Partidul Popular European (PPE) acceptă în anumite dosare majorități formate cu grupurile aflate la dreapta sa, fără ca această apropiere să fi produs o coaliție parlamentară stabilă, arată un studiu semnat de Csaba Stefán și publicat de CEPS la 10 noiembrie 2026. Analiza combină interviuri cu examinarea voturilor din Parlamentul European și constată că partidele PPE comparate rămân, în ansamblu, mai apropiate de partenerii de centru sau centru-stânga. Pentru România, pozițiile majoritare PNL și PSD coincid mai frecvent decât cele ale PNL și AUR; situația se inversează pe migrație, într-un eșantion pe care autorul îl consideră prea mic pentru concluzii statistice solide de sine stătătoare.
Pe scurt
-
Cercetarea CEPS, semnată de Csaba Stefán, susține că PPE a modificat practic interpretarea cordonului sanitar: respinge oficial cooperarea instituțională cu dreapta radicală, dar acceptă în anumite situații voturile acesteia pentru formarea majorităților.
-
În datele analizate, coincidența generală a pozițiilor majoritare este de 0,80 pentru PNL–PSD și 0,46 pentru PNL–AUR. Indicatorul privește voturile procesate la nivelul partidelor naționale, nu comportamentul individual al fiecărui eurodeputat.
-
În migrație, PNL–AUR înregistrează 0,57, iar PNL–PSD 0,46. Autorul avertizează că rezultatul provine din numai 28 de voturi asociate cu opt proceduri și trebuie interpretat cu precauție.
-
Pe piața unică, raportul este de 0,86 pentru PNL–PSD și 0,36 pentru PNL–AUR; în politica externă, de 0,82 față de 0,46. Aceste diferențe susțin concluzia autorului că majoritățile de dreapta rămân selective.
-
Studiul se bazează pe 14 interviuri anonime și pe date Eulytix privind voturile până la 24 august 2026. Setul complet de date nu este public, ceea ce limitează verificarea independentă a rezultatelor.
Studiul The European Parliament’s cordon sanitaire: reinterpreted through competition and coordination on the right examinează relațiile dintre PPE, Conservatorii și Reformiștii Europeni (ECR), Patrioții pentru Europa (PfE) și Europa Națiunilor Suverane (ESN). Lucrarea este publicată de Centre for European Policy Studies (CEPS), iar interpretările politice îi aparțin autorului.
Alegerile din 2024 au făcut posibilă numeric o majoritate alcătuită din cele patru grupuri, schimbând raporturile de negociere din Parlament. Cooperarea dintre PPE, Socialiști și Democrați (S&D), Renew Europe și, în unele dosare, Verzii a rămas însă importantă. Stefán distinge între capacitatea de a strânge voturile necesare unei decizii și existența unei coaliții organizate, cu un program comun.
În centrul cercetării se află conceptul de cordon sanitaire, utilizat pentru a descrie delimitarea politică a partidelor tradiționale față de formațiunile considerate aparținând dreptei radicale sau extreme. Termenul nu desemnează o interdicție juridică aplicabilă voturilor parlamentare și nici o regulă uniformă a Parlamentului European. Interpretările diferă între partide și între state: în unele contexte, delimitarea exclude negocierile și voturile decisive comune; în altele, ea este înțeleasă mai ales ca refuz al unei cooperări formale, al repartizării funcțiilor sau al asumării în comun a unor inițiative.
Stefán susține că PPE a trecut spre o interpretare mai permisivă a acestei delimitări, câștigând flexibilitate în negocieri. Potrivit studiului, grupul condus de Manfred Weber continuă să declare că preferă majoritățile de centru și respinge cooperarea instituțională cu dreapta radicală. Cercetătorul descrie însă o coordonare informală selectivă, care poate exista chiar fără inițiative semnate în comun.
Această distincție a fost vizibilă și în controversele din martie 2026 privind negocierile asupra legislației europene în materie de migrație. Relatări de presă au descris contacte și coordonări între reprezentanți ai PPE și ai unor grupuri aflate la dreapta sa, inclusiv în pregătirea unor amendamente. Manfred Weber a respins interpretarea potrivit căreia AfD ar determina conținutul politic sau majoritățile grupului său și a susținut că strategia PPE este stabilită de conducerea acestuia. Declarațiile respective sunt anterioare noului studiu CEPS și nu constituie un răspuns la concluziile publicate la 10 noiembrie.
Pentru a examina această evoluție, cercetătorul a combinat analiza documentară cu 14 interviuri semi-structurate realizate între februarie și septembrie 2026. Interlocutorii au inclus persoane asociate grupurilor politice europene și experți ai unor centre de cercetare. Identitățile individuale au fost anonimizate, iar studiul publică numai afilierile generale ale participanților. Interviurile au permis investigarea unor practici informale de negociere care nu pot fi identificate exclusiv din rezultatele voturilor. În același timp, ele nu reprezintă un eșantion statistic al tuturor eurodeputaților și nu pot fi tratate ca declarații oficiale ale grupurilor politice.
Componenta cantitativă urmărește actuala legislatură până la 24 august 2026. Pentru comparațiile sectoriale, cercetătorul a selectat proceduri legislative ordinare, rezoluții și rapoarte din proprie inițiativă, incluzând voturile aferente, precum cele asupra amendamentelor. Indicatorul general este prezentat separat, pentru ansamblul voturilor furnizate, fără clasificarea pe domenii. Studiul compară partide naționale din Austria, Franța, Germania, România, Spania și Suedia. Autorul exclude Polonia din cauza rivalității directe dintre principalele partide de dreapta și Italia deoarece cooperarea lor în guvern îi conferă un context aparte.
Indicatorul utilizat, denumit overlap ratio, măsoară proporția voturilor în care două partide naționale au adoptat aceeași poziție majoritară — pentru, împotrivă sau abținere — atunci când ambele au participat la vot. Valoarea poate varia între zero, pentru absența alinierii, și unu, pentru coincidență completă. El nu măsoară numărul negocierilor dintre partide, acordurile încheiate înaintea ședinței sau disciplina fiecărui eurodeputat. De asemenea, comparațiile sunt realizate la nivelul partidelor naționale selectate, nu al întregilor grupuri politice din Parlamentul European.
Pentru România, rezultatul general indică o diferență importantă între cele două comparații alese de autor. În setul Eulytix, delegația PNL, afiliată PPE, are un indice de coincidență a pozițiilor majoritare de 0,80 cu PSD, afiliat S&D, față de 0,46 cu AUR, încadrat în ECR în analiza autorului. Aceasta înseamnă că, în voturile procesate în care cele două partide comparate au participat, majoritățile delegațiilor PNL și PSD au coincis mai frecvent decât cele ale PNL și AUR. Rezultatul nu trebuie transformat într-o afirmație potrivit căreia fiecare eurodeputat liberal ar fi votat în 80% dintre cazuri la fel ca fiecare eurodeputat social-democrat.
Situația este diferită în domeniul migrației. Pentru voturile încadrate de autor în această categorie, indicele PNL–PSD scade la 0,46, în timp ce PNL–AUR ajunge la 0,57. Diferența indică o coincidență mai frecventă a pozițiilor majoritare PNL și AUR în subiectele incluse în această categorie, dar nu dovedește un acord formal de cooperare sau existența unei strategii comune. Studiul însuși avertizează că analiza migrației se sprijină pe numai 28 de voturi din opt proceduri, un volum prea mic pentru concluzii statistice solide de sine stătătoare.
În alte domenii, comparația românească revine la modelul general. Pe piața unică, indicele PNL–PSD este 0,86, față de 0,36 pentru PNL–AUR. În politica externă, valorile sunt 0,82 și, respectiv, 0,46, iar în apărare și securitate 0,84 și 0,57. Cercetarea consemnează o apropiere mai mare între PNL și PSD și în politicile de mediu și agricultură. Aceste rezultate descriu însă tipuri diferite de decizii: autorul precizează că peste 90% dintre voturile analizate la apărare și securitate provin din rapoarte din proprie inițiativă, fără caracter legislativ obligatoriu.
Variațiile dintre domenii și țări sunt relevante. În Germania, datele generale indică pentru CDU o apropiere mai mare de SPD decât de AfD, în timp ce în Franța distanța dintre Les Républicains și comparatorii săi politici este mai redusă. În migrație, studiul consemnează o coincidență de 0,86 între Les Républicains și Rassemblement national, față de 0,36 pentru Les Républicains și Renaissance. Autorul folosește asemenea diferențe pentru a susține că relațiile naționale dintre partide și tradițiile politice ale acestora pot influența comportamentul din Parlamentul European, chiar atunci când formațiunile fac parte din grupuri europene cu orientări oficiale diferite.
Cercetarea CEPS nu este singura încercare recentă de a documenta voturile în care PPE primește sprijin din partea grupurilor aflate la dreapta sa. Organizația The Good Lobby publică un EU Far-Right Tracker, care reunește 24 de episoade vizibile în perioada februarie 2024–octombrie 2026. Inventarul include voturi asupra legislației și rezoluțiilor, dar și numiri, nominalizări, inițiative politice sau încercări nereușite de blocare a unor măsuri. Prin urmare, cele 24 de intrări nu reprezintă 24 de acte legislative adoptate de o aceeași majoritate și nu formează un eșantion statistic comparabil cu datele Eulytix.
Printre episoade se află rezoluția privind necesitatea unei strategii UE împotriva „entrismului islamist” și a influenței rețelei Frăției Musulmane. Fișa oficială a procedurii 2026/2868(RSP) confirmă dezbaterea din 7 octombrie și adoptarea la 8 octombrie 2026. Este o rezoluție fără caracter legislativ obligatoriu, ulterioară perioadei acoperite de setul de voturi CEPS. Includerea ei în tracker reflectă selecția The Good Lobby și nu extinde perioada cercetării lui Stefán.
Trackerul selectează episoade pe care organizația le consideră relevante pentru influența dreptei radicale. Studiul publicat de CEPS compară sistematic anumite poziții majoritare ale partidelor naționale și le completează cu interviuri. Aceste abordări nu sunt interschimbabile: un vot comun poate exista fără acord prealabil, iar contactele informale nu sunt întotdeauna vizibile în rezultatul unui vot.
Autorul CEPS consideră că ECR poate juca, în anumite situații, un rol de intermediere între PPE și alte grupuri aflate la dreapta sa. În această interpretare, PPE își poate păstra inițiativa asupra unui dosar și poate obține majoritatea necesară fără să semneze formal propuneri comune cu toate grupurile care o susțin. Cercetarea descrie această posibilitate ca pe un instrument de negociere care poate influența și discuțiile PPE cu S&D, Renew și Verzii. Este însă o interpretare bazată pe interviuri și pe analiza comportamentului parlamentar, nu o constatare instituțională potrivit căreia fiecare majoritate de dreapta ar rezulta dintr-un acord prealabil.
Un alt element al studiului privește diferențele ideologice care limitează construirea unui bloc stabil. Stefán arată că partidele creștin-democrate și unele formațiuni ale dreptei radicale se raportează diferit la integrarea europeană, suveranitatea națională și principiile democrației liberale. În timp ce tradiția creștin-democrată analizată în lucrare acceptă integrarea supranațională în condițiile subsidiarității și proporționalității, o parte a dreptei radicale pune accent pe suveranitatea națională și pe cooperarea interguvernamentală. Autorul subliniază însă că aceste categorii nu sunt uniforme, iar pozițiile concrete diferă între partide.
Limitele cercetării sunt importante pentru interpretarea rezultatelor. Datele Eulytix utilizate de CEPS nu sunt publice și au fost furnizate special pentru această analiză, ceea ce împiedică reproducerea integrală a calculelor din sursele disponibile. Selecția statelor și a partidelor comparate implică judecăți metodologice ale autorului, iar clasificarea procedurilor pe domenii de politici a combinat instrumente de inteligență artificială cu validare umană. Unele categorii cuprind puține voturi, în timp ce altele includ numeroase rezoluții și rapoarte fără caracter legislativ obligatoriu. Rezultatele nu reprezintă un recensământ al tuturor formelor de cooperare politică și nu pot fi folosite pentru a deduce comportamentul viitor al partidelor.
În concluzia studiului, această strategie îi oferă PPE pârghii în negocierile cu centrul, dar poate legitima grupurile aflate la dreapta sa fără să îi asigure parteneri politici mai previzibili. Evoluția depinde de relațiile naționale dintre partide și de conflictele asupra politicilor europene. Autorul descrie un echilibru schimbat al cooperării parlamentare, fără să prevadă formarea inevitabilă a unui bloc permanent.
