Participarea romilor la munca remunerată și a copiilor la educația timpurie a crescut, fără ca aceste progrese să fi redus substanțial segregarea școlară și discriminarea. Comisia Europeană cere statelor membre să treacă de la proiecte temporare la servicii stabile și măsuri de desegregare, în raportul publicat marți, 3 noiembrie, privind aplicarea strategiilor naționale. Datele FRA pe care se sprijină evaluarea arată că 54% dintre romii și membrii comunităților Traveller cu vârste între 20 și 64 de ani din statele UE participante desfășurau muncă remunerată în 2024. În același timp, 46% dintre copiii de 6–15 ani aflați în educație mergeau la școli unde majoritatea sau toți elevii aparțineau acestor comunități.
Pe scurt
-
Comisia Europeană constată îmbunătățiri la zece dintre cei 16 indicatori monitorizați, dar consideră că progresele sunt insuficiente pentru majoritatea obiectivelor din 2030. Raportul evaluează măsurile naționale din iunie 2023–martie 2025 și folosește date FRA colectate în 2024.
-
Munca remunerată a crescut de la 43% în 2016 la 54% în 2024 în mediile publicate de FRA, iar participarea la educația timpurie de la 42% la 53%. Componența grupurilor de țări diferă între edițiile sondajului, iar munca remunerată include și activități ocazionale și independente.
-
Segregarea școlară nu s-a redus semnificativ. Familiile declară că 46% dintre copiii de 6–15 ani aflați în educație învață în școli cu majoritate sau exclusivitate romă ori Traveller. Numai 32% dintre tinerii de 20–24 de ani au absolvit cel puțin învățământul secundar superior.
-
Sărăcia și discriminarea rămân răspândite. În statele UE analizate, 77% dintre copiii romi și Traveller sunt expuși riscului de sărăcie, iar 83% din populația romă și Traveller acoperită de sondaj trăiește în locuințe supraaglomerate. Dintre respondenții care s-au confruntat cu discriminarea etnică, numai 6% au raportat un incident.
-
Pentru România, FRA indică 68% dintre romi în risc de sărăcie și 86% în locuințe supraaglomerate. Comisia recunoaște extinderea sprijinului școlar și a serviciilor comunitare, dar cere coordonare mai bună, desegregare și implicarea efectivă a organizațiilor rome.
-
FSE+ prevede aproximativ 1,8 miliarde de euro pentru intervenții de incluziune în 15 state membre în perioada 2021–2027. Finanțarea programată nu reprezintă bani deja plătiți integral. Următoarea evaluare este prevăzută pentru 2028.
Evaluarea pune față în față două evoluții care coexistă. Accesul la muncă și unele condiții materiale de viață s-au îmbunătățit, dar școala, locuirea și relația cu instituțiile continuă să reproducă inegalități importante. Zece indicatori în ameliorare nu înseamnă zece obiective îndeplinite. Comisia consideră că țintele legate de ocupare sunt, în mare parte, accesibile până în 2030, în timp ce majoritatea celorlalte obiective cer eforturi suplimentare.
Raportul examinează intervențiile din perioada 1 iunie 2023–31 martie 2025, pe baza informațiilor autorităților naționale, a contribuțiilor societății civile și a cercetării Agenției UE pentru Drepturi Fundamentale, FRA. Cifrele sociale provin în principal dintr-un sondaj realizat între iunie și decembrie 2024 și publicat în octombrie 2025. Ele nu sunt rezultate ale unei cercetări făcute în 2026 și nici nu demonstrează, singure, efectul unui anumit program.
Sondajul a cuprins zece state membre, inclusiv România, și trei țări candidate, Albania, Macedonia de Nord și Serbia. Au participat 10.126 de persoane de cel puțin 16 ani care s-au identificat ca romi sau membri ai comunităților reunite sub această denumire; au fost culese și informații despre membrii gospodăriilor lor. Mediile europene citate aici se referă la statele membre participante, nu la toate cele 27 de țări și nici la toate cele 13 țări ale cercetării. FRA include și comunitățile Traveller din Irlanda și Gens du voyage din Franța, fără a le confunda identitățile cu cea romă.
Comparațiile în timp au, la rândul lor, limite. Media pentru 2024 este ponderată pe baza populațiilor acoperite în zece state membre, iar cea pentru 2016 privește nouă state, cu o componență diferită. Franța și Irlanda au și repere din 2019. Rezultatele indică tendințe, însă nu reprezintă urmărirea acelorași persoane sau a unui grup neschimbat de țări. Comparațiile cu populația generală folosesc date Eurostat, uneori din ani de referință diferiți.
În cazul muncii, media de 54% este cu 11 puncte procentuale peste cea de 43% din 2016. Indicatorul include angajați cu normă întreagă sau parțială, persoane care lucrează pe cont propriu și activități ocazionale, precum și muncă pentru bani în ultimele patru săptămâni. Prin urmare, creșterea nu poate fi prezentată drept o măsurare exclusivă a angajărilor cu contract sau a locurilor de muncă stabile. Diferența dintre femei și bărbați rămâne mare, cu 38% dintre femeile rome și Traveller în muncă remunerată, față de 69% dintre bărbați.
La tinerii de 16–24 de ani, ponderea celor care nu lucrează și nu urmează educație sau formare a scăzut de la 62% la 47%. Nivelul rămâne ridicat. FRA avertizează că indicatorul nu este perfect comparabil cu rata Eurostat pentru populația generală, deoarece diferă grupele de vârstă și definițiile. Comisia recomandă sprijin care leagă accesul la muncă de educația de a doua șansă, consiliere, mediere și măsuri împotriva discriminării, cu atenție la situația femeilor.
În educație, participarea copiilor de la trei ani până la vârsta începerii școlii primare a crescut de la 42% la 53%. Progresul nu se continuă însă în aceeași măsură până la absolvire. Numai 32% dintre tinerii romi și Traveller de 20–24 de ani au finalizat cel puțin învățământul secundar superior, față de 84% în populația generală a UE în comparația FRA.
Indicatorul segregării se bazează pe răspunsurile familiilor despre școlile frecventate de copiii de 6–15 ani. Proporția celor aflați în școli unde majoritatea sau toți elevii sunt romi ori Traveller era de 46% în 2024, față de 44% în 2016. FRA nu consideră diferența o schimbare semnificativă. Datele arată persistența separării școlare, dar nu constituie, pentru fiecare școală în parte, o hotărâre juridică privind discriminarea.
De aici vine cererea Comisiei pentru măsuri care schimbă organizarea accesului la educație, nu doar pentru ajutor acordat elevilor în școli deja separate. Bursele, transportul, medierea și sprijinul remedial trebuie însoțite de desegregare, cooperare între serviciile educaționale și sociale și finanțare predictibilă. Bulgaria este dată ca exemplu pentru trecerea a peste 1.300 de mediatori educaționali de la proiecte la posturi finanțate permanent de stat. Slovacia a introdus standarde obligatorii împotriva segregării, susținute de îndrumări pentru școli. Aceste măsuri nu sunt prezentate ca dovadă că problema ar fi fost rezolvată.
Reducerea dificultăților materiale este una dintre evoluțiile cele mai vizibile. Ponderea persoanelor care trăiesc în gospodării cu deprivare materială severă a coborât de la 62% la 37%. Indicatorul folosit de FRA privește imposibilitatea de a suporta cel puțin patru dintre nouă bunuri sau cheltuieli esențiale. Este diferit de riscul de sărăcie, calculat în raport cu un venit disponibil al gospodăriei, ajustat pentru mărimea și componența sa, sub 60% din mediana națională după transferurile sociale.
Copiii rămân mai expuși. În populația analizată, 77% trăiesc în gospodării aflate sub pragul riscului de sărăcie, iar 40% în gospodării cu deprivare materială severă. Așadar, cele 37% și 40% se referă la populații diferite, nu la două estimări concurente pentru același grup. Îmbunătățirea generală nu elimină dezavantajele acumulate de copiii care cresc cu resurse și servicii insuficiente.
Discriminarea completează tabloul. Aproape o treime dintre respondenții expuși situațiilor relevante, 31%, spun că au fost discriminați din cauza originii etnice în cele 12 luni anterioare cercetării. FRA descrie nivelul ca fiind fără o schimbare substanțială față de 26% în 2016. Numai 6% dintre cei care au resimțit discriminarea au raportat un incident, comparativ cu 16% în 2016. Comisia cere acces mai bun la mecanisme de plângere și combaterea rasismului împotriva romilor în educație, muncă, sănătate și locuire.
Condițiile de locuire arată de ce accesul la un loc de muncă nu epuizează problema incluziunii. Ponderea celor care trăiesc în locuințe umede, întunecoase sau fără instalații sanitare adecvate a scăzut de la 61% la 47%, dar 83% locuiesc în gospodării supraaglomerate. Aproximativ unul din cinci nu are apă curentă în interiorul locuinței. Comisia avertizează că modernizarea unei așezări izolate trebuie însoțită de măsuri care permit accesul la cartiere, școli și servicii nesegregate.
România ilustrează atât progresele, cât și distanța rămasă. Fișa FRA indică 59% dintre romii de 20–64 de ani în muncă remunerată, față de 45% în 2016. În același timp, 68% din populația romă analizată este expusă riscului de sărăcie, comparativ cu 19% din populația generală. Pentru copiii romi, proporția este de 75%. În privința locuirii, 86% trăiesc în spații supraaglomerate, 56% în condiții de deprivare locativă, iar 28% fără apă curentă în interior. Indicatorii se pot suprapune și nu se însumează.
Diferențele se văd și în școală. În România, 40% dintre copiii romi participă la educația timpurie, față de aproximativ 76% dintre copii în general, iar 43% dintre elevii romi de 6–15 ani sunt în școli cu majoritate sau exclusivitate romă, potrivit familiilor. Comisia recunoaște extinderea meselor școlare, burselor, transportului gratuit și medierii. Autoritățile române au raportat peste 114.000 de elevi romi înscriși în educație până în decembrie 2024 și angajarea a 464 de mediatori școlari. Aceste rezultate administrative nu măsoară însă singure calitatea educației sau eliminarea segregării.
Evaluarea națională recunoaște și extinderea serviciilor comunitare integrate în 125 de zone marginalizate, cu participarea mediatorilor sanitari și a organizațiilor rome. Persistă lipsa datelor detaliate, infrastructura medicală rurală insuficientă și discriminarea. Pentru strategia românească din perioada 2022–2027, Comisia cere coordonare mai bună între ministere și administrațiile locale, indicatori care urmăresc efectele măsurilor și implicarea organizațiilor rome în conceperea, monitorizarea și revizuirea politicilor, nu numai în proiecte punctuale.
Problema continuității depășește România. Un mediator, un serviciu de sprijin sau un program de ocupare poate funcționa pe durata unei finanțări europene și apoi să își piardă resursele. Comisia cere capacitate administrativă la nivel local, responsabilități clare și trecerea de la intervenții izolate la servicii publice stabile. În educație și locuire, investițiile nu trebuie să creeze noi structuri segregate sau să le consolideze pe cele existente.
Fondul social european+ prevede aproximativ 1,8 miliarde de euro în 15 state membre pentru intervenții specifice destinate comunităților marginalizate, inclusiv romilor, în perioada 2021–2027. Suma este finanțare programată, nu totalul plăților efectuate sau bugetul întregii politici europene. Fondul european de dezvoltare regională contribuie prin investiții în locuire și infrastructură socială, educațională și medicală. Raportul consemnează și peste 480 de proiecte Erasmus+ pentru incluziunea romilor, în valoare de aproape 29 de milioane de euro, cu aproximativ 1.500 de organizații participante.
Evaluarea nu introduce un regulament nou. Ea urmărește aplicarea cadrului european pentru egalitatea, incluziunea și participarea romilor până în 2030 și a recomandării Consiliului din 2021. Propunerile pentru bugetul UE 2028–2034 sunt un dosar distinct, nu finanțări deja adoptate. Următorul raport, prevăzut pentru 2028, va testa dacă progresele de acum se traduc în acces mai egal la educație, muncă și servicii, susținut de instituții și finanțare care rezistă după încheierea proiectelor.
