Cine citește documente ale BNR, inclusiv minutele ședințelor de politică monetară, constată referiri la gestionarea lichidității. Aceasta din urmă este parte din modul în care o bancă centrală își formulează și aplică politica monetară. Sunt opinii care fac legătura între injecții de lichiditate ale băncii centrale și mersul inflației în ultimii ani la noi, sugerându-se legături cvasimecanice. Sunt și opinii care reproșează BNR că a lăsat ratele de dobândă pe piața monetară (interbancară) să ajungă la peste 3%, cât sunt în prezent. Merită de aceea să evidențiem aspecte privind relația dintre cantitatea de monedă de bază (emisă de banca centrală) și condițiile monetare în economie, dinamica inflației, echilibrele externe și conduita BNR.

Despre lichiditate

Într-un sens larg, lichiditatea echivalează cu banii emiși de banca centrală și cei creați de bănci comerciale prin multiplicare, prin credit („bani interni”/inside money); banii sunt activele cele mai lichide. Dar această afirmație trebuie relativizată în funcție de „tăria” banilor, întrucât una este să deții USD (sau euro) și altceva monede ale unor economii emergente, ale căror condiții macro pot să fie fragile. Banii nu sunt la fel de tari! Dolarizarea, prezentă în numeroase economii, exprimă această stare. Foarte lichide sunt și obligațiunile suverane ale statelor cu economii foarte puternice (de exemplu: SUA, Germania, Canada etc.).

Este de făcut distincție între masa monetară (ca active lichide), în diversele sale forme, și lichiditatea piețelor; piețe mai puțin lichide (cu bani ce circulă anevoios și cote ale dobânzilor efective înalte) se manifestă când crește apetitul pentru deținere de lichiditate (în condiții extreme se manifestă „capcana lichidității”), când aversiunea față de riscuri urcă. Lichiditatea piețelor scade când are loc dezintermedierea financiară (deleveraging), când se reduce creditarea ca flux și ca stoc; ea apare și când ies bani din economie sub formă de monedă tare (hard currency). În România, după izbucnirea crizei financiare, a avut loc un asemenea proces ilustrat de scăderea creditului privat intern – de la cca 39% din PIB în 2009 la sub 29% un deceniu mai târziu (singura țară din Europa Centrală și de Răsărit cu o dezintermediere similară ca anvergură a fost Ungaria).

O bancă centrală are interesul (obligația) ca piața să fie lichidă, ca băncile comerciale să facă rost de lichiditate la nevoie; la noi rata Lombard privește
nevoi individuale, în timp ce operațiunile repo (licitație) privesc piața în ansamblu. Dacă vorbim despre lichiditatea piețelor, restrângem accepția „lichidității” la circulația banilor. Funcția de „împrumutător de ultimă instanță” este de înțeles și prin operațiuni ce împiedică crize de lichiditate să se transforme în crize de insolvență. Când piețele internaționale „îngheață”, cum s-a produs la declanșarea Marii Recesiuni, rolul băncilor centrale care emit moneda de rezervă este covârșitor pentru deblocarea circuitelor financiare.
O politică monetară mai strânsă (mai tare) are menirea de a controla inflația, ca obiectiv prioritar al unei bănci centrale. Stabilitatea financiară a devenit și ea nu mai puțin importantă în lumina lecțiilor crizei financiare. Uneori, întărirea politicii monetare este necesară pentru a atenua presiuni asupra monedei autohtone, mai ales în economii emergente. Dar „tăria” politicii monetare nu se măsoară automat prin cantitatea de monedă (în sens restrâns ca bază monetară (Mo)) și/ sau în sens larg ca masă monetară) din economie.

Trecerea de la controlul agregatelor monetare (M2.M3) care definea politica monetară cu decenii în urmă (conform doctrinei monetariste/cantitativiste), la folosirea ratelor de politică monetară ca variabilă de control în regimul de „țintire a inflației” a exprimat insatisfacția față de relația dintre cererea de monedă și activitatea economică. Țintirea inflației a dat roade în multe state unde a fost aplicată, deși s-a văzut – mai ales după izbucnirea crizei financiare – că stabilitatea prețurilor nu aduce automat stabilitate financiară.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament