Curtea de Conturi: bugetul UE propus pentru 2028–2034 valorifică integral doar una dintre 28 de oportunități de îmbunătățire

Propunerile Comisiei Europene pentru bugetul UE din perioada 2028–2034 răspund integral unei singure oportunități de îmbunătățire din cele 28 identificate anterior de Curtea de Conturi Europeană. Alte 19 sunt abordate parțial, iar opt rămân neabordate, arată analiza publicată la 4 noiembrie. Auditorii recunosc progrese în flexibilizarea bugetului, dar avertizează că plata fondurilor la îndeplinirea unor condiții nu demonstrează, singură, rezultatele finanțării. Ei cer reguli mai clare pentru măsurarea efectelor, verificarea plăților și recuperarea banilor.

Evaluarea revine asupra oportunităților formulate de Curte în iunie 2025, înainte ca Executivul european să prezinte propunerile bugetare din iulie și septembrie. Ea reunește concluziile a 12 avize emise asupra proiectelor legislative și examinează opt domenii: performanța, simplificarea, flexibilitatea, coordonarea reformelor economice, finanțarea nelegată de costuri, statul de drept, veniturile bugetului și auditul extern. Bilanțul de una, 19 și opt descrie felul în care sunt concepute regulile propuse, înaintea adoptării și aplicării lor.

Comisia își prezintă reforma ca pe o modalitate de a reacționa mai rapid la crize, de a simplifica accesul la fonduri și de a orienta investițiile către prioritățile europene. Arhitectura propusă reduce rubricile bugetare de la șapte la patru și programele de la 52 la 16. Un fond european de 865 de miliarde de euro, în prețuri curente, ar reuni domenii importante de cheltuieli, inclusiv coeziunea și agricultura, în jurul unui plan național și regional de parteneriat pentru fiecare stat. Curtea constată că reunirea regulilor poate ajuta beneficiarii, dar avertizează că reducerea efectivă a birocrației va depinde de normele de implementare și de controalele aplicate.

Planurile ar trebui să țină seama de nevoile regiunilor și de recomandările economice europene. Auditorii avertizează însă că centralizarea programării într-un singur document poate diminua rolul regiunilor în decizii și poate complica echilibrul dintre politici cu obiective și calendare diferite. În plus, criteriile pentru evaluarea reformelor și repartizarea resurselor nu sunt suficient de precise, ceea ce lasă un spațiu mare de interpretare în relația dintre Comisie și guverne.

Problema performanței apare atunci când se stabilește ce trebuie să demonstreze un stat pentru a primi bani. În avizul privind cadrul de performanță, Curtea arată că aproximativ un sfert dintre domeniile de intervenție propuse nu au indicatori de rezultat, iar indicatorii de impact lipsesc. Adoptarea unei legi, aprobarea unei strategii sau crearea unei structuri administrative pot arăta că o etapă a fost încheiată, fără să demonstreze și ce s-a îmbunătățit pentru oameni sau întreprinderi. Astfel, îndeplinirea condiției care permite plata nu oferă neapărat informațiile necesare pentru evaluarea eficacității și eficienței intervenției.

Auditorii semnalează și lipsa unor metodologii suficient de clare pentru situațiile de referință, jaloane și ținte. Valoarea atribuită reformelor fără costuri directe ridică o dificultate suplimentară: reforme similare ar putea primi finanțări diferite, iar reforme cu niveluri diferite de ambiție ar putea primi sume similare. Analiza consemnează că, potrivit Comisiei, elaborarea unor orientări și metodologii este în curs.

Controlul plăților este o problemă distinctă. În avizul privind fondul și planurile naționale și regionale, Curtea arată că plățile s-ar baza pe declarațiile statelor privind îndeplinirea jaloanelor și țintelor, fără transmiterea documentelor justificative și fără o evaluare obligatorie a îndeplinirii lor de către Comisie înaintea plății, spre deosebire de Mecanismul de redresare și reziliență. Auditorii cer verificarea pe baza unor dovezi suficiente înaintea eliberării fondurilor. Critica vizează garanțiile acestui model de plată, într-un sistem care ar păstra autorități naționale de management, de plată și de audit.

Regulile de remediere ar modifica și momentul în care un stat pierde definitiv finanțarea ca urmare a unei corecții aplicate de Comisie. Potrivit evaluării Curții, reducerea ar deveni definitivă numai dacă problema nu a fost corectată până la depunerea pachetului final de asigurare, în februarie 2036. Propunerea permite întreruperea sau suspendarea plăților înaintea acelui termen, dar auditorii consideră că amânarea pierderii definitive slăbește efectul de descurajare. Ei recunosc și îmbunătățiri față de mecanismul de redresare: recuperarea sumelor plătite pentru etape intermediare dacă jalonul sau ținta finală nu este îndeplinită și posibilitatea intervenției dacă efectele unui jalon ori ale unei ținte deja realizate sunt anulate.

Transparența ar crește prin colectarea și publicarea datelor despre beneficiari, proprietari reali, contractanți și subcontractanți. Totuși, un beneficiar înregistrat poate fi un minister sau o agenție publică. Urmărirea sumelor până la acea instituție nu arată obligatoriu cine implementează efectiv operațiunea. Curtea cere un traseu complet al fondurilor, până la cei care le folosesc în practică, pentru ca plățile europene să poată fi puse în legătură cu activitățile finanțate.

Singura oportunitate considerată acoperită integral privește simplificarea cadrului de flexibilitate bugetară. Instrumentele aflate deasupra plafoanelor cadrului financiar ar fi reduse de la opt la patru, iar sumele anuale neutilizate ale unora dintre ele ar putea fi mobilizate pe durata întregii perioade. Această capacitate de adaptare ar ajuta bugetul să răspundă unor priorități sau crize noi. Predictibilitatea rămâne însă limitată de veniturile variabile din amenzi și dezangajări. În planurile naționale și regionale, transferarea banilor ar trebui să respecte și alocările protejate și țintele de cheltuieli.

În privința drepturilor fundamentale și a statului de drept, Curtea recunoaște întărirea garanțiilor prin două proceduri distincte, care pot duce la pierderea definitivă a fondurilor. Semnalează însă o excepție: în cazul unor schimbări semnificative ale priorităților UE, statele ar putea realoca până la 30% din sumele aferente unor măsuri suspendate pentru încălcarea Cartei drepturilor fundamentale. În evaluarea auditorilor, posibilitatea ar putea reduce consecințele financiare ale nerespectării acestei condiții. Excepția privește condiția legată de Cartă, nu toate suspendările pentru probleme de stat de drept.

Analiza examinează și extinderea împrumuturilor UE. Statele ar putea solicita, în total, până la 150 de miliarde de euro pentru implementarea planurilor, sub formă de împrumuturi care trebuie rambursate. Suma este distinctă de fondul de 865 de miliarde de euro. Separat, Comisia propune un cadru de împrumuturi extraordinare pentru crize. Curtea observă că acesta nu include un plan prestabilit de rambursare, Comisia invocând caracterul condiționat și incert al sumelor care ar putea fi autorizate. Folosirea extinsă a marjei dintre resursele proprii necesare finanțării bugetului și plafonul lor maxim ar putea reduce protecția bugetului și predictibilitatea contribuțiilor naționale, avertizează auditorii.

Cele cinci resurse proprii noi propuse de Comisie ar diversifica veniturile UE, dar ar face sistemul mai complex și ar necesita date comparabile și fiabile. Curtea identifică riscuri privind calitatea informațiilor folosite pentru contribuția legată de deșeurile de echipamente electrice și electronice, precum și pentru cea legată de tutun. Colectarea, raportarea și verificarea acestor date ar cere resurse suplimentare din partea statelor și a Comisiei.

Accesul auditorilor la informații este o altă condiție a controlului. Majoritatea propunerilor păstrează mandatul extins al Curții, dar unele nu înscriu suficient de clar drepturile sale de audit în dispozițiile juridice, bazându-se pe considerente sau pe acorduri de delegare. Problemele pot apărea mai ales în relația cu organisme din afara cadrului juridic al UE ori cu parteneri terți, atunci când documentele sunt incomplete sau ajung cu întârziere.

Negocierile asupra bugetului au produs deja poziții parțiale ale Consiliului pentru mai multe programe, fără să stabilească forma finală a pachetului. Regulamentul cadrului financiar multianual necesită unanimitate în Consiliu, după aprobarea Parlamentului European. Programele sectoriale sunt adoptate, în majoritatea cazurilor, prin procedura legislativă ordinară. Decizia privind resursele proprii necesită separat unanimitate și aprobarea statelor potrivit cerințelor constituționale naționale, după consultarea Parlamentului. Calendarul urmărit de Consiliu prevede un acord politic până la sfârșitul lui 2026 și adoptarea legislației în 2027, pentru începerea noii perioade bugetare la 1 ianuarie 2028. Constatările Curții se referă la propunerile Comisiei și pot alimenta aceste negocieri; ele nu sunt reguli deja intrate în vigoare.