bogdan-constantinescu PrintecInterviu cu Bogdan Constantinescu – director general Printec România

 

Pornim de la o ușoară imagine de ansamblu, apropo de industria plăților și de procesul de digitizare. Cum stă România?
Avem avantajul că plecăm fără un bagaj foarte încărcat din trecut și putem să acceptăm și să adoptăm metode noi și moderne de plată. Populația României are un apetit destul de crescut în a folosi tehnologia și asta ne ajută foarte mult. Pe de altă parte, sigur că lucrurile sunt balansate de o prezență hai să spunem incipientă a infrastructurii care să permită lucrurile acestea. Și, în același timp, dacă vorbim despre plățile digitale trebuie să remarcăm de la bun început că există o discrepanță enormă între oraș și provincie, localitățile mici, iar mergând spre sate dispare aproape în totalitate conceptul.

Știm foarte bine poziția de vârf pe care regăsim România în viteza de transfer de date. În același timp, suntem într-un decalaj uriaș între ce am putea face cu această viteză de transfer de date și ce face de fapt nivelul de penetrare a tehnologiilor către fiecare individ din populație. Digitizarea plăților bănuiesc că se regăsește în acest efort de penetrare cât mai profundă în România. Care sunt factorii care pot influența favorabil ritmul de penetrare?
Sunt două dimensiuni. În primul rând, cea a utilizatorului, în care mă uit la disponibilitate, la ușurință și la viteza cu care reușesc să-mi rezolv anumite probleme pe care le închid așa. Și de aici este presiunea venită dinspre client, dinspre utilizator. Sigur, există și viteza de adaptare a furnizorilor de astfel de servicii, în ce măsură, dacă vrei modelul de business, capacitatea de a investi la un moment dat și viteza cu care îmbrățișează niște direcții le permit să implementeze soluțiile respective. Dacă vorbim de zona financiar-bancară, în mod clar disponibilitatea și ușurința în folosire sunt elementele care împing spre așa ceva revin dinspre utilizator. Dinspre bancă motivatorul principal este acela de a eficientiza activitatea. De ce? Pentru că o mare măsură din tranzacțiile care se desfășurau în trecut la ghișeu se mută spre zona de așa-zis self-service, în care cu un automat folosind tehnologia pot să-mi fac o serie de servicii care pentru bancă nu aduc neapărat o valoare adăugată foarte mare, dar pentru mine, client, sunt foarte necesare și importante.

O bună parte dintre români fug în ziua de salariu cu cardul la ATM ca să scoată cash și să purceadă la plata diverselor obligații comerciale sau fiscale pe care le au. Cum sărim din paradigma asta într-una a României modernizate?
Deși se vorbește de societăți de tip cash-less, adevărul e că și în Europa și în România masa monetară în circulație crește. Deci, în continuare, „cash is king!”. E o zonă legată de cultură, așa
ne-am obișnuit, așa am trăit, așa am crescut, ne simțim mult mai confortabil având bani în buzunar decât pe un card. Dar lucrurile astea se rezolvă, pentru că iarăși trebuie să fac comparația între orașele mari și restul țării. În orașele mari cred că proporția a început să încline din ce în ce mai mult spre zona de plată cu cardul. S-a dovedit ușor de făcut, disponibilitate, prezență, peste tot poți să plătești de la o tranzacție de 2 lei la o tranzacție mare cu cardul, este la îndemână, nu te expui, nu pierzi banii, nu ți-i fură nimeni, nu te încurci, n-ai nici un fel de problemă. Crește încrederea, este la îndemână, mergi pe linia asta. Pentru că, într-adevăr, este eficient. Problema în restul țării cred că e legată de prezența dispozitivelor de plată, prezența POS-ului. Îmi închipui, iau acum un sat ca exemplu, se dă pensia, se dă venitul de orice natură este el…

…Nici primăria nu are POS pentru taxe și impozite, nici cârciuma satului, nici biserica…
Mai rău! Cârciuma încă are caiet, pe care se trec tranzacțiile și le plătești din când în când. Deci este o diferență mare. Nu există POS. Băncile într-adevăr sunt într-o situație extrem de dificilă pentru că ele evident că își doresc să fie acolo, sunt atâția clienți potențiali pe care îi pot deservi. Costul pe care îl ai pentru a deservi acești clienți este destul de mare și atunci se uită la soluții eficiente. Te uiți la echipamente foarte ieftine. Noi lucrăm cu băncile și înțelegem și această realitate, sunt comercianți la care veniturile unei bănci pe lună scad probabil sub 2 euro pe POS-ul pe care se fac tranzacții. Cum să plătești totul din acel FI. E dificil, deci e un model de business care trebuie bine calibrat și care să facă sens și pentru zonele în care într-adevăr volumul de tranzacții încă nu-ți permite. Sau soluții de mobilitate, sau autoritățile locale să se implice în a facilita până la urmă.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament