Institutul de Economie Mondială împlinește 50 de ani de la înființarea sa, prin HCM 907/1967. Momentul apariției sale poate fi considerat unul fast pentru România: 1967 este momentul în care România a înțeles necesitatea ancorării sale pe piața internațională, dincolo de piața planificată a CAER, pentru un debușeu sporit capacităților sale de producție create prin industrializarea socialistă.

Sarcinile unui demers atât de amplu, practic de integrare a României în circuitul mondial extins, dincolo de piața CAER, caracterizat prin competiție și restricții de standarde ridicate, avea nevoie, în primul rând, de îmbunătățirea relaționării politico-economice a României cu partenerii occidentali, unul din instrumentele puse în valoare fiind Comisiile mixte guvernamentale.

Tema îmbunătățirii relaționării politico-economice a României cu partenerii occidentali avea nevoie stringentă și de analize de conjunctură economică internă, studii de piață și marketing, studii privind evoluția prețurilor (cotații la bursele internaționale de materii prime, prețuri reprezentative pentru produse prelucrate, indici de prețuri pentru bunuri de investiții, cursuri valutare) și studii pe țări, componente ale piețelor internaționale privite prin prisma dinamicii consumului și producției interne și ofertei și cererii externe. Aceste lucrări, pentru credibilitatea abordărilor și concluziilor, s-au făcut în parametrii metodologici internaționali, pentru a se asigura compatibilizarea înțelegerii lor în cadrul discuțiilor sau dezbaterilor avute cu partenerii occidentali, ambasadori, reprezentanți ai ministerelor de resort în vizită în România, experți FMI sau ai Băncii Mondiale, institute academice de profil etc.

Demersul menționat, privit însă prin necesitatea fundamentării lui științifice necesar unor decizii luate la cel mai înalt nivel și de analiză integrată și continuă, conform sistemului totalitar al vremii privind informarea și comunicarea, a fost acordat Institutului pentru Cercetarea Conjucturii Economice Internaționale (ISCEI), prima denumire a actualului Institut de Economie Mondială (IEM), prin atribuțiile stabilite prin actul de înființare. Este și momentul în care în România a achiesat, ca politică de stat, la teza impactului benefic al participării active la comerțul internațional ca factor de dezvoltare economică. Trebuie menționat că, prin pozițiile exprimate de România în cadrul abordărilor relativ mai ferme cu privire la necesitatea unui nou mecanism economic și de cooperare în cadrul CAER, beneficiile apartenenței la această formă de integrare, cu o conotație accentuat ideologică, au fost semnificatv mai mici în comparație cu celelalte „țări frățești”. Dacă luăm domeniul cel mai sensibil, cel al energiei, România importa țiței brut din URSS practic la prețurile internaționale și mult sub necesar, iar restul (pentru consum intern si producția de export) trebuia completat prin importuri pe valută din alte surse (Orientul Mijlociu).

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament