabil, în aceeași măsură în următorii ani, iar populația ocupată, care se cifra în 2018 la 8,3 milioane, se așteaptă, de asemenea, să scadă. Numărul salariaţilor era estimat în 2018 la 6,5 milioane persoane, de la 5,6 milioane în 2010. Un aspect deosebit, care a căpătat amploare în ultimii ani, este acela al migraţiei populaţiei, în speţă migraţia externă a forţei de muncă, cu deosebire spre ţările membre ale UE (Spania, Italia, Portugalia, Germania, Marea Britanie, dar și Austria și Ungaria). Această problemă are un dublu impact. Pe de o parte, relevă un efect demografic orientat spre scăderea numărului populației și a altor indicatori asociați, iar pe de altă parte, reducerea resurselor de forţă de muncă, atât calificată, cât şi necalificată. România s-a înscris în trendul ce se înregistrează la nivel european, respectiv procesul de îmbătrânire a populaţiei, fenomen resimţit profund în ultimii ani.
Proporţia populaţiei tinere (0-14 ani) în total populaţie înregistrată în România este de 15,6%. În ceea ce priveşte ponderea populaţiei vârstnice de 65 de ani şi peste, România, cu o pondere de 18,2%, era depăşită printre altele de Bulgaria, Germania, Suedia, Finlanda.
Reducerea numărului populaţiei în România, schimbările în structura populaţiei se datorează scăderii perpetue a sporului natural şi creşterii sporului migratoriu, acesta din urmă, potrivit estimărilor unor specialişti demografi, determinând peste 70% din reducerea populaţiei României. Un puternic semnal de alarmă îl constituie totodată nivelul mortalităţii generale, şi mai ales, cel al mortalităţii infantile. Cu o rată a mortalităţii generale de 13,6 la 1.000 locuitori, România se situează între țările membre ale UE cu cele mai mari rate ale mortalității, rate mai ridicate având doar Bulgaria, Letonia şi Lituania. La mortalitatea infantilă, în 2017, România, cu o rată de 6,7 – 7 decese la 1.000 de născuţi vii, deține în cadrul UE o poziție și mai defavorabilă.
Speranţa de viaţă la naştere, care, aşa cum s-a menţionat, reprezintă o componentă importantă a indicelui dezvoltării umane, este în ceea ce privește România una dintre cele mai scăzute din Europa, situându-se, în anul 2018, la 75,3 ani pe total populație, respectiv 71,7 ani la bărbaţi şi 79,2 ani pentru femei.
Șomajul
Numărul şomerilor, a căror rată în 2018 a fost 4,2% – aproximativ
400.000 persoane – este prevăzut să se menţină în România, în continuare, la un trend apropiat de cel înregistrat în ultimii ani.
Este, de asemenea, de reținut că aproape toate statele membre ale UE se confruntă cu rate ridicate ale șomajului în rândul tinerilor cu vârste între
15-24 de ani. România se încadrează, la rândul ei, în această grupă, cu o rată destul de ridicată în rândul tinerilor, de 16,2%, fapt ce creează un motiv de reflecție anticipând necesitatea identificării de căi și soluții pentru stimularea tinerilor de a se încadra în muncă.
Sănătatea, educația, cercetarea și dezvoltarea economică
Este neîndoielnic faptul că sănătatea și educația reprezintă două domenii considerate, pe drept cuvânt, de cea mai înaltă prioritate. Sănătatea și educația ca domenii sociale și adăugând, de asemenea, cercetarea, asociată domeniilor prioritare, nu pot fi susținute decât printr-un puternic sprijin al statului, constând, în primul rând, în alocarea de resurse corespunzătoare de la buget acestor sectoare.
România, cu o pondere a cheltuielilor pentru sănătate în 2017 cu puțin peste 5% (5,16%), se clasează pe ultimul loc în rândul statelor UE. Referindu-ne la acestea din urmă, trebuie să precizăm faptul că în marea lor majoritate depășesc 6%, unele având chiar cote impresionante, de peste 10% (Franța 11,3%, Germania 11,2%, Suedia 11%, urmate de Austria, Belgia, Danemarca și Regatul Unit cu o cotă a cheltuielilor pentru sănătate, de asemenea, de peste 10%).
România continuă să aibă, şi în prezent, un statut ce o caracterizează ca fiind, împreună cu Bulgaria, ţările cele mai sărace din UE. Dezvoltarea economică susţinută este condiţionată de contribuţia cercetării ştiinţifice la procesul de accelerare a ritmului, respectiv a menținerii trendului actual al dezvoltării economice, la înnoirea aparatului productiv şi crearea în acest fel a premiselor necesare confruntării cu o competitivitate sporită prin atingerea unor parametri din ce în ce mai ridicaţi în anii ce urmează.
Tehnicile noi de comunicare, din care se detaşează utilizarea pe scară din ce în ce mai largă a telefoniei mobile, a calculatoarelor personale şi internetului, a comerţului virtual și altor asemenea domenii, reprezintă indicii semnificative ale nivelului de dezvoltare şi de modernitate atins, comparativ pe ansamblu, și de fiecare țară în parte. România are o înzestrare cu calculatoare electronice cu mult sub nivelul celorlalte ţări membre ale UE (de circa 2-3 ori mai redusă), devansând în această privinţă doar Bulgaria. Situaţia în ceea ce priveşte accesul la internet relevă o discrepanţă şi mai accentuată.
Ca urmare, deşi creşterea economică reprezintă o condiţie sine qua non pentru soluţionarea în special a discrepanţelor economice care despart România de cele mai multe dintre statele UE, productivitatea socială scăzută se află la originea unui nivel al veniturilor şi a unei puteri de cumpărare a populaţiei de circa 4-5 ori mai scăzute.
Cercetarea și dezvoltarea reprezintă, fără îndoială, un domeniu prioritar care, în condițiile de astăzi și în perspectivă, ar urma să constituie un factor de creștere semnificativ pentru dezvoltarea economică și socială a României.
Poziția pe care țara noastră o ocupă, pe ultimul loc între statele Uniunii Europene, din punctul de vedere al ponderii în PIB a cheluielilor pentru cercetare-dezvoltare este în contrasens cu obiectivele pe care România și le-a propus, vizând modernizarea și ralierea țării noastre la obiectivele unei creșteri inteligente și inclusive, în cadrul dezvoltării durabile.
În condițiile menționate mai sus, în care România alocă cele mai puține resurse dintre statele membre ale UE exprimate ca pondere în PIB a cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare, nu este greu de anticipat că șansele creșterii economice a României pe seama dezvoltării inteligente, obiectiv al Uniunii Europene și al Romaniei, sunt cel puțin limitate, dacă nu chiar extrem de reduse.
Comerțul exterior
Exportul și importul României comparativ cu cel al statelor membre ale UE
Pentru a realiza condițiile de comparare și relevanță necesare am considerat oportun să reproducem pentru toate țările, inclusiv pentru România, nivelul pe locuitor al celor doi indicatori.
Așa cum se remarcă din graficele prezentate, România se plasează pe unul dintre ultimele locuri, atât în ceea ce privește exportul, cât și importul. La export, cu o valoare de 3.458 euro/locuitor în 2018, țara noastră se plasează pe penultimul loc în UE, iar la import, pe ultimul loc.
Starea mediului
La nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, starea mediului reprezintă, fără îndoială, o problemă și o preocupare de prim ordin. Este și motivul pentru care obiectivul dezvoltării durabile la scară planetară așază mediul, alături de dezvoltarea economică și creșterea standardului de viață în special prin eradicarea săcăciei, și nu numai, la cotele cele mai înalte de prioritate pentru salvarea planetei și pentru asigurarea unor condiții trainice de lungă durată vizând îmbunătățirea condițiile de viață și civilizație ale popoarelor lumii, obiectiv preluat cu intensitate și de UE.
Unul dintre principalii indicatori care arată afectarea condițiilor de mediu este indicatorul privind volumul emisiilor de gaze de seră în anul 2017 exprimat în mii tone echivalent bioxid de carbon. Datele extrase de pe site-ul Eurostat arată că în anul 2017 România se clasa pe locul 10 în rândul statelor europene din punctul de vedere emisiunilor de gaze de seră.
Utilizarea de către gospodării a internetului și frecvența accesului persoanelor la internet în 2019, în România, comparativ cu celelalte state membre ale UE.
În privința accesului gospodăriilor la rețeaua de internet în anul 2019, nivelul atins de România, de 84%, plasează țara noastră în zona medie a țărilor ale căror gospodării se încadrează la aceste cote de acces la internet. Este însă de remarcat faptul, că în pofida acestei poziționări, România se clasează, totuși, pe ultimul loc din punctul de vedere al frecvenței individuale de utilizare a internetului.
România comparativ cu media UE la o serie de indicatori importanți selectați dintre indicatorii prioritari ai dezvoltării economico-sociale
Acest tabel reprezintă o sinteză a unui număr restrâns de indicatori considerați, în opinia noastră, ca fiind relevanți pentru caracterizarea sintetică a economicului, socialului și mediului, pe de o parte, și posibile opțiuni de a fi încadrați în rândul indicatorilor meniți să caracterizeze domeniile prioritare ale economiei României.
În același timp, am urmărit punerea în evidență a nivelului atins de România comparativ cu media europeană și, în unele cazuri, cu nivelul atins de unele țări adecvate comparării, precum Polonia și Ungaria.
Privite cu atenție și judecate obiectiv și nepărtinitor, datele care descriu cifric un nivel inferior al țării noastre comparativ cu baza de comparație (nivelul mediu al UE) conduc nemijlocit la concluzii, poate fără echivoc, asupra distanței încă mare de parcurs în cazul României pentru recuperarea diferențelor și, totodată, vizând prefigurarea în perspectivă a locului țării noastre în Uniunea Europeană, ceea ce constituie, în esență, obiectivul de bază al perioadei 2020-2040.
Articol de Prof. univ. dr. Tudorel Andrei şi Ec. Ilie Dumitrescu, Institutul Național de Statistică
