Ceea ce m-a intrigat constant în cei peste 20 de ani de când urmăresc evoluțiile piețelor financiare a fost ambiția principalelor platforme de tranzacționare și informare de a explica în mod savant orice mișcare a piețelor financiare, chiar și cele pe termen scurt. Astfel, într-o zi investitorii vând pentru că sunt preocupați de ceva, pentru că a doua zi să cumpere pentru că nu mai sunt preocupați și și-au schimbat viziunea. Da, peste noapte… Într-o zi au aversiune la risc, peste două zile le trece și le revine apetitul de risc.
Bineînțeles că lucrurile nu se întâmplă așa. Volatilitățile pe termen scurt ale burselor nu trebuie căutate în explicații savante. Pentru că este naiv să ne imaginăm că marii investitori instituționali, cei care mișcă de multe ori bursele împingând primii bulgărele de zăpadă, se răzgândesc de la o zi la alta în ce privește evaluările lor economice, geopolitice sau în ce privește apetitul lor de risc.
Adevărul este că de multe ori tranzacțiile pe termen scurt au ca simplu corespondent dorința de a specula, poate o eroare majoră de tranzacționare („fat finger”), poate un algoritm de tranzacționare care a luat-o razna sau poate, pur și simplu, o decizie irațională. Acestea sunt gândurile care m-au încercat din nou când am văzut pe canalele de știri primele explicații ale declinului bursei americane: rezultatele peste așteptări ale pieței muncii și implicit ale economiei americane, ceea ce va duce la decizia Fed de a crește dobânzile mai rapid.
Serios? De când bursele reflectă rezultate economice peste așteptări prin scăderi zilnice record? Pentru că bursele sunt considerate a fi un bun barometru al mersului economiei. Or, în momentul de față nu există semnale cum că economia americană ar fi amenințată de recesiune. Și atunci în ce notă ar trebui citită corecția zilelor trecute? Să nu uităm, cea mai mare cădere nominală a indicelui Dow Jones raportată într-o singură zi.
Cred că, în principiu, este vorba despre lipsa de convingere cu care investitorii tranzacționează acțiunile americane de o bună perioadă de timp. Mai toată lumea era conștientă de evaluările deja întinse la maxim ale acțiunilor americane și totuși nimeni nu dorea să părăsească turma. Temerea că ar putea să piardă o parte din „raliu”, chiar dacă acesta nu mai avea justificare în fundamentele microeconomice, i-a făcut pe mulți investitori să continue să rămână în piață, în pofida temerilor în creștere.
Lipsa de convingere a investitorilor face ca la cel mai mic semn care le confirmă temerile să își ia zborul rapid de pe bursă, antrenând o avalanșă a vânzărilor. În cazul în care investitorii ar fi avut convingeri ferme în ce privește evaluarea acțiunilor la bursă, s-ar fi găsit imediat cumpărători care să pună ordine de cumpărare, astfel încât declinul s-ar fi oprit rapid.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament