Și asta indiferent de culoarea politică. Și nu ar trebui să ne surprindă. Este apanajul politicilor prociclice care au caracterizat evoluția României din ultimele decenii, țara cu cea mai ridicată volatilitate economică din UE. O evoluție care a furnizat creșteri economice de top într-un context favorabil și recesiuni economice la fel de remarcabile într-un context nefavorabil. Dacă atunci când economia deja crește guvernul mai adaugă stimuli fiscali și de consum, corecțiile ulterioare nu pot fi decât severe. Iar ele nu vin de la sine, ci apar mai ales atunci când țara nu mai beneficiază de o dinamică economică internațională favorabilă.
În acest context, să te lauzi că, în pofida celor care semnalează anomalia prociclicității actuale, economia nu dă semne de criză este o dovadă de naivitate. Să ne amintim că înainte de criza din 2008, România susținea lejer deficite de cont curent de două cifre, îmbătându-se cu apă rece a unui optimism nefundamentat. E greu să răstorni cu roțile în sus economia unei țări și e nevoie de multă perseverență că în final asta să îți reușească. Un răgaz ce îți creează iluzia că, de fapt, tu faci bine ce faci, iar toți ceilalți sunt invidioși și incompetenți. Dar odată ce ai reușit, pentru a o repune pe roți e nevoie de altcineva, la fel de perseverent și cu un capital de imagine și politic suficient de mare pentru a putea fi consumat.
În momentul în care vântul economiei mondiale începe să bată din față, trezirea la realitate este dură și, de multe ori, cei chemați să plătească oalele sparte sunt alții decât cei care le-au spart. Cred că o astfel de situație se profilează din nou.
Drumul pe care este angajată economia românească astăzi poate fi eventual sustenabil câtă vreme contextul internațional rămâne mai degrabă benign. Dar situația economică internațională, și mai ales din UE, începe să se înrăutățească, economiile dând semne de încetinire. Un astfel de context va expune toate vulnerabilitățile care au fost create prin stimularea unui consum bazat pe deficite – bugetar și de cont curent – și care ignoră în mod premeditat nevoia de investiții publice.
Pe această linie nu se va mai putea continua mult timp și momentul adevărului va veni. Un nou guvern va trebui să schimbe macazul și să vină cu politici economice în primul rând prodezvoltare și de abia apoi, la distanță, proconsum. Aceasta îl va transforma într-un guvern de sacrificiu, deoarece rezultatele investițiilor vor apărea doar pe termen mediu și lung, în timp ce, pe termen scurt, pentru o parte dintre români petrecerea se va fi terminat.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament